DOSARUL OLTCHIM. Manual de FURT și PROSTIE: „Și Guvern, și președinte au știut”
Combinatul petrochimic Oltchim Râmnicu-Vâlcea este unul dintre cele mai mari din sud-estul Europei, este listat la Bursa de Valori București, are peste 3.300 de angajați și o cifră de afaceri în 2011 de aproape 400 de milioane de euro. Cu toate acestea, datoriile acestei companii au depășit 710 milioane de euro în ultimii 5 ani. Astăzi, Guvernul Ponta s-a trezit că mai are două săptămâni, până pe 18 septembrie, până când această „necesitate stringentă”, care a devenit privatizarea Oltchim, trebuie rezolvată. Gândul a stat de vorbă atât cu reprezentanții statului, cât și cu cei ai Oltchim, pentru a stabili cum a fost posibil ca, în 5 ani, din 2007 până în prezent, un gigant petrochimic să intre în colaps. Oltchim este practic închis de aproape două săptămâni, din 23 august, conform sindicatului.
Pe scurt, Guvernul României se află acum într-o situație aparent fără ieșire: este obligat să privatizeze în două săptămâni o „gaură neagră”, dacă nu vrea ca acest combinat să intre în lichidare, conform înțelegerii cu Fondul Monetar Internațional (FMI). Dacă privatizarea eșuează, Comisia Europeană are dreptul și cel mai probabil va recurge la redeschiderea dosarului împotriva României, privind acordarea de ajutoare de stat ilegale la Oltchim, iar FMI, care a creditat România cu peste 20 de miliarde de euro, poate cere intrarea Oltchim în insolvență și în lichidare, lucru pe care Guvernul României s-a angajat, prin acord, să îl accepte.
Guvernul speră să atragă investitori la privatizarea care trebuie să se încheie la mijlocul acestei luni, printr-o strategie „atipică”, după cum arată memorandumul Guvernului privind Oltchim, obținut de gândul.
Remus Vulpescu: „Roibu este un faraon bugetar. Scopul pe care îl avem este unul singur: să stopăm acumularea de datorii și pierderile”
La prima vedere, explicația oferită pentru gândul de Remus Vulpescu, președintele Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI), pentru dezastrul de la Oltchim este cea valabilă: managementul defectuos al unei conduceri care a rezistat la Oltchim, sub toate guvernările, timp de 21 de ani, și care merge în pierdere de 5 ani.
„Domnul Constantin Roibu este un faraon bugetar, care a rezistat de-a lungul anilor. Numai dânsul știe secretul longevității sale și cei care l-au susținut. Scopul pe care îl avem în legătură cu Oltchim este unul singur: să stopăm acumularea de datorii și pierderile. Este foarte important pentru România să rezolve problema Oltchim. Nu este o opțiune, nu este un lux, este o necesitate stringentă„, a declarat Remus Vulpescu, pentru gândul.
Măndică Vasile a fost director economic la Oltchim din 1991 până miercuri, 5 septembrie 2012, când tot managementul companiei și-a dat demisia în urma întâlnirii cu „celula de criză” ordonată de premierul Victor Ponta la Oltchim. Explicația sa oferită gândul nu face decât să valideze ipoteza lui Remus Vulpescu.
„Nu pot să vă spun nimic pentru că nici nu mă mai interesează. Dar CFR-ul nu are pierderi, domnule, și are datorii mai mari decât Oltchim? Nu e criza asta care e pentru toată lumea? Ce, numai Oltchim nu este în criză? Toată lumea e în criză numai noi nu…”, a declarat Măndică Vasile.
„Sigur că există o criză care afectează pe toată lumea, dar haideți să ne uităm la industria de profil din zonă și să vedem dacă alte combinate de petrochimie au datorii de 700 de milioane de euro. O să vedem cu totul altceva acolo”, îi dă replica Remus Vulpescu.
