Ediție specială „Marius Tucă Show”. Generalul Constantin Lucescu, despre procesul Ceaușeștilor: Nu a existat niciun fel de dosar. Nu am știut nici eu, nici procurorul

Marius Tucă: Da, e imaginea pe care o creați într-adevăr e teribilă. Dați-mi voie să citez ceva. Nu o să avem timp să citesc aici pentru că pledoaria dumneavoastră în apărarea, dar de fapt în acuzarea soților Ceaușescu e destul de mare.

Constantin Lucescu: E dezlânată, vă spun eu.

Marius Tucă: Îi rog pe cei care ne urmăresc și o să vadă emisiunea să caute undeva, o să găsească toată pledoaria dumneavoastră. Dați-mi voie să citesc doar prima parte din ea. Spuneți așa: „Avocatul Constantin Lucescu, avocatul soților Ceaușescu domnule președinte, domnilor asistenți populari reprezentanți din sală este greu să pui concluzii împotriva oamenilor pe care, chiar și deferiți justiției, nu vor să recunoască crima împotriva poporului român. Crima de genocid, nu numai la Timișoara și București din momentele de față, ci crima dinainte, de peste douăzeci și ceva de ani. Crima prin înfometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de inimă, dar cea mai odioasă crimă a fost crima de a încătușa spiritul românesc, sufletul acestui popor, în raport de odioasele crime săvârșite la Timișoara, de odioasele crime săvârșite când poporul și copiii copii nevinovați, au fost călcați de tancuri cu șenile. ” Dați-mi voie, eu o să fac într-o bună zi și aș vrea să participați, din tot sufletul mi-aș dori, o reconstituire a procesului soților Ceaușescu, cu această primă pledoarie și o să vedeți și ceea ce urmează dumneavoastră cei care ne urmăriți, poate fi oricând pledoaria procurorului care acuză pe cei doi. Și dacă îmi dați voie să citesc mai departe „Când ați căutat un act odios de diversiune până când Armata și Securitatea să o puneți cap la cap și ați îmbrăcat ofițeri ai securității din trupele dumneavoastră în ofițeri ai Apărării Naționale să dați iarăși o lovitură, ca Armata să nu vină alături de popor, ca poporul să urască Armata și din această degringoladă, dumneavoastră să puteți câștiga timpul pentru a crește copiii de la orfelinate pentru a-i trimite în străinătate sau pentru ai aduce ca trupe de comando împotriva poporului român.” Mai credeți în asta?

Constantin Lucescu: Nu, nu mai că cred. Eu sunt un mare regizor, săracul, se ocupa de instruirea lor. Erau îmbrăcați în haine mai negre, așa. Dar pare se că istoria trebuie să scoată în evidență că celebrul terorist era în munții noștri alături de…

MT: „Dacă ați fi împușcat unul ca noi, îl împușcați pentru voința lor, dar ca să tăiați legăturile de oxigen de la capul bolnavilor, de la copii, să trageți în spitale și în bolnavi, să aruncați în aer sângele și medicamentul poporului”… Mai credeți în asta?

Constantin Lucescu: Și în asta mai cred pentru că au fost câteva cazuri.

Marius Tucă: Câteva cazuri, dar era altceva.

Constantin Lucescu: În exacerbarea și… recunosc că era numai o stare de refulare împotriva a tot ce suferisem până atunci.

Marius Tucă: E adevărat, păi, e bine că spuneți asta acum. „Cu hrana cu care Bucureștiul s-ar fi putut hrăni de luni de zile, iar militarii ar fi putut să tragă și să susțină apărarea țării fermă, i-ați băgat în subsolurile de unde teroriștii dumneavoastră și astăzi se duc și se alimentează și luptă împotriva oamenilor nevinovați în speranța că dumneavoastră îi veți mai plăti vreodată din eforturile făcute de România.” Păi, au existat sau n-au existat teroriștii?

Constantin Lucescu: Au existat, numai că-i plăteau alții.

Marius Tucă: Cine erau teroriștii, domnule general?

Constantin Lucescu: Încă nu s-a descoperit unul. Eu în justiția militară care eram competent să fiu sesizat cu un astfel de dosar…

Marius Tucă: Și să aflați adevărul într-un astfel de caz.

Constantin Lucescu: Nu am fost. Am fost sesizat, dar nu cu teroriști. Cu soldați români care au murit de pomană.

Marius Tucă: Deci nu ați găsit teroriști.

