DIICOT critică ordonanța privind grațierea: „A condiționa existența unei infracțiuni de o pagubă, o eroare legislativă”

„Apreciem ca insuficiente elementele puse la dispoziție de Ministerul de Justiție pentru a evalua impactul grațierii în sfera infracționalității, dar semnalăm riscul că aceasta poate reprezenta o condiție favorizantă a fenomenului infracțional specific din aria de competenta a DIICOT”, transmite instituția printr-un comunicat de presă.

Procurorii susțin că măsura nu este întemeiată pe o analiză riguroasă la nivelul ANP, menționând că urgența adoptării ordonanței nu este justitficată echilibrat.

„Proiectul OUG supus opiniei noastre este de natură a contraria corpul procurorilor DIICOT prin efectele sale care vin în contradicție vădită cu elementele de politică penală care au fundamentat acțiunea organelor de aplicare a legii in ultimii ani. Astfel de elemente se regăsesc în toate strategiile naționale în materie, adoptate prin acte normative in vigoare, caracterizate prin imperativul eficientei luptei împotriva corupției, a evaziunii fiscale, a criminalității organizate și a altor infracțiuni grave”, explică DIICOT.

În ceea ce provește abuzul în serviciu și punerea în acord a acestuia cu decizia CCR, procurorii spun că „se observă că ceea ce au criticat judecătorii CCR este doar lipsa de predictibilitate referitoare la nivelul legislației încălcate de presupusul făptuitor, fără a face în acest context vreo legătură cu un anume cuantum, ținând cont de faptul că infracțiunea de abuz în serviciu nu este una eminamente legată de o pagubă, ca furtul sau înșelăciunea. A condiționa însăși existența unei infracțiuni de o pagubă (nu folos, nu prejudiciu, nu produs infracțional, nu interese legale vătămate) este, în opinia noastră, o eroare legislativă prin ea însăși”.

În privința conflictului de interese, DIICOT precizează că „modificarea textului nu este menită să pună textul în acord cu dispozițiile deciziei CCR, ci restrânge în mod nejustificat sfera de aplicabilitate a acestuia.
Constatăm că judecătorii Curții atrag atenția doar asupra faptului că, prin modificarea Codului civil, contractele comerciale sunt considerate contracte civile, astfel încât termenul a devenit atât de larg, încât nu mai este predictibil. Așadar, sintagma „contracte comerciale” putea fi înlăturată sau explicitată, cu păstrarea celorlalte dispoziții normative”.

Cu privire la prevederea care al limita timpul în care se poate denunț la șase luni de la comiterea faptelor, procurorii spun că nu acesta un drept al unei păriți ci o „facultate”.

„Cei mai mulți dintre denunțători sunt complici sau coautori la faptele comise de persoanele denunțate si câtă vreme infracțiunea se săvârșește în condiții de avantaj pentru ele, nu au niciun interes să facă denunț. Atât timp cât urmărirea penala se efectuează până la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nu există nici un motiv pentru care instituția denunțului trebuie limitată la un interval de timp de la data săvârșirii faptei. Termenul de 6 luni care ar fi impus prin prezenta modificare ar crea o cauză de impunitate pentru prezumtivul făptuitor și ar reduce, de fapt, termenul de prescripție al răspunderii penale în cazul acestor infracțiuni. (…) În reglementarea actuală, denunțul, s-a dovedit fără echivoc un instrument eficient al luptei împotriva criminalității organizate si a corupției prin căruia organele de aplicare a legii descoperă săvârșirea unor infracțiuni care in mare măsura ar rămâne altfel nedevoalate”, spune DIICOT.