Dosarele de Securitate privind 23 August 1944, publicate integral . Unde le poți verifica
În urma digitalizării integrale a dosarului P 10933 din fondul Penal al CNSAS (17 volume, peste 6.000 de file), pe site-ul instituției sunt disponibile documente foarte importante privind schimbarea regimului politic și a poziționării internaționale a României în august 1944, potrivit instituției.
Dosarul evocă toate personajele importante implicate în actul de la 23 august și adaugă elemente relevante pentru cunoașterea unui moment fundamental al istoriei contemporane a României. Documentele publicate de CNSAS sunt destinate cercetătorilor, profesorilor, studenților, dar și publicului larg interesat de istoria complicată a României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și de comunismul românesc la începuturile sale.
În acest dosar au fost adunate actele clasate la „arhiva specială” – Problema „23 august”, în anul 1964, din ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne Vasile Negrea.
Cele mai important și cuprinzător document este scris în închisoare de Ioan Mocsonyi-Stârcea (1909-1991). Industriaș, proprietar agricol și diplomat român, fost colaborator al lui Nicolae Titulescu, secretar particular al regelui Mihai (1942), apoi mareșal al Curții Regale (1943 – 1944), a fost arestat în septembrie 1947 și judecat în procesul „Maniu – Mihalache”. Încarcerat mai întâi la Penitenciarul Craiova (1949), a fost din nou anchetat (1951-1953) în vederea folosirii sale în cadrul procesului „lotului” Lucrețiu Pătrășcanu. În aprilie 1954, a fost condamnat, din nou, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi, pentru a fi eliberat abia în noiembrie 1962, la expirarea pedepsei. După eliberare, a lucrat ca muncitor la șantierul Monumentelor istorice de la Bărăția din Câmpulung-Muscel, apoi pe un șantier de construcții. La 5 septembrie 1964, în urma primirii pașaportului, a reușit să plece din România la soția sa, stabilită la Geneva.
Una din condițiile puse de Securitate pentru a fi pus în libertate a fost ca, în penitenciar, să scrie un text cu caracter memorialistic în care să relateze ceea ce cunoștea despre evoluția evenimentelor și relațiilor din lumea politică românească, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, descrierea principalelor figuri ale familiei regale de la București și a reacțiilor acestora la diversele situații cu care s-au confruntat în anii 1940-1944.
Textul dactilografiat al textului lui Mocsonyi-Stârcea se găsește în întregime în volumele 1 – 6 ale dosarului P 10933.
Următoarele volume (7 – 10) conțin textul olograf al acestor scrieri memorialistice (1.358 pagini), semnate pe fiecare pagină de autor și încheiate, după cum reiese din notița de la finalul acestora, „vineri, 23.XI.1962”. De reținut că la cinci zile de la predarea manuscrisului a fost eliberat din penitenciar (27.XI.1962).
Volumul 11 conține referate cu propunerea de arestare a presupusului spion vest-german Robert Peuker, semnate de ministrul Afacerilor Interne Alexandru Drăghici, declarații ale generalului Ion Eremia, Traian Puiu ș.a., pe teme foarte variate, pornind de la politică externă până la organizarea și funcționarea Mișcării Legionare.
Volumul 12 cuprinde mai multe declarații cu privire la actul de la 23 august 1944, ale lui Gheorghe Ionescu Bălăceanu (1910-?), șef al cancelariei Mareșalatului Curții Regale (1937-1944), lt.-col. Traian Borcescu (1899-1997), șef al Secției Contrainformații din S.S.I. (1941-1944) și Alexandru Alexandrini (1902-1981), om politic liberal, subsecretar de stat (1945-1946) și ministru (1946-1947) al Finanțelor, în guvernul Petru Groza.
Volumele 13-16 conțin copii și originale după declarațiile lui Anton Dumitrescu (1902-1992), ajutor al comandantului Batalionului de Gardă (1940-1944), Victor Rădulescu-Pogoneanu (1910-1962), diplomat, director adjunct al Direcțiunii Cabinetului și Cifrului din Min. Af. Străine (1944) și Traian Borcescu, precum și o serie de „amintiri” în care sunt prezentate amănunțit pregătirile apropiaților regelui Mihai pentru arestarea mareșalului Ion Antonescu, încă din primăvara anului 1944 și soarta acestuia după arestare. Fiecare din autorii declarațiilor prezintă și parcursul lor biografic și profesional până la momentul arestării de către comuniști.
De asemenea, sunt incluse detalii interesante despre schimbările de la vârful Serviciului Special de Informații începând din toamna anului 1944.
În aceste volume se găsesc o serie de „portrete”, în fapt niște fișe biografice sumare ale regilor Carol al II-lea și Mihai, ale reginei mamă Elena, precum și ale celor aflați în preajma familiei regale a României: Mircea Ioanițiu – secretar particular al regelui Mihai, căpitanul de jandarmi Jacques Vergotti – ofițer de ordonanță al regelui, doamnele de onoare ale reginei Elena – Nelly Catargi și Elisabeta Ghica, ale adjutanților regelui din anii 1940-1944 ș.a.
Ultimul volum, nr. 17, conține mai multe note informative furnizate de câțiva agenți ai Securității, între anii 1963 – 1967, în care sunt prezentate discuțiile purtate cu Ioan Mocsony-Stârcea în perioada de după eliberarea sa din penitenciar, cu detalii despre stabilirea la Câmpulung Muscel, căutarea unui loc de muncă, refuzul primit din cauza trecutului său etc. La acestea se adaugă câteva scrisori și telegrame primite din străinătate de cel urmărit, precum și cele pe care acesta le expediază soției sale aflate în Elveția.