Dosarul sinuciderii lui Gică Popa, magistratul care i-a condamnat pe Ceaușești: „N-am găsit altă soluție pentru a mă elibera de teama și spaima care mi-au făcut insuportabilă viața pe care aș mai fi avut-o de trăit”

Nici Gică Popa nu știuse, la plecarea din București, pe cine va judeca și pe cine va condamna. O țară întreagă a aflat, prin intermediul televiziunii, ce fel de proces a fost atunci. Cu un rechizitoriu pe genunchi, făcut de procurorul militar Dan Voinea, cu un avocat care a devenit cel mai aprig acuzator, Constantin Lucescu, trei asesori nevoiți să fie prezenți și camarilla de reprezentanți ai puterii CFSN nou instalate, în frunte cu Gelu Voican Voiculescu, gen. Atanasie Stănculescu și Mugurel Florescu. După o sentință dată definitiv, fără recurs, Elena și Nicolae Ceaușescu a fost mitraliați în curtea garnizoanei.

Magistratul Gică Popa s-a sinucis în data de 1 martie 1990, la două luni după ce a dat necruțătorul verdict. Moartea lui a stârnit ani de-a rândul, controverse, fiind trecut pe lista morților suspecte. La Parchetul General, dosarul morții lui Gică Popa a fost, de multă vreme, tranșat definitiv, prin clasare. Toate probele au condus spre această soluție, întrucât nu s-a găsit nicio probă care să indice altceva decât suicid. Acest dosar nu a mai ajuns la instanță.

Monitorul Justiției redă, în exclusivitate, informații și documente esențiale din dosarul morții lui Gică Popa.

Primul document, care reprezintă baza unei anchete, este procesul verbal de cercetare la fața locului. Din data de 01.03.1990, realizat de procurorii militari col. de justiție Popa Mihai și mr.de justiție Carp Dumitru, ambii de la Procuratura Militară București.

„Azi, data de mai sus, ora 12.00, fiind sesizați de către procurorul militar lt.col. de justiție Stanca V. din Direcția Procuraturilor Militare, că într-un birou din Ministerul Justiției a fost găsit împușcat generalul maior de justiție Popa Gică ne-am deplasat la fața locului, împreună cu col. Timaru Octavian din cadrul Serviciului criminalistic al Poliției Municipiului București, unde în conformitate cu prev.art.129 și art.131 C.pr.pen, am constatat următoarele: (…) La pătrunderea în încăpere s-a constatat că atât fereastra cât și ușa de acces la balconul dinspre B-dul Gheorghe Gheorghiu Dej erau închise, asigurate și intacte. (..) La interiorul biroului se constată prezența mai multor piese de mobilier dispuse în următoarea ordine (…) Pe parchet, în zona de colț alcătuită din peretele lateral stîng și peretele cu fereastră, în porțiunea din fața fișetului descris și respectiv până în dreptul caloriferului se află o baltă sangvinolentă de culoare roșie-brună , marcată prin existența unor cheaguri parțial coagulate.

Balta are un contur sinuos, cu dimensiuni maxime de cca 35 cm/25 cm, iar în exterior este marcată prin existența unor zone de contur, parțial dinamice (mânjituri) și un grupaj distinct, către calorifer, de stropi cu contur circular și margini ușor zimțate (…) Primul dintre aceste birouri-cel dinspre interiorul camerei – pe care se află așezate, în ordine, de la stânga la dreapta, un ghiveci cu o plantă ornamentală, un toc pentru ochelari, două bucăți de hârtie, iar către cealaltă extremitate o scrumieră care este marcat prin existența a două grupaje distincte de urme sânge sangvinolente, localizate spre zona mediană și respectiv porțiunea limită a marginii interioare a acestui birou (orientată spre centrul camerei). Ambele grupaje sunt orientate oblic de la stânga spre dreapta , primul având un traiect liniar, constituit dintr-un număr de cinci stropi, parțial alungiți, iar cel de al doilea are o formă arcuită.