Constantin Lucescu: Niciun terorist nu mi-a dat procuratura militară.

Marius Tucă: Cine erau cei care trăgeau? În opinia dumneavoastră.

Constantin Lucescu: Pe strada Plevnei vis-a-vis de Tribunal a început să se tragă și tocmai se apropiau două tancuri și unul din colegii mei făcuse un Molotov și a vrut să-l arunce. Ăia s-au oprit, i-am oprit și s-au dus unii și au verificat sus, un plutonier mi se pare. Erau numai urmele de cartușe cu arma. Omul dispăruse.

Marius Tucă: Deci dumneavoastră credeți în existența unor trupe de afară, comando care au intrat în România imediat când au fost deschise granițele, imediat după Timișoara…

Constantin Lucescu: Și ne-au ajutat să tragem în noi. Iar principalul mod de a îi face pe militarii români să tragă, și îl găsiți în multe ocazii, este tragerea în militari.

Marius Tucă: Deschiderea focului către militarii români.

Constantin Lucescu: Exact. Și cât pe-aci să le facă un dosar că la Timișoara pe un tanc a fost deșurubat capacul de la motorină și băgat un fitil…

Marius Tucă: În ce dată?

Constantin Lucescu: Chiar înainte de 20 în Timișoara…

Marius Tucă: Păi atunci cum ajunseseră la Timișoara, că spuneți că după ce s-au deschis granițele. Granițele s-au deschis după execuția lui Ceaușescu.

Constantin Lucescu: Și ăștia acționează tot după execuție. A mai durat mult.

Marius Tucă: Păi spuneați că la Timișoara s-a întâmplat asta înainte.

Constantin Lucescu: Patru tancuri, dacă unul exploda care a primit fitilul, prin simpatie explodau patru. Ar fi fost un dezastru, ar fi fost la morți nenumărați, gândiți-vă la starea de spirit și la modul de constituire a viitoarei democrații. Ce-am vrut să facem, să începem democrația cu nelegiuiri, cu morți.

Marius Tucă: Și spuneți tot aici în pledoaria dumneavoastră, pledoarie care apăra soții Ceaușescu, „cu multă emfază spuneați am plătit datoriile. Nu numai că le-ați plătit, ne-ați secătuit și v-ați depus destui bani, v-ați dus la Ayatollah să închinați un ultim omagiu”, asta era vizita din Iran. „Erați la fel ca el, același spirit de clan care și-a omorât poporul. Spuneți că nu recunoașteți organismele noastre, ale puterii populare. Nu trebuie să le recunoașteți, domnule fost președinte pentru că am luat în 48 puterea în mână împotriva altora și nu s-au prelevat de niciun fel de legi ale statului român. Regele Mihai…” Dar știați câte ceva despre istoria României totuși în 89.

Constantin Lucescu: Puțin.

Marius Tucă: „Regele Mihai a avut mai multă demnitate decât dumneavoastră. Poate ați fi avut mai multă demnitate și înțelegere din partea poporului român dacă v-ați fi dat demisia dacă ați fi rămas acolo în străinătate, cu străinii ați trăit, puteați să muriți cu ei și vi se oferea acel azil politic”. Cum a trăit cu străinii și de unde știați că a pus bani în străinătate? A pus vreun leu în străinătate Ceaușescu Nicolae?

Constantin Lucescu: El a pus banii pentru bancă. De recuperat n-am auzit cine i-a recuperat. Și uite așa se nasc în România, probabil, multimilionarii.

Marius Tucă: Spuneți-mi, domnule general, uitându-vă în urmă, participând la acel proces credeți că soții Nicolae și Elena Ceaușescu erau rupți de realitate și în ce măsură erau rupți de realitate sau știau ce se întâmplă în România pentru că s-a discutat atât de mult despre asta?

Constantin Lucescu: Vă dau o opinie…

Marius Tucă: Opinia dumneavoastră vreau să o aflu.

Constantin Lucescu: Ea poate să fie influențată de judecata mea. Ea, Dumnezeu să o ierte, a fost o viperă, îmi pare rău că trebuie să vorbesc așa de spre un mort. Că de aici în colo Dumnezeu face legea.

Marius Tucă: Lăsați că ați vorbit despre uni vii mai rău decât despre ea mai devreme care trăiesc și le-ați zis din start Dumnezeu să-i ierte. Nu era un reproș, era o constatare.

