Dosarul de conflict de interese al fostului ministru al Culturii Mircea Diaconu a ajuns, joi, la final, Curtea de Apel București (CAB) urmând să dea o soluție, după ce acuzarea a cerut condamnarea sau amendarea fostului demnitar iar apărarea, achitarea lui Diaconu.
Instanța a ascultat joi pledoariile părților și ultimul cuvânt al lui Diaconu.
Procurorul a cerut instanței condamnarea fostului demnitar pentru cinci fapte de conflict de interese, dar nu a precizat cât de mare să fie pedeapsa sau dacă să fie cu executare sau suspendare.
Totodată, procurorul a cerut amendarea lui Diaconu și a amintit instanței de judecată că, pentru infracțiunea pentru care acesta este judecat, limita minimă a pedepsei s-a mărit în noul Cod penal, de la șase luni la un an de închisoare.
Apărarea lui Diaconu a cerut achitarea acestuia, iar fostul ministru a arătat în ultimul cuvânt că, prin ceea ce a făcut, a încercat să conducă eficient și bine instituția din subordine, respectiv Teatrul Nottara.
Curtea de Apel București a rămas în pronunțare în acest caz și urmează să dea un verdict care nu va fi definitiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a dispus, în 19 martie 2013, trimiterea dosarului în care fostul ministru al Culturii Mircea Diaconu este judecat pentru conflict de interese de la instanța supremă la Curtea de Apel București, întrucât acesta nu mai este parlamentar din decembrie 2012.
În noiembrie 2012, Mircea Diaconu, atunci senator PNL, a fost trimis în judecată pentru cinci fapte de conflict de interese. Dosarul a ajuns atunci la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să judece parlamentari.
În 4 decembrie 2012, Mircea Diaconu și-a înaintat demisia din Senat, iar în 12 decembrie 2012 plenul Senatului a adoptat un proiect de hotărâre prin care s-a declarat vacant mandatul de senator al lui Diaconu.
Potrivit procurorilor Parchetului instanței supreme, Mircea Diaconu, în calitate de director al Teatrului „C.I. Nottara”, ar fi participat la negocierea condițiilor contractuale și apoi a semnat, la data de 27 aprilie 2007, contractul de drepturi intelectuale (regie) având ca obiect realizarea unui spectacol de către soția sa, actrița și regizoarea Diana Lupescu, contract în baza căruia s-ar fi realizat în mod direct un folos material pentru aceasta.
Tot în calitate de director al teatrului, Diaconu ar fi participat la negocierea condițiilor contractuale pentru punerea în scenă a altor trei spectacole, după care a semnat contractele de drepturi conexe (autor) cu soția sa, care urma să îndeplinească diverse funcții (cum ar fi: regizor, scenograf, colaborator și colaborator-actor), contracte în baza cărora s-a realizat în mod direct un folos material pentru acesta.
De asemenea, la data de 13 august 2007, Mircea Diaconu a prezidat Comisia de examinare pentru ocuparea postului vacant de regizor artistic la Teatrul „C.I. Nottara”, „după ce anterior aprobase și tematica de concurs pentru regizorul artistic și cunoștea cu exactitate că numai soția sa se va prezenta la această competiție pentru promovarea în funcție”. Potrivit procurorilor, Mircea Diaconu i-a acordat calificative maxime soției sale, iar apoi a emis o decizie de promovare a acesteia, act administrativ în baza căruia Diana Lupescu a realizat „un folos material direct concretizat în creșterea salarială aferentă”.
Potrivit probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, prin cele patru contracte acordate de Mircea Diaconu ar fi fost realizat un folos material pentru soția sa în cuantum total de 29.112 lei, a precizat Parchetul instanței supreme
Mircea Diaconu declara, în 23 noiembrie 2012, că a fost anunțat de către procurorul Șelaru că nu a găsit un prejudiciu în cazul său, dar că va fi trimis în judecată pentru conflict de interese.
„De un an de zile Parchetul General prin procurorul numit domnul Șelaru – un mare profesionist – un an de zile a luat salariu ca să cerceteze cum i-am scăzut salariul soției mele cu 3 milioane pe lună din 1700. A chemat aproape tot teatrul la declarații, le-a crescut tensiunea tuturor, săracii de ei – mi-am cerut scuze -, după care mi-a zis acum vreo două săptămâni: «nu am găsit niciun prejudiciu, dnul Diaconu, dar vă trimitem în judecată». «Foarte bine, am zis, treaba dumneavoastră»”, a spus atunci Diaconu.
Diaconu preciza, pentru MEDIAFAX, că va lua parte la procese și se va apăra.
„Sunt tot felul de probleme legislative, de fapt. Ministerul Justiției a făcut un fel de cercetare pe subiect și a găsit 350 de acte normative care se bat cap în cap pe subiectele numite incompatibilitate și conflict de interese. E o varză de nedescris de care profită tot felul de domni și se agață de virgule când vor neapărat ceva”, mai spunea atunci Diaconu.
În 21 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât irevocabil că senatorul Mircea Diaconu s-a aflat în incompatibilitate, iar Agenția Națională de Integritate a solicitat Senatului să pună în aplicare sentința judecătorească.
Parlamentul a dat vot negativ, astfel că forul magistraților, Consiliul Superior al Magistraților s-a adresat Curții Constituționale. CSM arăta în sesizare că Senatul a refuzat să pună în executare hotărârea instanței prin care s-a confirmat, irevocabil, starea de incompatibilitate a senatorului PNL Mircea Diaconu.
Curtea a admis că este un conflict juridic de natură constituțională, decizia sa fiind general obligatorie din momentul publicării în Monitorul Oficial.
ANI arăta că a solicitat în mod repetat Parlamentului să dispună cu celeritate aplicarea prevederilor legale, ca urmare a deciziei definitive și irevocabile din 21 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție legată de starea de incompatibilitate a lui Diaconu.
În 27 ianuarie 2011, ANI informa că senatorul liberal Mircea Diaconu este în incompatilbilitate din decembrie 2008, în condițiile în care, pe lângă calitatea de parlamentar, acesta ocupa și funcția de director-manager al Teatrului „C.I. Nottara” din Capitală, funcție de conducere specifică unei instituții publice locale.
Ulterior, Diaconu și-a dat demisia din funcția de director de teatru, iar parchetul a declanșat o anchetă privind conflictul de interese în care s-ar fi aflat.