Dosarul Alro Slatina. Cum a eșuat cercetarea privind privatizarea singurei companii producătoare de aluminiu

Prima anchetă în cazul privatizării combinatului Alro Slatina a fost deschisă de DNA în anul 2006. Procurorii spuneau la acel moment că privatizarea s-a făcut ilegal, scopul fiind îmbogățirea injustă a celor implicați în acest proces.

DNA investiga dacă a fost stabilită cu intenție o valoare diminuată, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând agenților economici la care statul sau o autoritate a administrației publice era acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacții comerciale, ori a bunurilor aparținând autorităților publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora, săvârșită de cei care au atribuții de conducere.

Un an mai târziu, ancheta a fost disjunsă, fiind deschis un dosar și la DIICOT, în această cauză fiind investigate faptele de constituire a unui grup infracțional organizat și tentativă la subminarea economiei naționale.

JUSTIȚIE Fostul lider al grupării Sportivilor, unul dintre cei mai periculoși infractori, a fost EXTRĂDAT din Italia și este încarcerat în Penitenciarul Rahova

00:39

ÎN OPOZIȚIE Rectorul SNSPA, Remus Pricopie: „Este bine că USR nu a intrat la guvernare. Asta era o altă idee total greșită ca toți să aibă un singur candidat”

00:17

ALRO Slatina a fost înființată de Guvernul României la începutul anilor ”60, fiind prima și singura uzină de aluminiu din zonă. Producția efectivă a aluminiului a început în 1966 cu 50 de mii de tone pe an, iar până în anul 1989, uzina producea peste 200 de mii de tone pe an. În următorii ani, însă, producția a scăzut, ceea ce a dus la transformarea Alro într-o societate pe acțiuni: Guvernul încă deținea pachetul majoritar de 51%, 49% fiind listat la bursă. Marco Group deținea acest procent.

Astfel se face că, până în 2002, când a fost privatizat, statul român deținea pachetul majoritar de acțiuni în această companie, urmând apoi grupul rus Marco. La scurt timp, Guvernul anunța că dorește privatizarea combinatului, între timp scăzând și valoarea acțiunilor, iar Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS) anunța că Alro are nevoie de salvare. Procentul pe care statul român îl deținea la acea vreme, scria presa în perioada 2002, ar fi valorat în jur de 250 de milioane de dolari, însă Marco a cumpărat 10% din acțiuni pentru 11,4 milioane de dolari, necesare pentru a deveni acționar majoritar.

Ulterior, s-a acceptat majorarea capitalului social din partea entității care deținea pachetul majoritar și Marco a ajuns să aibă 74,7%.

După prima majorare, Guvernul a mai rămas cu aproximativ 20%, iar după alte două majorări, din 2003 și 2005, statul a ajuns să dețină mai puțin de 10%. În anul 2007, Marco își schimbă numele în Vimetco.

În prezent, site-ul oficial al companiei Alro prezintă uzina drept „cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est, exceptând Rusia. Alro SA reprezintă astăzi una dintre cele mai mari companii din România, având o contribuție importantă la dezvoltarea economiei locale și naționale”.

De asemenea, o informare din luna februarie 2018 arată că profitul ALRO din 2017 a fost unul record, de 318 milioane de lei.

Procurorii DNA susțineau, în perioada 2006, că „reprezentanții grupului de firme MARCO – în principal, Vitaly Maschitskiy (președinte), Valery Krasnov (vicepreședinte) și Marian Năstase (director pentru România), beneficiind de sprijinul lui Vadim Benyatov, au fost implicați și continuă demersurile pe diverse canale îndreptate către atragerea în sfera de influență și consolidarea relațiilor cu diverse persoane din mediul de decizie autohton, în vederea promovării, inclusiv prin mijloace oculte, a afacerilor derulate în țara noastră, în detrimentul intereselor economice românești”.

Statul român ar fi fost prejudiciat cu 76,5 milioane de dolari, conform DNA, însă suma reală pierdută ar fi fost de aproximativ 300 de milioane de dolari.