Constantin Lucescu: Să-i ierte pe toți care vor să vândă România și să o împartă, lucru care trebuia să se întâmple în 89.

Marius Tucă: Nu s-a întâmplat.

Constantin Lucescu: Ruperea Transilvaniei, a Moldovei.

Marius Tucă: Nu s-a întâmplat.

Constantin Lucescu: Banatul sârbesc să fie…

Marius Tucă: Dar nu s-a întâmplat domnule general.

Constantin Lucescu: Știu, dar asta pentru că ne-a ajutat Dumnezeu.

Marius Tucă: Bun. Știau cei doi cu adevărat ce se întâmplă în România, care e starea de spirit, lipsa alimentelor de bază, frigul?

Constantin Lucescu: El nu a știut. El nu a știut. Ea a fost cea care a dirijat.

Marius Tucă: De ce credeți că nu a știut?

Constantin Lucescu: Vă redau o discuție cu generalul Vlad. Nu mi-e rușine să spun sau să mă consider un apropiat al acestui om până în momentul în care a murit. Am întrebat cum se intră în audiență și cum se sesizează. În primul rând nu-l lăsa pe Vlad să raporteze nimic, iar Postelnicu o anunța pe ea și intra în cabinet.

Marius Tucă: Generalul Vlad nu era lăsat să-i raporteze direct. Asta v-a spus generalul Vlad?

Constantin Lucescu: Da. Opinia celor din Comitetul Central era să-l nu-l supere pe tovarășul.

Marius Tucă: Asta era grija lor cea mai importantă.

Constantin Lucescu: Exact. I se raportau minciuni. Ea știa absolut tot. Și gândiți-vă la instalația de ascultare de la Institutul de chimie unde ea lucra, avea birou. Pe acolo se distra ascultând tot ce fac cei din Comitetul Central.

Marius Tucă: Pot să cred și să nu cred. Credeți că nu știau că se taie curentul, că se taie lumina? Că asta se vedea și trecând prin București, cu ochiul liber. Nu mai vorbim de orașele de provincie.

Constantin Lucescu: Domnul Tucă, el s-a ridicat pe un val la CC, se declară împotriva rușilor…

Marius Tucă: Da, în 1968.

Constantin Lucescu: Exact și înființează gărzile patriotice. A fost un val de câștigare a simpatiei enorm de mare.

Marius Tucă: E adevărat. Sunt intelectuali, lume multă, oameni care niciodată nu s-ar fi…

Constantin Lucescu: Pe istoria României el nu putea să nu creadă ce îi spune nevastă-sa atâta timp cât regina Angliei îl primea cu caleașca.

Marius Tucă: E un bun argument.

Constantin Lucescu: În America, primit cu brațele deschise. Atâta timp cât șeful evreimii pe mapamond vine și îl roagă și vorbește excelența voastră, vă rog să interveniți puțin și să opriți puțin această ură în Orientul Mijlociu. Nicio țară din Europa, nici rușii, nici americanii n-au fost primiți la mediere.

Marius Tucă: E adevărat, politica externă românească a avut un cuvânt de spus atunci în Orient.

Constantin Lucescu: Puneți aplauzele din țară care erau mincinoase, organizate de ochii lumii, și, de asemenea, puneți fastuozitatea cu care era… el se credea probabil, într-adevăr, un geniu. Iar la proces am spus și o repet, am spus după proces, eu am avut impresia că el se vedea în rolul lui Gheorghiu Dej în procesul de la Craiova, când din acuzat a devenit acuzator. El nu a vrut să creadă niciun moment că va ajunge la acest lucru.

Încontinuu punea mâna pe ea și o calma, încontinuu avea grijă să nu o lase să vorbească, știa că irită completul de judecată

Marius Tucă: Apropo de proces, pentru o întreagă țară atunci când auzeau de Elena și Nicolae Ceaușescu și de sistemul represiv, deci tot ce însemna România anilor 80, pentru că a fost o Românie aș putea spune neagră, condamnată cumva la moarte cu încetinitorul, imaginea lor era o imagine cu oameni foarte puternici , oameni care pot să hotărască destinul tău într-o fracțiune de secundă, ceea ce s-a și întâmplat cu anumiți oameni. Ei bine, la procesul acesta păreau doi bătrâni neputincioși care nici măcar nu erau în stare să se apere într-un fel sau altul. Nu ați avut imaginea asta?