Situația de ansamblu pare să fie însă cu totul alta. Tot incompetența este cuvântul cheie, însă de data aceasta a statului. Mihai Diculoiu, liderul sindical de la Oltchim, pe care cele câteva sute de oameni care protestează zilele acestea pe platformă îl acuză că „s-a dat cu conducerea” și cer înlocuirea sa, a explicat detaliat pentru gândul cum, din 2007, Guvernul României a fost parcă lovit de orbul găinilor și a luat o ploaie de decizii greșite, care au dus combinatul în prăpastie.
Guvernarea PDL a acceptat cu bună-știință ca Oltchim să meargă în pierdere de 7 milioane de euro pe lună și să funcționeze la 3% din capacitate, bazându-se pe faptul că criza va trece repede, spune sindicalistul. Guvernarea USL a uitat pur și simplu că la Oltchim e un butoi cu pulbere și nu a făcut nimic, decât în ceasul al 12-lea.
„Toată lumea, și Guvern (condus de Emil Boc), și președintele României, au știut că vom merge pe pierdere și s-a sperat că perioada asta va fi foarte scurtă. Din păcate, perioada asta din 2008 s-a întins până în momentul de față și s-au acumulat datorii. Ei (Guvernul Ponta) nu au monitorizat societatea și a fost nevoie să-i tragem noi de mânecă„, a explicat pentru gândul liderul sindical Diculoiu.
Soluția salvatoare la Oltchim, imposibil de aplicat din cauza acționarilor minoritari
Acționariatul Oltchim arată astfel, în prezent: statul deține, prin Ministerul Economiei, 54,8% din acțiuni, compania PCC SE din Germania 18,3%, fondul de investiții din Cipru Nachbar Services 14,02%, iar persoane fizice și persoane juridice dețin împreună restul de aproape 13% din acțiuni.
Atât compania, cât și guvernul condus de Emil Boc au considerat că o parte din soluția de redresare a Oltchim este conversia creanței AVAS, de 135 de milioane de euro (între timp ea a ajuns la 250 de milioane de euro, cu dobânzi și penalizări) în acțiuni la companie, adică practic o majorare de capital la Oltchim și o ștergere curată a datoriei Oltchim la stat. Guvernul Ponta a avut termen până în iunie 2012 să facă această majorare de capital, conform Acordului cu FMI. Ținta a fost ratată.
Prin această conversie a datoriei Oltchim către stat, statul român ar ajunge să dețină peste 95% din acțiunile companiei. Acest lucru ar însemna însă ca acționarii minoritari – firmele din Germania și Cipru, să piardă controlul asupra Oltchim, lucru cu care acestea nu au fost niciodată de acord.
Decizia privind conversia poate fi luată numai cu două treimi din voturile Adunării Generale a Acționarilor, lucru practic imposibil, dacă acționarii minoritari care dețin împreună 32% din companie se opun.
În memorandumul privind situația de la Oltchim, solicitat în august de premierul Victor Ponta, autoritățile arată că la începutul lunii august cele două companii au fost de acord să cedeze și să colaboreze pentru conversia creanței, însă pe 13 august s-au răzgândit radical. Reprezentanții lor au cerut fie să li se garanteze că vor câștiga licitația de privatizare a Oltchim, fie să li se garanteze că firma care va câștiga va cumpăra și acțiunile deținute de ei. Guvernul a refuzat.
Firma PCC a ajuns să dețină o porție semnificativă de acțiuni la Oltchim în 2007, când Guvernul Călin Popescu Tăriceanu, prin AVAS, a decis o micșorare de capital la Oltchim, pentru a stinge o datorie la stat. Astfel, participația PCC a crescut de la 4% la 12%, în mod automat. Ulterior, fondul de investiții cu sediul în Cipru, în spatele căruia nu se știe cine se află oficial, a cumpărat masiv pe bursă acțiuni Oltchim, ajungând și el într-o poziție de putere.
