Deputatul UDMR Marko Attila scrie de la Budapesta despre dosarul ANRP, în care i se cere arestarea: „Am fost fraierul acestei comisii, musca în laptele infestat”

Potrivit unui comunicat al deputatului UDMR Marko Attila, transmis, vineri, agenției MEDIAFAX, acesta arată că a militat întotdeauna ca procesul de restituire „să fie cât mai amplu, cât mai acoperitor și să se încheie cât mai repede”.

„Eu m-am implicat în procesul de restituire și despăgubiri din dorința sinceră de a ajuta oameni de a căror proprietate și-a bătut joc regimul comunist. Intenția mea a fost sinceră, militând întotdeauna ca acest proces să fie cât mai amplu, cât mai acoperitor și să se încheie cât mai repede. Niciodată în toată cariera mea nu am folosit procesul de restituire și despăgubiri în scopuri personale, nu am cerut și nu am primit mită. Mai mult, văzând aceste cazuri pe care regret că nu am avut cum să le observ, condamn cu fermitate orice persoană care a văzut afaceri bănești în dreptul legitim al unei persoane persecutate de comunism. Este o rușine și, într-adevăr, o infracțiune. Nu am avut și nu am de-a face nimic cu aceștia”, a arătat Marko.

Acesta a menționat că „s-a trezit condamnat” în cazul Colegiului Mikó din Sfântu Gheorghe, „deși a fost limpede de la început că restituirea a fost absolut corectă, imobilul a fost al bisericii și am aplicat corect legea”.

„Mă trezesc apoi, după câteva zile, cu o cerere de arestare preventivă care a fost aprobată înainte să văd dosarul și să mă conving că, de fapt, procurorii știau de la bun început că nu am fost la ședință și, pur și simplu, omit să trimită aceste documente la Parlament. Acum mă văd târât într-un caz similar, fără să am habar de șmecheriile altora. În asemenea condiții consider că tot acest atac virulent nu poate distinge între cei care au folosit acest proces în scopuri personale și cei care au lucrat cu bună credință pentru un scop nobil și care au fost păcăliți, induși în eroare și picați de-a fraierul într-un scandal. Cei care, într-adevăr, au comis asemenea fapte să răspundă. Cei care nu, să fie lăsați în pace. Nu este o rugăminte, ci un principiu de drept, într-un stat de drept. Sau poate greșesc eu și România nu e stat de drept”, a mai subliniat deputatul UDMR.

Marko Attila a explicat, în document, practica și modul de lucru al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), din care a făcut parte, menționând că rolul major și definitoriu în procesul de despăgubire nu aparține acestei comisii, ci ANRP.

„Deși, într-adevăr, CCSD este cea care aprobă despăgubirile, rolul ANRP este crucial în privința deciziilor datorită faptului că dosarele de despăgubire sunt și rămân în evidența ANRP, iar ANRP prin armata de specialiști asigură Secretariatul Tehnic al CCSD. ANRP, prin direcțiile de specialitate, și cu un număr semnificativ de experți și consilieri juridici sau din alte domenii, este singura instituție care are capacitatea, atribuția și responsabilitatea pentru analiza fiecărui dosar în parte, verificarea tuturor aspectelor tehnice și juridice și, în final, pregătirea agendei și deciziilor CCSD. Cu toate că CCSD aprobă rapoartele de evaluare, listele acestora ajungeau pe masa comisiei dupa un imens filtru juridic și tehnic”, a precizat Marko.

El a mai arătat că toate dosarele de despăgubire au la bază dispoziția unui primar care, pe baza propunerii Comisiei locale de restituiri stabilește imposibilitatea restituirii în natură și, prin dispoziție, stabilește că pentru acel imobil se pot acorda despăgubiri, iar apoi întreg dosarul ajunge la ANRP, prin intermediul Prefecturii.

„La ANRP, o armată de juriști și specialiști verifică o sumedenie de aspecte. Toate aspectele juridice și tehnice sunt, deci, verificate de experți, consilieri ai ANRP, supervizați și contrasemnați de șefii acestora până la nivel de vicepreședinte, iar apoi președinte ANRP”, a mai explicat Marko.

Deputatul a mai susținut că, în urma acestei verificări, dosarul este trimis la evaluator, iar selectarea acestuia se făcea pe baza unei liste de evaluatori cu care ANRP avea contract „și care au fost aleși de ANRP, pornind de la aria de activitate a acestora, nivelul de încărcare, seriozitate”.

