Încă din 2001, OUG 155 privind gestionarea câinilor fără stăpân permite eutanasierea acestora, după ce sunt capturați și după un termen de 7 zile în care pot fi revendicați sau adoptați.
Pe de altă parte, Legea 205/2004 pentru protecția animalelor prevede, din ianuarie 2008, că „este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor și a altor animale, cu excepția animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar”. Inițiatorul legii a fost senatorul PC Marius Marinescu, care a introdus proiectul în octombrie 2007.
Respectiva prevedere din Legea 205/2004 a fost modificată prin legea de aplicare a noului Cod penal, permițând din nou eutanasierea în condițiile OUG 155. Această prevedere se va aplica însă, așa cum e prevăzut în lege, abia din 1 februarie 2014.
Astfel, noua formă a Legii 205/2004 (aplicabilă de la 1 februarie 2014) menționează că „este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor și a altor animale realizată cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege”. „Prin excepție, animalele cu boli incurabile constatate în condițiile legii de medicul veterinar vor fi eutanasiate de îndată”, precizează noua formă a legii care va intra în vigoare anul viitor.
Între 2001 și 2008, eutanasierea a fost prevăzută de legislație nefiind afectată de prevederi contrare până la legea lui Marinescu.
Consiliile locale aveau, încă din 2001, obligația legală să eutanasieze câinii fără stăpân capturați de pe străzi care nu sunt revendicați sau adoptați în șapte zile, prevederi legale care nu au fost aplicate, neexistând nici sancțiuni pentru nerespectarea legii.
Prevederea privind eutanasierea este cuprinsă în OUG 155/2001 și preluată în Legea 227/2002, prin care Parlamentul a adoptat, cu unele modificări, Ordonanța de Urgență 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, dar nerespectarea ei nu este sancționată prin lege.
În prezent, termenul în care câinii capturați pot fi revendicați sau adoptați, înainte de a fi eutanasiați, este de 7 zile.
Ordonanța de urgență adoptată de Guvern în 2001, aplicabilă din momentul publicării în Monitorul Oficial (13 decembrie 2001), înainte de a intra în dezbaterea Parlamentului, stabilea obligația ca autoritățile locale să eutanasieze câinii fără stăpân capturați care nu erau revendicați sau adoptați în termen de 7 zile.
În urma votului dat în Parlament un an mai târziu, acest termen a crescut la 14 zile, pentru ca după cinci ani, el să fie din nou redus la 7 zile prin Legea 391/2006 pentru modificarea OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân (publicată în Monitorul Oficial din 2 noiembrie 2006 și aflată în vigoare).
Potrivit legii de aprobare a Ordonanței de Urgență 155/2001, așa cum a fost modificată ulterior, consiile locale sunt obligate ca, prin serviciile specializate, să captureze câinii fără stăpân și să îi transporte în adăposturile acestor servicii, unde aceștia să fie cazați, cu respectarea unor condiții minimale prevăzute de lege, pentru o perioadă de 7 zile.
Nerespectarea acestei prevederi constituie sancțiune și se sancționează, conform legii, cu amendă de la 1.000 la 2.500 de lei.
La fel se sancționează încălcarea reglementării care stabilește că în perioada de cazare a câinilor în adăposturi se rezolvă cu prioritate cererile de revendicare a câinilor.
Potrivit prevederilor legale, după examinarea lor de către medicul veterinar, câinii fără stăpân care sunt bolnavi cronic și incurabil trebuie să fie eutanasiați imediat ce au fost aduși în adăposturi.
De asemenea, eutanasia este obligatorie, prin lege, pentru restul animalelor care nu au fost revendicate sau adoptate în termen de 7 zile. Totuși, legislația în vigoare nu prevede sancțiuni pentru nerespectarea acestei obligații.
Potrivit legii, câinii nerevendicați în termen de două zile pot fi adoptați de persoane fizice sau de către centrele de adopție special amenajate și organizate în acest scop.
În textul legal se mai arată că eutanasierea, care se recomandă în cazul câinilor care nu au fost revendicați sau care nu au putut fi adoptați, precum și a câinilor cu boli cronice incurabile, se efectuează de către un medic veterinar, numai prin utilizarea barbituricelor, injectate intravenos, numai după pierderea cunoștintei câinelui indusă prin anestezie.
Legea conține reglementări amănunțite privind această procedură: „Câinii vor fi asistați până la constatarea decesului. Barbituricele nu trebuie să fie injectate pe cale intramusculară sau subcutanată. Pentru câinii nou-născuți calea de administrare care se utilizează este cea peritoneală. Produsele narcotice pot fi administrate și pe cale orală”.
Autoritățile locale nu au aplicat însă prevederile care permit eutanasierea câinilor fără stăpân nerevendicați sau adoptați.
Sunt și câteva orașe unde, deși câinii fără stăpân nu au fost eutanasiați, ei au dispărut de pe străzi, autoritățile locale găsind măsuri eficiente în acest sens. Un astfel de exemplu este municipiul Târgu Mureș.
Primarul din Târgu Mureș, Dorin Florea, spune că nu sunt probleme legate de câinii fără stăpân întrucât a luat măsuri din timp, fără a aștepta „bâlbâiala Parlamentului” sau „ieșirile isteroide” ale unor ONG-uri, câinii din adăpostul din oraș fiind trimiși în Germania spre adopție.