Din ambele extremități ale acestei urme, pe muchie, sunt câteva dâre cu aspect de prelingere. Ziarul de pe birou este «România liberă» din ziua de joi, 1 martie 1990, și este marcat prin existența unei caricaturi reprezentându-l pe Nicolae Ceaușescu sub forma unui bust scufundat într-un lac și ancorat la nivelul gâtului printr-un lanț (…) Caricatura este semnată de ing. Marcel Tapu, apărută la rubrica «Am și eu ceva de spus» și este marcată prin textul «Încă mai atîrnă greu». Deasupra ziarului se află așezat un pix metalic (…) În dreptul fișetului localizat în porțiunea dinspre calorifer și respectiv peretele lateral stâng-zonă marcată prin balta de singe- iar colțul covorului este ușor pliat (..) Pe această bucată (preș de culoare albastru-gri) se află așezat un pistolet MAKAROV-9 m (..)”.

Referitor la pistoletul cu care Gică Popa s-a împușcat, în acest document se menționează că „pistoletul are seria EL.5288, prezintă urme de tragere recent, încărcătorul a fost găsit în locaș, un cartuș în camera cartușului și restul de șase cartușe în încărcător, pârghia siguranței se afla în poziția dezasigurat. Am procedat la ridicarea acestui pistolet pentru examinări ulterioare de ordin balistic (…) Jos, pe mocheta din fața fișetului și în imediata vecinătate a acestuia a fost găsit un proiectil ce pare să provină dintr-o armă – pistolet calibru 9 mm. Către peretele din dreapta , în colțul dinspre acest perete al celuilalt fișet, jos pe parchet la o distanță de 6-7 cm de acesta, a fost găsit un tub tras ce pare să provină dintr-un pistolet calibru 9 mm, cu urme de percuție la nivelul capsei și următoarele inscripții pe rozeta tubului 38/70. S-a procedat la ridicarea proiectilului și a tubului tras în scopul examinării balistice ulterioare. Am luat la cunoștință despre faptul că la fața locului, până la sosirea noastră, au intervenit următoarele schimbări:

– ridicarea victimei aflată în stare de inconștiență și transportarea ei la Spitalul Militar Cnetral București-Secția Neurochirurgie; deplasarea din poziția inițială a biroului marcat precum și existența unor pete de sânge și așezarea lui în plan paralel cu celălalt birou aflat la nivelul peretelui din dreapta, în poziția descrisă anterior.

Am procedat la ridicarea unor urme sanghinolente din balta de sânge pentru stabilirea apartenenței specific de grup. În continuarea cercetărilor, ne-am deplasat la Spitalul Militar Central București-secția neurochirurgie , unde am obținut următoarele relații: victima a fost internată cu F.O. nr.03163 la 1.03.1990 ora 12.15 cu diagnosticul «plagă transfixiată cranio -cerebrală produsă prin glonț». S-a intervenit operator de urgență practicându-se craniectomie și constatându-se o zonă de dilacerare cerebrală tubulară cu hemoragie arterială consecutivă. În timpul intervenției, la ora 13,50, în pofida terapiei intensive instituite s-a instalat decesul prin stop cardio-respirator”.

Procurorii militari care au efectuat cercetarea la fața locului au ridicat piesele vestimentare care prezentau mai multe urme de sânge, printre care și cămașa care prezenta urme de sânge la nivelul gulerului în stânga pe umărul stâng, mâneca stângă și reverul drept (1/3 superioară). S-au efectuat fotografii judiciare de orientare, schiță și detalii cu film color. De la spital s-au mai ridicat permisul de armă al lui Gică Popa, legitimația militară emisă de Tribunalul Militar București în 29.12.1989, permisul de intrare în U.M. 01026 București, suma de 622 lei, un ceas de mână, o verighetă de aur cu inscripția „Nora-12.03.1959″, iar din geanta existentă în birou s-au ridicat buletinul, permisul de conducere, o factură pentru autoturismul Dacia 1300, un toc pistol și un port-vizit de culoare neagră. Gen. Mr. Prună Liviu a înmânat anchetatorilor un înscris ridicat din buzunarul hainei victimei la Spitalul Militar Central București și din care rezultă următoarele : „Scrisoarea către soție se află în fișet la Tribunal, compartimentul de sus, precum și un plic cu bani. Rog să i se dea imediat scrisoarea. Cheile de la fișet sunt în buzunarul hainei”. Procurorii au primit de la generalul Prună și cheile fișetului. Acest fișet a fost deschis în prezența unei comisii formată din.gen.mr. Nistor Ioan, gen.mr.Prună Liviu, lt.col. Voinea Coriolan și mr. Ursu Doru Viorel.

