DRAMA Isabelei din Filiași. La doar 16 ani, a ajuns să caute prin gunoaie: „Ce frumoasă, domnu?! Sunt o gunoieră”

Adolescența este una dintre cele mai frumoase etape ale vieții, însă nu pentru oricine. Există cazuri în care unii tineri nu au nici de mâncare, iar în România, situațiile de genul acesta sunt des întâlnite. Isabela din Filiaș face parte din numeroșii copii ai țării care nu au ce pune pe masă.

Norocul pare că nu s-a împărțit tuturor, ar putea spune Isabela din Filiaș, care la vârsta de 16 ani trebuie să caute în gunoaie pentru a duce ziua la bun sfârșit.

Asociația ”Povestea Mea” a făcut publică povestea bietei tinere.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

În timp ce unii adolescenți merg în weekend-uri la cinema, în parcuri sau se distrează cu prietenii, alții, tot de vârsta lor, caută în gunoaie ceva de mâncare.

Este și povestea Isabelei din Filiaș, tânăra care trăiește o viață pe care nu și-ar dori-o nimeni, și totuși, preferă să cotrobăie prin resturile altora decât să fure de la oameni.

„Deși mi-aș fi dorit să fi văzut ce era în lateralul meu, am preferat să mă abțin. S-ar fi simțit jenată și atunci nu mai avea nici un rost!

Venisem să arunc diverse. Probabil ați observat, este zona unde oamenii își lasă necazul.

Tot aici am găsit-o și pe ea: “Isabela” de 16 ani, care căuta să transforme în bucurie ceea ce noi aruncam de multe ori cu mâna la nas.

– Hei, stai puțin! Ce faci acolo?

– Am greșit cu ceva? Scuzați!

Mică de statură și simpatică foc. Așa aș putea să o descriu pe puștoaica extrem de rușinoasă care avea să caute câte ceva prin container.

… și totuși nu înțelegeam ce caută”, se arată în postarea de pe Facebook.

„Păi după mai multe: sticle sau fier, uneori pâine mai tare să dăm câinelui sau cu apă pentru găini. Nu avem dar nu furăm, trăim și noi cum putem!”, a spus Isabela.

„Și pare extrem de dureros. Se ascundea în spatele unui container atunci când m-am apropiat, rușinată și nu știu.. atât de timidă.

“Domnu’ eu vă știu din oraș! Le dați copiilor de la colț să mănânce, așa este?”

Am privit-o și îi aprobam cu un simplu dat din cap. I-aș fi zis mai multe dar nu îmi găseam cuvintele. Părea că își dorea ca unul din noi să plece sau să nu mai pun întrebări. Era normal!

– Cu cine semeni tu așa frumoasă?

– Ce frumoasă domnu’ .. o gunoieră. Dar să vă răspund, cred că mama era așa.

Eu nu o știu dar din ce spune bunica mea, cu ea să zic!”, a fost dialogul dintre Isabela și reprezentantul asociației.

„Fugea, plângea, nici eu nu mai știu”

Reprezentantul asociației i-a oferit fetei ultimii bani pe care îi mai avea în buzunar, iar ea a rămas profund emoționată.

„M-am tot scotocit, apoi am aruncat privirea in portofel. Mai aveam circa 73 lei”, 

Ia-i tu! Dar te rog.. mergi acasă, plouă!

– Domnu.. nu trebuia. Mi-ați dat tot.

A plecat.. fugea, plângea, nici eu nu mai știu. Sper să nu o mai văd prea curând așa”, se arată în încheierea postării.

Autor

Amyra Garey

Amyra Garey a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București, secția Filologie, limbile - ucraineană-rusă. Pasionată de poezie și scriere, a câștigat concursuri ... vezi toate articolele