Cronica unei morți anunțate, povestită de liderul sindical Mihai Diculoiu
Liderul sindical de la Oltchim, Mihai Diculoiu, a povestit pentru gândul, pas cu pas, cum s-a ajuns la „necesitatea stringentă” despre care Guvernul Ponta vorbește acum. Redăm aproape integral versiunea sa, pentru că este cronologică și clară. Trebuie menționat că Oltchim depinde, pentru materiile prime de bază cu care fabrică PVC (adică 70% din producția sa) de rafinăria și activitățile de petrochimie de la Arpechim Pitești, cu care este conectată prin conducte. Arpechim a fost însă vândută de statul român către OMV Petrom, care a decis că nu mai este rentabilă și vrea să o închidă. Guvernul a negociat însă cu OMV Petrom și a obținut promisiunea că rafinăria va fi vândută la pachet cu Oltchim.
„În perioada 2004-2006, Oltchim a realizat profit. În 2007, AVAS a refuzat să transformăm o creanță a sa de 135 milioane de euro în acțiuni și a determinat pierderi la Oltchim. În 12 noiembrie 2008, OMV Petrom a decis oprirea definitivă a petrochimiei de la Arpechim Pitești, care ne asigura nouă materiile prime de bază – propilena și etilena. În 2008, deși am realizat o cifră de afaceri record, de 528 de milioane de euro, nu am realizat profit.
În acest interval, s-a ajuns la concluzia, după studii făcute de firme specializate, că Oltchim trebuie să funcționeze în sistem integrat, cu petrochimia și cu rafinăria Arpechim Pitești (adică așa cum funcționa înainte de vânzarea Arpechim către OMV Petrom). Două memorandumuri au fost aprobate de premierul Emil Boc: majorarea de capital prin conversia creanței AVAS în acțiuni și un credit de 420 milioane de euro pentru investiții. Ele au fost încheiate și trimise Comisiei Europene pentru a obține aviz.
În baza acestor demersuri, în 29 ianuarie 2010 Oltchim a preluat petrochimia Arpechim Pitești. Am reparat-o, s-au băgat bani și în 30 noiembrie 2010 am finalizat reparațiile. Din lipsa fondurilor financiare, pentru că încă nu sosise avizul Comisiei Europene la memorandum, și apoi și din cauza deciziei OMV Petrom de a închide, la 24 martie 2011, rafinăria Arpechim, a fost imposibil să reluăm funcționarea în sistem integrat.
În condițiile în care nu aveam materiile prime de bază, Oltchim, cu acordul Guvernului, a funcționat la 3% din capacitatea de producție, cu pierderi lunare de 7 milioane de euro. S-au făcut două vizite ale premierului Boc, în 2009 și 2010, iar președintele Traian Băsescu a venit în 2008 și în 2010. S-a spus că se va face tot ce e posibil să se reia funcționarea în sistem integrat, nici nu era vorba de privatizare atunci.
S-a tergiversat și s-a ajuns, prin schimbări de guverne, în situația în care Ministerul Economiei neagă că mai poate aplica avizul CE și constatăm că anunțul de privatizare nu mai ia în calcul majorarea capitalului social prin conversia creanței AVAS.
Până la urmă premierul Ponta a decis să se găsească formule legale pentru accesarea unui credit de 40 de milioane de euro, necesar capitalului de lucru, adică salarii restante și asigurare de materii prime. Asta asigura profitul operațional, adică facem profit din exploatare, pentru că financiar rezultă pierderi. Premierul Ponta a zis, dacă aveți avizul CE să majorați capitalul social, de ce nu îl majorați? Nu au făcut niciuna din cele două„.