Constantin Lucescu: Am avut o strângere de inimă, nu se vede clar în imagine, dar vă spun pe Dumnezeu, cu un pas înainte de moarte nu o să mint nimic vă spun trăirile, încontinuu punea mâna pe ea și o calma, încontinuu avea grijă să nu o lase să vorbească, știa că irită completul de judecată. Popa Gică era într-un stres puternic, Popa Gică a uitat că e judecător, Popa Gică a devenit și el acuzator ca și mine. Când îi explica cu trenurile de la Roșiori cu toate alea, n-ai voie ca judecător, ca judecător…

Marius Tucă: Cred că cel mai puțin procuror a fost chiar procurorul Voinea dintre toți de acolo.

Constantin Lucescu: Procurorul Voinea mi-a spus mie „nu spui de fondurile de acasă”? Nu, spune tu că ești procuror.

Marius Tucă: Bun, deci judecătorul procesului, Gică Popa, era într-un stres enorm. Până la urmă s-a dovedit, sinuciderea a arătat acest lucru. Ceilalți care au participat la proces cum erau? Era Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu erau participanți.

Constantin Lucescu: Erau liniștiți, Gelu Voican a fost foarte liniștit și foarte parolist.

Marius Tucă: Păi ei erau singurii care împreună cu generalul Stănculescu știau ce avea să se întâmple.

Constantin Lucescu: Da, dar Stănculescu nu vorbea de ce a făcut și ce a hotărât, pe când Gelu Voican și-a asumat rolul de obligare a lui…

Marius Tucă: Nu ați avut imaginea a doi bătrâni neputincioși? Doi bătrâni, că asta părea, că nu mai erau imaginea acea machiată din fața camerelor de luat vederi sau…

Constantin Lucescu: Astea sunt lucruri pe care nu o să le uit. Vedeți în sală când îl leagă, are căciula așa și vedeți-l cum arată când e coborât din tanc.

Marius Tucă: Da, o imagine înfiorătoare, dar adevărată.

Constantin Lucescu: Erau terminați și mai este ceva. El era real bolnav de diabet.

Marius Tucă: Dar, trebuie să spunem că până la procesul de la care am văzut imagini, au fost câteva zile acolo, în ziua de 22 decembrie, adică trei zile și trei nopți în care au fost ținuți în cazarmă, de fapt într-o…

Constantin Lucescu: Și se pare că tot în zilele alea au făcut o ofertă să fie eliberați.

Marius Tucă: Păi el nu prea putea să facă oferta asta, să fie eliberat, adică să ofere ceva ca să fie eliberat? Ce putea să ofere?

Constantin Lucescu: Dacă ar putea să fie eliberat îl va răsplăti pe cel care îi va da drumul.

Marius Tucă: Da, dar soarta lor era pecetluită. Asta spun, că au fost trei zile…

Constantin Lucescu: Știu că era pecetluită, dar erau și nebuni printre noi.

Marius Tucă: E adevărat, au stat în tancheta aia ce…

Constantin Lucescu: Au stat și înăuntru…

Marius Tucă: Și înăuntru dar au fost luați și în tanchetă. Bun, deci ați avut imaginea asta. Știți că noi am făcut o emisiune împreună, acum știți câți ani?

Constantin Lucescu: Ani buni, peste zece.

Marius Tucă: 21 de ani. Deci era în 1998, deci acum 21 de ani. Haideți să ne amintim să vedem ce spuneați atunci despre procesul Ceaușeștilor. Vă rog filmul.

Fragment din emisiunea Marius Tucă Show, 10 decembrie 1998

” Marius Tucă: Cum ați ajuns să participați la acest proces?

Constantin Lucescu: Domnule Tucă, dați-mi voie, în primul rând, să nu amestec actul de justiție cu ceea ce s-a întâmplat cu acea activitate în care soții Ceaușescu au fost executați. Acea activitate nu are niciun fel de conotație juridică și de drept, nu are niciun fel de alăturare față de ceea ce se numește un proces penal. pentru un proces penal trebuia să am un rechizitoriu, rechizitoriul trebuia să fie adus la cunoștință inculpatului, trebuia apoi sesizată Instanța și dat apoi număr de dosar, trebuia angajat apoi avocat, și nu impus unul sau doi cum am fost eu și colegul meu, trebuie să i se dea dreptul la…sau să i se verifice apărările și i se dea dreptul la probe, trebuia să i se respecte dreptul la recurs. Toate aceste lucruri nu pot fi amestecate cu actul de justiție iar justiția nu poate fi pătată cu un astfel de act. Haideți să denumim o voință colectivă, o formă justițiară a unui popor căruia nu i s-a aplicat niciodată nicio lege democratică. De ce ar fi trebuit să răspundă cu o altă monedă decât cu aceea cu care a fost tratat poporul român. Eu, personal, am fost pur și simplu trimis că erau doi teroriști. Asta-i dovada că nici nu am putu avea delegație, că nu se putea emite delegație „Lucescu apără doi teroriști!” Nu. Delegația este nominală, pe omul pe care trebuie să-l aperi și pe încadrarea juridică.