„Aceste aprecieri erau făcute iarăși de angajații și de conducerea ANRP, deoarece membrii CCSD care aveau alt loc de muncă nu aveau cum să aprecieze aceste lucruri. Evaluatorul desemnat primea dosarul, întocmea raportul de evaluare, iar prin semnarea și ștampilarea acelui raport își asuma răspunderea că este întocmit conform standardelor internaționale și corespunde realității. După ce evaluatorul a întocmit raportul, acest raport se întorcea la ANRP, nu la comisie. În ANRP există un evaluator angajat special pentru a verifica aceste rapoarte, dacă ele corespund standardelor, sunt corecte. Eu, nefiind de specialitate, nu am cunostință ce tip de verificare făcea acest evaluator de control, dar presupun că era temeinic și corect”, a mai arătat Marko Attila.

Deputatul UDMR mai susține că membrii CCSD nu au și nu pot avea același rol și responsabilitate în comisie, atâta timp cât proveneau din diverse instituții.

„Conducerea ANRP în CCSD știa tot sau cel puțin avea obligația de serviciu să știe tot. Știa ce conțin dosarele, știa cum s-au făcut verificările și evaluările. Știau aceste lucruri pentru că experții, consilierii, juriștii și specialiștii, șefii de serviciu și directorii, evaluatorul de control, toți erau în subordinea lor, semnau pentru orice act. Conducerea ANRP semna fiecare dosar, după semnătura experților, consilierilor juridici, a șefilor de serviciu și directorilor, a evaluatorului de control. Erau deci vârful de ierarhie a parcursului unui dosar în ANRP. Niciun alt membru din comisie nu avea acest privilegiu”, a susținut Marko.

El a menționat că nu a văzut niciodată niciun dosar, numai dacă pentru acel dosar s-a cerut reevaluare.

„Mizeria din cazul Bica a dovedit că era posibil ca unii membrii ai comisiei să aibă interese personale în a căuta anumite dosare și să «negocieze» evaluarea lor. Pentru mine, însă, acest lucru era imposibil de depistat”, a mai spus Marko.

În ceea ce privește rolul și activitatea sa în CCSD, deputatul UDMR consideră că a fost „fraierul acestei comisii, musca în laptele infestat”.

„Rolul meu era în primul rând să urmăresc dacă pe agendă ajung și dosare din zonele în care trăiesc minorități naționale. Eu doream ca persoane îndreptățite din aceste minorități să nu fie înlăturate, dosarele lor să nu fie tărăgănate nejustificat. Uneori, chiar puneam întrebarea, după ce luni de zile treceau numai dosare din Dolj, Gorj, Argeș, Neamț, Vaslui: Stimați colegi, dar chiar nu avem niciun dosar complet și din județe ca Harghita, Sibiu sau Timiș? Și, uneori, probabil de teamă să nu fie acuzați de tărăgănare nejustificată, și din dorința de a nu îi mai lua la întrebări, apăreau pe listă și asemenea dosare. Eu astfel, mi-am îndeplinit misiunea de a păstra și un echilibru etnic în procesul de despăgubire”, a apreciat Marko Attila.

Deputatul a mai arătat că, citind dosarul Bica și rechizitoriul din acel dosar, a constatat că, practic, era imposibil să-și dea seama „de aceste șmecherii ale unor membri”.

„Se pare că, în afară de Bica, au mai fost și alții care au folosit procesul de despăgubire în scopuri personale. În cazul Bica nu am fost la ședință, ceea ce îmi simplifică dovedirea nevinovăției, dar același lucru este valabil și în alte cazuri. Nu exista absolut nicio cale de a observa dacă o despăgubire are în spate comiterea unei infracțiuni sau nu. Nu exista absolut niciun indiciu care să-mi fi aprins beculețul să observ că, de fapt, acolo ceva nu este în regulă”, a mai spus Marko.

Acesta a mai arătat că, luând, de exemplu, cazul unui dosar care este supraevaluat cu intenția de a primi foloase, iar unii membri ai comisiei solicită și primesc mită pentru ca un dosar să aibă o anumită valoare, el, „ca membru al comisiei” nu avea dreptul să se opună „fără a avea dubii temeinice”.

„În situația în care un dosar are toate vizele de la armata de funcționari și conducerea ANRP, membri în CCSD, și nimeni nu contestă acea valoare, Ministerul Justiției și cel al Finanțelor nu au obiecții, eu ce motiv am să mă îndoiesc de acea valoare? Ce drept am eu să mă opun, fără a avea dubii temeinice? Nici nu am avut, dar nici nu puteam să mă las acuzat că blochez procesul de despăgubire”, a mai explicat Marko.

În finalul comunicatului, Marko Attila a susținut că nu i se poate imputa comiterea vreunei infracțiuni „prin neparticipare la ședință”, după cum nu i se poate imputa și obligația de a avea cunostințe de evaluator imobiliar ca membru în comisie.