În anul 2008, ancheta era în plină desfășurare. La acel moment, Ovidiu Mușetescu, fostul ministru al Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului (APAPS), decedat în 2009, a declarat că nu mai știe succesiunea evenimentelor privind privatizarea ALRO, dar își amintește că a fost o tranzacție dificilă.

Înainte ca Mușetescu să moară, procurorul general Laura Codruța Kovesi a cerut președintelui Traian Băsescu încuviințarea începerii procedurilor aferente începerii urmăririi penale în cazul fostului ministru al APAPS, în dosarul Alro Slatina și Alprom SA. Potrivit procurorilor, Ovidiu Mușetescu s-ar fi făcut vinovat de abuz în serviciu și stabilire, cu intenție, a unei valori diminate față de cea comercială reală a bunurilor aparținând firmelor la care statul este acționar.

Ancheta a rămas deschisă, cercetările fiind continuate, iar în paralel se desfășura investigația DIICOT.

Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu, unul dintre cei care instrumentau cazul aflat la această unitate de parchet, spunea, în 2007, că Elena Udrea, pe când era consilier prezidențial, ar fi intervenit pe lângă Theodor Stolojan să-i ajute pe cei de la Alro să achiziționeze energie la prețuri infime, iar documentul prin care rușii de la Marco primeau curent ieftin ar fi fost avizat de Traian Băsescu.

„Adevărul în acest caz este ca ALRO a fost obligat să plătească într-adevăr 4 milioane de dolari către Energy Holding, nu către reprezentanții Administrației Prezidențiale. În septembrie 2005, ALRO a trebuit să plătească către Energy Holding 4 milioane de dolari plus TVA pentru a-i ceda contractul pe care Energy Holding îl avea cu Hidroelectrica. Deci acesta este câștigul „băieților deștepți”, dar nimeni nu a publicat până acum acest contract (…) Ministerul Economiei dorea păstrarea acestor contracte ale intermediarilor. În august 2005, președintele României i-a numit pe acești intermediari „băieții deștepți din energie”. Astăzi se face o confuzie în mod voit, astăzi se spune că ALRO este un „băiat deștept din energie”. Nu, ALRO este o parte a industriei românești, un mare angajator, un mare investitor în Romania. Băieții deștepți sunt acești intermediari care, de multe ori cu un birou, cu un fax și cu o secretară plimbă energia doar pe hârtie, o iau de la stat și o vând contra unui comision către marii consumatori cum este ALRO, cum este Oltchim, cum este Sidex”, explica Elena Udrea în 2010.

Procurorul Nastasiu a cerut autorizarea interceptării și înregistrării a lui Marian Daniel Năstase, Dorin Cocoș, Elena Udrea, Verestoy Attila, Bogdan Chirieac, Theodor Stolojan și Dan Voiculescu. Aceștia au fost interceptați câteva luni în anul 2007.

Ulterior, Nastasiu și un alt procuror, Angela Ciurea, au acuzat-o pe Laura Codruța Kovesi, procuror general la acea vreme, că le-ar fi solicitat să tergiverseze ancheta în cauza Alro.

În spațiul public au apărut informații potrivit cărora Kovesi l-ar fi delegat la DIIOCT pe procurorul Valentin Șelaru, în prezent judecător, acesta dispunând soluția neînceperii urmăririi penale în Alro. Mai mult, SRI ar fi interceptat discuții dintre mai mulți politicieni, oameni de afaceri, dar și jurnaliști, precum: Elena Udrea, Dorin Cocoș, Verestoy Attila, Theodor Stolojan, Bogdan Chirieac, Dan Voiculescu, Codruț Sereș și Zsolt Nagy. Stenogramele se refereau la obținerea unor tarife preferențiale la energie pentru Alro, iar Elena Udrea și fostul ei soț, Dorin Cocoș, erau bănuiți de influențarea factorilor de decizie în acest sens.