Marius Tucă: Cine v-a trimis, domnule Lucescu?

Constantin Lucescu: Domnul Tucă, era perioada de care vorbeam adineauri, de marea stabilitate….

Marius Tucă: Stați o secundă, că eu nu încerc să vă fac vreun proces… în momentul în care v-am întrebat dumneavoastră mi-ați răspuns că nu are legătură cu actul de justiție. Este clar că nu are nicio legătură procesul cu actul de justiție…

Constantin Lucescu: Nu, la barou era o luptă continuă pentru punerea mâinii pe putere între Anagnoste și colegul meu Nicu Cerveni. Eram așa de scârbit când se întâmplau așa de multe iar noi ne gândeam cum să facem niște colective ca să fim șefi. Goana asta după scaun este o boală. Și atunci când s-a anunțat că este nevoie de un avocat pentru doi teroriști m-am ridicat și, vă spun cinstit, am plecat scârbit din sală. Pe parcursul drumului către elicopter, categoric că fiecare dintre noi…nici judecătorii nu au știut nimic, cum nu am știut nici noi avocații …

Marius Tucă: De ce ați vrut să fiți avocatul celor doi teroriști?

Constantin Lucescu: Tot ce se întâmpla, tot ce mass-media, respectiv….să nu băgăm mass-media, presa nu era atunci – televiziunea anunța….dacă vă aduceți aminte de acele episoade groaznice de la Timișoara, cu dezgropări de morți, cu legări la mâini, lucruri care după asta s-au pierdut în ani, s-a văzut că nu prea aveau bază reală, toate acele catastrofe, toate acele dureri și morți te făceau să încerci cel puțin să-l vezi. Niciun moment nu cred că aș fi făcut apărarea. Sunt convins. Și este o notă proastă…

Marius Tucă: Doreați să vedeși teroriști!

Constantin Lucescu: Nu să-i văd, dacă aș fi putut să-i strâng de gât cu mâna mea. Este o notă proastă pentru mine, ca fost avocat, care aveam obligația deontologică să apăr pe oricine. Dar vă rog să nu mă luați ca profesionist în acele momente. Vă rog să mă luați ca unul dintre mulții oameni ai României.

Marius Tucă: Bun. Și ați ajuns acolo, la Târgoviște!

Constantin Lucescu: Am ajuns acolo, la Târgoviște, și spre surprinderea mea, a noastră a tuturor, am văzut că teroriștii nu erau teroriști. Era ultimul bastion de guvernanți de o deosebită răutate, exact șefii noștri. Vă spun, poate mă credeți, nu mă credeți, eu mă rugam la Dumnezeu să-mi lumineze mintea ce să fac. Cred că dacă mi-aș fi ascultat instinctul și aș fi plecat cred că aș fi fost lângă ei. Sincer vorbind. Dumneavoastră dacă ați fi fost acolo și ați fi văzut că unul pleacă și nu este de acord să-l incrimineze nu l-ați fi cotat dușmanul poporului? Și uite cum aș fi picat eu. Și, încet, încet, am încercat să încropim alături de Voinea un rechizitoriu, Popa Gică, Dumnezeu să-l odihnească, s-a transformat din judecător într-un incitator, dar un om de bună credință și un bun meseriaș căruia nu i se poate reproșa nimic decât că avea același grad de refulare al celui mai groaznic moment istoric din viața lui.

Marius Tucă: Cine făcea parte din completul de judecată, domnule Lucescu?

Constantin Lucescu: Regretatul general Gheorghe Popa …

Marius Tucă: Care s-a sinucis … nu se știe….

Constantin Lucescu: Actualul în rezervă, Nistor, la acea dată colonelul Nistor, încă trei asesori populari, ofițeri de la Târgoviște, Voinea Dan în calitate de procuror. Certă că nu i-a cerut nimeni asentimentul este prinderea lui în ținută civilă așa cum omul venise, așa cum toți eram și încercam să facem câte ceva…

Marius Tucă: Și dumneavoastră ați fost apărătorul familiei Ceaușescu.