Printre cauzele care au dus la situația actuală s-ar putea număra și „căpușarea” companiei de către firme deținute sau controlate chiar de către membrii managementului companiei, după cum au acuzat în repetate rânduri atât reprezentanții sindicatului de la Oltchim cât și cei ai companiei germane PCC, scrie Ziarul Financiar. Ipoteza este susținută inclusiv de către acționarul majoritar al companiei, respectiv Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (OPSPI). Remus Vulpescu, șeful OPSPI, a declarat recent că „într-un mod pe care nu-l putem explica, Oltchim a consumat foarte multă materie primă pentru o producție foarte mică”.
Cum vrea Guvernul Ponta să privatizeze Oltchim: „efectul sinergic”
Metoda aleasă de specialiștii din Ministerul Economiei pentru a privatiza Oltchim este una de compromis și atipică, după cum singuri recunosc oficialii în memorandumul prezentat la Guvern pe 23 august.
Guvernul propune vânzarea colectivă, dar necondiționată, la valoarea de piață, a acțiunilor pe care statul le deține la Oltchim (adică 54,8%), precum și a creanțelor pe care AVAS și Electrica SA le au la Oltchim. AVAS are o creanță de aproximativ 250 de milioane de euro (cu tot cu dobânzi și penalități), iar Electrica una de 150 de milioane de euro. Acestea însumează 56% din totalul datoriilor Oltchim. Statul ar avea astfel de câștigat și din acțiuni, și din creanțe vândute.
Guvernul consideră că prin această soluție, un investitor ar fi atras, pentru că ar fi protejat de acțiunile litigioase ale acționarilor minoritari.
„Este probabil ca un cumpărător să fie interesat de ,,efectul sinergic„, creat de deținerea în comun a celor 3 active, pe de o parte creat de reducerea complexității, dar și de oportunitatea utilizării unei game mai largi de strategii de restructurare dată de poziția duală de acționar-creditor, prin comparație cu gama mai restrânsă pe care ar avea-o un „acționar majoritar care nu este creditor” sau un „creditor care nu este acționar majoritar”, se arată în memorandumul privind Oltchim.
Guvernul renunță la conversia creanței AVAS, din motivele arătate mai sus – opoziția acționarilor minoritari.
Ce înțeleg muncitorii de la Oltchim din privatizare
„Conversia asta de creanță a AVAS este foarte importantă. Ea e cerută mai ales de potențialii investitori cu forță financiară, care își doresc să preia acest ansamblu integrat Oltchim cu rafinărie. Prin majorarea capitalului social, statul ajunge să dețină o pondere de 97-98%, iar acționarul minoritar PCC, care acționează concertat cu Nachbar, ajunge la 2%, de la 32% cât au acum. Ce zice potențialul investitor, care vrea să facă treabă? Eu vreau să investesc, vreau să am liniște, să nu mă plimbe prin procese un acționar cu pondere de peste 5%, care conform legii oricând poate pune piedici. În aceste condiții, așa cum a stabilit Guvernul, cu cele trei pachete, eu mă îndoiesc că e cineva care să dea 400 de milioane de euro pe cele două creanțe și să mai dea ceva bani și pe Oltchim. Acționarul minoritar tot acolo rămâne, și nu vine nimeni. Și atunci s-ar putea să eșueze privatizarea. Și vine FMI, cu care Guvernul are acord, și spune că intrăm în lichidare„, explică Mihai Diculoiu de ce se tem muncitorii de la Oltchim și de ce protestează, cerând privatizarea cu șanse maxime de succes.
Liderul sindical a mai explicat că managementul de la Oltchim a demisionat miercuri în bloc, la solicitarea Guvernului, în locul său urmând să fie aduși șase directori executivi, de la o firmă de restructurare. Măsura ar fi necesară pentru a credibiliza Oltchim în ochii băncilor, de la care Ministerul Economiei trebuie să obțină, în 5 zile, un credit de 40 de milioane de euro pentru a asigura funcționarea Oltchim
„Această firmă de restructurare nu își are rostul, pentru că timpul rămas este foarte scurt. Decât dacă eșuează privatizarea și atunci are treabă în faza de lichidare”, crede liderul sindical.