În anul 2010, DIICOT a dispus neînceperea urmăririi penale. Față de această decizie, Vadim Don Benyatov, inculpat în dosar, a formulat o plângere. În 2011, Curtea Supremă i-a respins ca nefondată acțiunea, decizia de închidere a dosarului Alro aflat pe rolul DIICOT rămânând definitivă.

Tot în 2011, fostul procuror Angela Ciurea a spus, la un post de televiziune, că procurorul general Laura Codruța Kovesi i-a cerut „să o lase mai moale” cu dosarul privatizărilor.

„După obținerea autorizației de interceptare în primă fază, am fost chemată la cabinetul procurorului general și mi s-a reproșat că ar fi trebuit să informez în prealabil despre acest demers, pe care am fi vrut să îl facem, cu a cui permisiune am cerut să facem interceptarea, fără să dea nume. Se referea la toate cele 16 persoane din dosar”, a declarat atunci Angela Ciurea.

Tot privind această situație a adus lămuriri și un alt procuror. Angela Nicolae, condamnată definitiv în 2015 la 4 ani de închisoare pentru trafic de influență într-o altă cauză, a lansat în spațiul public în urmă cu câțiva ani o scrisoare în care dezvăluia că a fost martora unui episod petrecut între Kovesi și Angela Ciurea, procurorul DIICOT care se ocupa de Alro. Potrivit lui Nicolae, procurorul general Laura Codruța Kovesi care, prin atribuțiile sale, avea în subordine DNA și DIICOT, i-a retras dosarul Alro Angelei Ciurea după ce începuse să descopere implicarea unor oameni politici în această afacere.

„Eram în biroul lui Kovesi pentru a-mi viza o scrisoare redactată de mine în numele ei și care trebuia să fie transmisă de urgență în străinătate. Cu această ocazie, am sesizat că este foarte nervoasă, agitată și de două ori a apelat-o pe secretara sa la interval foarte scurt spunându-i acesteia: «Sa vina urgent Ciurea la mine, că doar nu este plecată în Honolulu». Cand a intrat în birou Angela Ciurea, Kovesi nu s-a putut stăpâni (deși eu eram de fața și nu eram o persoană de încredere a ei), a țipat la ea «Cum de și-a permis să facă unele lucruri fară să o informeze». Dându-și seama că sunt și eu acolo, mi-a spus să plec și sa revin ulterior. Am parcurs lungul birou al lui Kovesi și am auzit pe drum și între cele două uși capitonate ale biroului când aceasta o certa pe Angela Ciurea: «De ce a cerut interceptarea unor persoane din dosarul ALRO fără s-o informeze și că, dacă nu este în stare de acest dosar, să plece». Era momentul când Angela Ciurea ajunsese cu cercetarile sale la ușa camarilei lui Băsescu, iar anumite persoane nu trebuiau cercetate”, arată Angela Nicolae, în scrisoarea lansată în presă în 2014.

Cauza de la DNA, și ea clasată

Dosarul privind privatizarea Alro Slatina, aflat pe rolul DNA, a fost la rândul lui clasat, a spus procurorul Mihaiela Iorga la jumătatea lunii ianuarie 2018, cea care s-a ocupat de instrumentarea cazului. Iorga a precizat că, la momentul plecării sale din instituție, în vara anului 2017, a cerut o expertiză în acest dosar, cauza fiind clasată după revocarea ei.

„În momentul plecării mele era nevoie de o expertiză. Nu aș putea să vă spun ce avea în vedere procurorul de caz, nu se putea vorbi de prescripție. Am cerut expertiză în acest dosar. Exista o suspiciune cu privire că investițiile la cele două societăți erau făcute cu banii de la Alro. Nu înțeleg de ce dosar a fost clasat, a fost clasat după ce eu am fost revocată. Din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit clasat, a fost greu să găsești experți, nu voia nimeni să-și asume o asemenea expertiză. Eu nu pot să spun dacă s-ar fi ajuns la o trimitere în judecată, dar din punctul meu de vedere expertiza trebuia făcută”, a declarat Mihaela Iorga.