Constantin Lucescu: M-aș feri să spun apărătorul, pentru că nu era proces și nu am fost apărător. Poate că am fost un procuror mai rău decât Dan Voinea. Și, dacă este să restabilim echilibrul și vinovățiile în 89, în fața cel puțin a unui tribunal moral ar trebui să vină Dan Voinea și Lucescu. Și după ce Dan Voinea și Lucescu vor veni în fața unui tribunal moral și vor răspunde de încălcarea grosolană a unor norme de drept, pentru că actul de voință al poporului a existat, există și nu este contestat, atunci putem să căutăm vinovății altora. Dar prima obligație a mea este să-mi spăl vinovăția și să-mi văd greșelile mele și după aceea să-mi reconsider statuia morală de pe care să pot acuza pe alții. Cred că numai așa se poate face dreptate.

Marius Tucă: Ați avut totuși vreun punct pentru apărarea lor?

Constantin Lucescu: Încontinuu am căutat să-l întreb – era efectiv teoria juridică comunistă prin care trebuia să-l provoci ca el să-ți răspundă. Acest om a crezut până în ultimul moment că totul este o mascaradă făcută ca să-l readucă în forță ca pe conducătorul, ca pe cel mai mare fiu al Carpaților, înapoi la putere. Niciun moment nu a avut relevanța că ceea ce se întâmplă acolo va fi pus și în aplicare vreodată.

Marius Tucă: Atunci, de unde atâta demnitate în fața morții, după declarațiile făcute de mai mulți martori? Că trebuia să râdă în fața mitralierelor…

Constantin Lucescu: Ar trebui să fac….despre morți, numai de bine, iar Ceaușescu face parte din istoria patriei noastre și dacă Ceaușescu a ajuns acolo unde a ajuns, ca tiran, atunci….

Marius Tucă: Dumneavoastră spuneți că el, că ei nu conștientizau că participă la procesul condamnării lor la moarte! Și v-am întrebat atunci de unde demnitatea lor, nu o spun eu, o spun cei care au fost acolo, poate ați fost și dumneavoastră în momentul în care s-a tras asupra lor, de unde demnitatea din momentul execuției?

Constantin Lucescu: Tocmai asta voiam să vă spun, nu pot să fac aprecieri, nu pot să spun că e adevărat sau nu, nu pot să contrazic, pentru un singur motiv…

Marius Tucă: Domnule, a spus-o Gelu Voican Voiculescu care le-a dorit moartea cu o înverșunare ieșită din comun.

Constantin Lucescu: Sunt convins de asta, v-am spus, nu neg. Dar, după ce am pledat, am ieșit din sală. Nici la pronunțarea soluției și nici la renunțarea la recurs nu eram în sală.

Marius Tucă: Unde erați?

Constantin Lucescu: Eram într-o cameră în biroul comandantului. Nu puteam! Și în pledoarie am spus, și am fost poate singurul, am spus: Nu pedeapsa cu moartea se impune, se impune o pedeapsă de a trăi în condițiile pe care ni le-a creat. Pelicula, oamenii de acolo vă pot confirma. Și atunci, nu mă pot hazarda în aprecieri față de niște lucruri alături de care nu am fost. Ar fi numai o tentă de mare filozof și nu am aceste calități.

Marius Tucă: În momentul execuției ați fost prezent?

Constantin Lucescu: Nu, nu am ieșit decât după ce s-a terminat. ”