Conform procesului verbal făcut la cercetarea de la fața locului, prezentat în exclusivitate de Monitorul Justiției, un alt bilet a fost găsit în fișet, pe capacul unui borcan de ness, care avea următorul conținut: „N-am găsit altă soluție pentru a mă elibera de teama și spaima care mi-au făcut insuportabilă viața pe care aș mai fi avut-o de trăit. Nu doresc ferpare și nici coroane din partea colegilor, numai unul din partea familiei. Nu reproșez nimic nimănui, i-am iertat pe toți. Scrisoarea pentru familie se află în fișet. Doamne ajută-mă să trec această grea cumpănă. Soția să fie anunțată cu menajamente”.

Anchetatorii de atunci au făcut și expertiză grafoscopică, din care a reieșit că înscrisurile sunt ale lui Gică Popa, întrucât scrisul și semnătura îi aparțin. Această expertiză se află la dosarul clasat. Scrisoarea adresată soției și suma de bani găsită în fișet au fost luate de cei din comisie pentru a fi remise ulterior familiei magistratului. Cercetarea la fața locului s-a finalizat după cinci ore, în jurul orei 17.00 din data de 01.03.1990.

Iată și câteva fragmente importante din declarația de martor dată de col. Gheorghe Șerbănescu, ofițer de justiție militară, care avea funcția de consilier la serviciul instanțelor militare la data sinuciderii magistratului Gică Popa: „(…) În dimineața zilei de 1.03.1990 l-am întâlnit pe gen.mr. Popa Gică în biroul șefului Serviciului Instanțe Militare – respectiv dnul gen.mr. Prună. Cred că era ora 8,30. Nu am sesizat la dnul gen.mr.Popa Gică vreo stare de agitație, ci doar o stare de apatie, de lipsă de interes. Era foarte tăcut în ultimul timp, vorbea foarte rar (…) în jurul orei 11, am plecat la D.S. pentru a rezolva unele probleme cu plt. Dinuică. Aici am rămas circa ¼ oră, după care am coborât la atelier să vorbesc cu electricianul ministerului. Negăsindu-l, am urcat la etajul IV și când am deschis ușa biroului am auzit un horcăit care m-a înspăimîntat și am văzut scaunul pe care se așezase anterior gen.mr. Popa Gică-liber. Am făcut un pas, l-am văzut căzut cu fața spre parchet, într-o baltă de sânge. M-am îngrozit. L-am anunțat imediat pe șeful serviciului că gen.mr. Gică Popa este căzut într-o baltă de sânge (…). Am anunțat colegii, i-am raportat ministrului și s-a anunțat salvarea și procuratura. Victima a fost transportată, în 10-15 min la S.M.C unde, ulterior, am aflat că ar fi decedat (…)”.

Toate probele de la dosarul morții magistratului Gică Popa au condus la o singură concluzie, sinucidere prin impușcare. Deși s-a intervenit chirugical, Gică Popa a intrat în stop cardio-respiator ireversibil și a decedat. În timp ce Romania se afla în convulsiile instaurării democrației de tranziție, după ce cuplul dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră uciși în urma verdictului dat de completul condus de Gică Popa, magistratul a ales să sfârșească socotelile cu viața prin același mod în care muriseră cei condamnați de el la Târgoviște în urmă cu fix 30 de ani. Prin împușcare.