„Nu se poate imputa ca eu să fi avut obligația de a avea cunoștințe de prețuri de piață pe metru pătrat din întreaga țară. Nu se poate imputa ca eu să fi avut obligația de a contesta sau chiar de a respinge un raport de evaluare atâta timp cât acel raport, pe de o parte, poartă răspunderea celui care l-a întocmit, este semnat și ștampilat, dar mai are și toate avizele juridice, tehnice, de supraevaluator controlor, de șefi și directori, dar și de cel puțin un vicepreședinte ANRP, care e și membru în CCSD. Nu se poate imputa ca eu să fi avut obligația de a observa, într-un fel sau altul, dacă unii membri ai comisiei pretind și obțin foloase pe urma unor șmecherii în rapoartele de evaluare. Este imposibil ca cineva care nu este parte să-și dea seama”, a mai spus Marko.

Acesta a adăugat că una e să ceri și să primești mită pentru o despăgubire și alta e să fie imposibil să-ți dai seama dacă cineva a făcut asta.

„Dacă unii membri au procedat așa, atunci eu am fost practic păcălit, indus în eroare și atras în capcană de cei care, într-adevăr, au comis ceva. Legea penală spune că infracțiunea de abuz în serviciu se comite prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act. Acel act însă, evident, trebuie să rezulte din lege sau din atribuțiile de serviciu. Nicăieri în lege nu există obligația de a respinge un raport de evaluare. Comisia procedează fie la emiterea deciziei, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, asta scrie în lege. Din asta rezultă că actul de efectuat de către fiecare membru în comisie este aprecierea dacă se impune una sau alta din variante”, a conchis Marko Attila.

Surse din UDMR au declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX că deputatul Marko Attila se află la Budapesta încă de la sfârșitul anului trecut. Potrivit surselor citate, acesta le-ar fi spus apropiaților săi că nu intenționează „și nici nu s-a gândit vreodată” să renunțe la cetățenia română.

Marți, procurorii DNA au cerut un nou aviz pentru arestarea deputatului Marko Attila Gabor, în dosarul în care este implicat și Horia Georgescu, fiind suspectat de abuz în serviciu privind acordarea de despăgubiri pentru imobile supraevaluate cu aproximativ 75 de milioane de euro.

Deputatul este implicat în același dosar în care fostul șef al Agenției Naționale de Integritate (ANI), Horia Georgescu, a fost arestat, iar deputatul Theodor Nicolescu a fost reținut.

Procurorii au suspiciuni că, în 2008, Marko Attila Gabor, împreună cu ceilalți membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a emis în cazul a trei dosare titluri de despăgubire pe baza unor rapoarte de evaluare care nu au respectat cerințele Standardelor Internaționale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piață a imobilelor, supraevaluând bunurile imobile respective cu suma totală de aproximativ 75 de milioane de euro, cu această sumă fiind prejudiciat bugetul de stat concomitent cu obținerea unor despăgubiri necuvenite de către titularii și cesionarii drepturilor de despăgubire.

Biroul Permanent al Camerei Deputaților a decis, miercuri, să trimită la Comisia juridică a doua cerere de încuviințare a reținerii și arestării preventive a deputatului UDMR Marko Attila, comisia având termen până luni seară pentru a întocmi raportul, iar plenul se va pronunța, probabil, miercurea următoare.

Secretarul Camerei Marcel Ciolacu a declarat că deputatului Marko Attila, care este plecat din țară, i se va trimite comunicarea la biroul parlamentar.

Camera Deputaților a mai votat în 2 decembrie o altă cerere a ministrului Justiției privind încuviințarea reținerii și arestării preventive a deputatului UDMR, în dosarul retrocedărilor Bica 2.

Deputatul Marko Attila nu mai beneficiază de imunitatea parlamentară începând din 3 decembrie 2014, atunci când colegii săi au încuviințat arestarea preventivă a deputatului UDMR, în dosarul de corupție al fostului procuror șef al DIICOT Alina Bica privind despăgubirea de la ANRP pentru un teren supraevaluat.

Între timp, dosarul a fost trimis în judecată, însă procurorii au fost nevoiți să disjungă cazul lui Marko Attila de cel al Alinei Bica, pentru că el nu s-a aflat în țară și nu a putut fi audiat.

În 4 decembrie 2014, avocatul lui Marko Attila, Eugen Iordăchescu, declara pentru MEDIAFAX că deputatul UDMR se află în Budapesta, la o întâlnire a maghiarilor de pretitutindeni, motiv pentru care nu a fost prezent la DNA, unde fusese citat de procurori pentru a da explicații în dosarul despăgubirilor.

Anterior, în noiembrie 2014, deputatul UDMR Marko Attila a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un alt dosar privind restituirea unor imobile.