Marius Tucă: Da, consecvent. După 21 de ani…

Constantin Lucescu: De la început aș fi vrut să vă spun că m-a călăuzit în viață credința în Dumnezeu care m-a scăpat. Partea a treia a vieții mele este după moarte când aproape tot Comitetul Central, inclusiv copilul lui Ceaușescu, mi-au trecut prin mână. Atunci începeam să conștientizez niște lucruri, dar, vedeți, am văzut multe chestii ale colegilor mei din completul de judecată. Eu am crezut că fabulația e bună. Probabil că aveau și un instinct din ăsta de a se ridica… Cum credeți, eu nu cred niciun moment, pentru că m-ați întrebat atunci, că Ceaușescu a cântat Internaționala. Și ca să vă demonstrez câtă ură era, vă rog să vă verificați cu căpitanul Boieru, colonelul Boieru de astăzi, în momentul în care s-a început, s-a ordonat tragerea, lui Boieru i-a trecut un cartuș pe lângă ureche. În starea aia, nu știu, a fost ceva groaznic, niște oameni normali care să se bucure de moarte. Dar îi cred exact pentru acea refulare, dar nu se putea… să vă dau un exemplu, domnule Tucă, la un moment dat podul de la Severin este oprit din activitate și curățate toate prostiile alea de la căderea Dunării de merge mai departe și pentru producerea energiei electrice. 80 de morți au fost găsiți care erau nemâncați încă de pește. Că încercau să fugă, cum încercau să fugă, să se salveze, luau câte o butelie de oxigen, o țineau în brațe și nu reușeau. Poate unii dintre ei erau împușcați.

Marius Tucă: Am scris, am vorbit mult despre asta într-adevăr.

Constantin Lucescu: Și atunci, cum pot să cred, știu că el a fost demn, știu că el a făcut lucruri mari, de asta s-au și bazat marile puteri pe el, dar de asta i-a venit și moartea. Cine putea recunoaște că a fost de folos. Cine putea recunoaște că l-a plimbat cu șareta, cine putea recunoaște că era cel mai bun mediator al Orientului Mijlociu. Era de nesuportat dacă ar fi trăit și ar fi povestit lucrurile astea, vă rog să-mi spuneți cum apăreau toți ceilalți care… Mă gândesc la un președinte francez care era foarte supărat, Mitterand, îi promisese o sumă și el dă jumate, când a candidat în alegeri. Păi pentru asta să fii revoltat și să lași de înțeles că el n-a fost anunțat?

Dacă m-aș întoarce în timp, cu cunoștințele de acum, categoric că nici în cel mai urât vis n-aș fi participat

Marius Tucă: Cu mintea de acum, cu experiența căpătată în cei 30 de ani de viață și în justiție și în tot ceea ce ați trăit dumneavoastră dacă ne-am întoarce în timp ce-ați face?

Constantin Lucescu: Dacă ne-am întoarce în timp cred că imediat după 73, și dacă aș fi avut…

Marius Tucă: La proces, la proces.

Constantin Lucescu: Ah, numai la proces.

Marius Tucă: La proces. Spuneți și ce-ați face în 73.

Constantin Lucescu: 70-73 era program de noapte și la restaurante, o viață mai deschisă, un început de comerț…

Marius Tucă: Până în anii 80…

Constantin Lucescu: Exact.

Marius Tucă: Nu au fost…

Constantin Lucescu: Nu, păi ce, au luat și perdelele de la cârciumă, nu mai era voie, nu mai aveam voie să stăm decât patru.

Marius Tucă: În galantare erau creveți și atât. Ne întoarcem în timp pe data de 25 decembrie 1989. Nu vreau să fiu dramatic dar v-aș ruga să fiți foarte sincer, să ne spuneți acum după 30 de ani cu experiența celor 30 de ani din magistratură, ca fost general în viața dumneavoastră, ce-ați face la procesul de la Târgoviște? Și dacă puteți să ne spuneți în finalul emisiunii în funcție de ce ați face să țineți un discurs ca avocat al soților Ceaușescu.

Constantin Lucescu: Cum să vă spun, dacă m-aș întoarce în timp cu cunoștințele de acum categoric că nici în cel mai urât vis n-aș fi participat. Dacă aș fi fost obligat…

Marius Tucă: Păi nu știați că participați, ați ajuns acolo și… asta am înțeles. Dar dacă erați obligat să participați.

Constantin Lucescu: Dacă eram, era singura posibilitate.

Marius Tucă: Era singura pentru că altfel vă…

Constantin Lucescu: Altfel nu aveam dreptul…

Marius Tucă: Venea execuția dacă participați, nu puteați să mai dați înapoi. Deci sunteți acolo. Spuneți prin pledoaria dumneavoastră acum, o să înțelegem ce-ați făcut. Deci luați cuvântul, soții Ceaușescu acolo, aveți experiența, mintea de acum și experiența celor 30 de ani. Care ar fi pledoaria dumneavoastră? Aveți câte minute vreți.

Constantin Lucescu: Din plin aș fi început cu achitarea. Onorată instanță, distins complet de judecată, vă rog să observați eroarea în care vă aflați, vă rog să observați că nu ați fost bine sesizați pentru că nu aveți actele de sesizare, mai târziu le-aș fi spus hotărârea a primit numărul 1 din 90, așa cu un an mai târziu, cu 1 din 90 ca și când atunci…

Marius Tucă: A avut loc procesul.

Constantin Lucescu: Vă rog să retrimiteți cauza la parchet pentru a se organiza exact dispoziția președintelui Iliescu de a fi judecați în raport de normele de drept în vigoare, altele nu erau.

Marius Tucă: Deci ați fi fost în primul rând jurist, da, și ați fi invocat legea care era de partea dumneavoastră. Nu exista rechizitoriu, am văzut că rechizitoriu, numai în România se poate întâmpla în ceea ce privește procesul și execuția și soluția, s-a făcut post-factum, adică în…

Constantin Lucescu: În martie 90.

Marius Tucă: În martie 90. S-a dat număr, numărul 1 pe 1990. Deci ați fi cerut ca la carte…

Constantin Lucescu: Exact.

Marius Tucă: Pe lege.

Constantin Lucescu: Pe lege, punerea în libertate și achitarea.

Marius Tucă: Punerea în libertate că până la achitare mai era. Presupunem că îi punea în libertate.

Constantin Lucescu: Da, aș fi spus cu toată inima un lucru pentru că sunt convins astăzi din ce am trăit și am văzut de 30 de ani că n-am participat decât la tăierea găinii care făcea ouă de aur. Asta e convingerea mea.

Marius Tucă: Pe de altă parte ați fi invocat strict prevederile legii, ați fi fost un jurist de la un capăt la celălalt, dar pe de altă parte dumneavoastră ați avut și un discurs politic acolo. Cum ar suna discursul dumneavoastră acum.

Constantin Lucescu: Domnul Tucă, fiind soț și soție, vă întreb ca bărbat, ați acuza nevasta omului care stă lângă ea? Pentru că l-aș fi jignit pe el. l-aș fi jignit, pe lângă inteligența nativă…

Marius Tucă: N-ați fi acuzat-o pe ea…

Constantin Lucescu: N-aș fi acuzat-o cu toate că eram convins de vinovăția ei.

Marius Tucă: Ați făcut-o din motive umane.

Constantin Lucescu: Păi cum poți să spui că au greșit copiii și au făcut și au dres, vă rog să mă credeți că dacă nu era băiatul cel mare, Valentin, nu aveam Măgurele. Vă rog să vedeți că dacă nu era al doilea copil, Nicu, a trebuit să mute ruta de transport …

Marius Tucă: Nu ieșiți din discursul politic de acum treizeci de ani.

Constantin Lucescu: Ăsta e discursul politic, că știam, a mutat ruta cu alimente de aprovizionare să nu mai treacă prin Sibiu. Pentru că Nicu Ceaușescu oprea ce trebuia să plece în Ungaria și băga în alimentară.

Marius Tucă: Mai trăiește Valentin Ceaușescu, ceilalți copii nu mai sunt.

Constantin Lucescu: Știu.

Marius Tucă: Și cuvântul de încheiere, înainte de a cere achitarea.

Constantin Lucescu: Cuvântul de încheiere. Ar fi fost un lucru, nu este vinovat în acest dosar, n-avem competențe juridice să-i judecăm. Nu suntem în raport de dispoziția de judecare, dar i-aș fi cerut scuze că un neica-nimeni avocatul îi dă sfaturi președintelui și aș fi vorbit efectiv de ce înseamnă demnitatea umană, acel ego de care trebuie să ții cont, de faptul că nu avem căldură, aveam bolnavi copii în casă, cum era să spăl și să usuc rufele nu aveam electricitate și a trebuit să cumpăr lămpi de la mineri. Stăteau seara copiii cu lămpile și așa învățau. Ei, toate lucrurile astea aș fi zis, i-aș fi propus domnului președinte să le aibă în vedere, să le analizeze și să ia măsuri pentru că bunăstarea poporului român a fost tot pe munca poporului român, sincer vorbind.

Marius Tucă: Mulțumesc mult domnule general Lucescu pentru participarea la această ediție specială.

Constantin Lucescu: Eu vă mulțumesc că m-ați invitat, chiar vă rog să țineți cont că aveți în față un om la 80 de ani care poate să fie tarat în memorie și oricând credeți că nu sunt în logica firească normală a răspunsului să mă opriți și să-mi spuneți.

Marius Tucă: Mulțumesc, Marius Tucă Show la Smart TV. Țineți aproape.