#EUPrimar. București, capitala haosului architectural / Vidul negru din planurile urbanistice și efectele lui / Cum poate arăta Capitala ca Londra sau Paris

Vidul negru din planurile urbanistice

În Capitala României, în anul 2019, e simplu să privești în jur și să îți dai seama că nu a existat niciodată o viziune pe termen lung din punct de vedere arhitectural. Comparativ cu alte capitale europene, unde restricțiile sunt foarte clare și niciun constructor nu le încalcă, în România construcțiile au tot apărut. Fără a exista uniformitate, fără so coerență arhitecturală.

Nicușor Dan, fondator al Asociației Salvați Bucureștiul, asociație care are ca obiect de activitate conservarea arhitecturii Capitalei și protejarea spațiilor verzi, spune că agresiunea asupra Capitalei a început în anii 2003-2004, când se știa că România urmează să intre în Uniunea Europeană. Fenomenul a fost similar cu al altor țări estice. Capitalul a început să vină înspre o țară care urma să intre în Uniune, iar legislația românească nu era pregătită pentru acest lucru.

În anii ’90 s-au abrogat multe dintre legile regimului comunist, o lege a urbanismului a apărut abia în 2001. Între 1990-2001 a fost vid legislativ.

„Un element pozitiv se remarcă între 1996 și 2000, când România a avut un ministru al Dezvoltării competent și energic, domnul Nicolae Noica, ministru al Lucrărilor Publice, care a obligat toate municipalitățile să aibă Planuri Urbanistice Generale (PUG-uri).

Ca urmare a presiunilor ministeriale, Bucureștiul a avut în 2000 un Plan Urbanistic General. Capitala avea toate premisele pentru a se dezvolta coerent. Planul a fost realizat de un colectiv de specialiști și a fost aprobat împreună cu o strategie de dezvoltare, care s-a numit >. Acolo se prevedea inclusiv o mare autogară internațională și tot felul de alte lucruri care să facă din București un oraș bine conectat și ancorat în realități.

Nu s-a întâmplat acest lucru, a venit presiunea speculativă. O carență legislativă era reprezentată de puterea Consiliului General de a da orice derogare”, a adăugat Nicușor Dan.

Coeficientul de Utilizare a Terenului (CUT) este principalul indicator în urbanism, acesta măsoară cât se construiește prin raportare la suprafața pe care se construiește. Un CUT rezonabil spune că atunci când ai un teren de 1000 m/p, însemnă că poți construi pe jumătate de parcelă o clădire de 5 etaje. Totuși, în Capitală, s-a ajuns la CUT-uri de 19.

„La noi, PUZ-urile și PUD-urile încalcă Planul General. Când ai o regulă generală pe o zonă, nu poți să te asiguri că nu o să existe la un moment dat puncte în care regulile tale generale nu se aplică acelui teren. Atunci, există marjă în care poți lucra. La noi s-a profitat de legea laxă și s-a călcat în picioare spiritul în care a fost gândit PUG-ul”, a precizat arhitectul Șerban Marinescu.

Cînd e vorba de vină, arhitectul arată către comisiile de arhitecți și urbanism care au avizat clădirile.

„Presiuni economice foarte mari, pentru că dintotdeauna din construcții s-a câștigat imens, ratele de profitabilitate sunt imense, în continuare sunt imense. În ce afacere poți să scoți 200% profit? Atunci, presiunea financiară a investitorilor a fost foarte mare, iar autoritățile care trebuiau să avizeze, primăriile și comisiile, au cedat, în ideea că 2 sau 5 etaje în plus nu vor distruge orașul, dar acele 5 etaje, pentru investitori, sunt milioane de euro.

S-a mers pe precedent, dacă într-o zonă de case există 2 blocuri construite între aceste case și apare un investitor care are un teren în aceeași zonă, nu există niciun argument pentru a-i interzice să construiască, din moment ce există 2 blocuri deja. Autoritățile pot respinge blocul, dar pe baza precedentului pierd în justiție. În anii 1990 a fost haiducie”, a întărit arhitectul.

În 2009, ASB a transmis o scrisoare către Inspectoratul de Stat în Construcții în care i-a cerut un bilanț, pe sectoare, în București, al autorizațiilor de construire și al documentațiilor de urbanism pe care ei le-au constatat ilegale. Raportul lor arată că, din ceea ce verificau, jumătate din construcții sunt ilegale. În 2 ani au verificat 200-300 de documentații. Totuși, cei de la Inspectorat nu verificau decât în urma sesizărilor. Iar atunci când există sesizări, probabilitatea de ilegalitate este mai crescută.

Nicușor Dan spune că în 2013-2014, Asociația Salvați Bucureștiul a repetat demersul către Inspectoratul de Stat în Construcții. Procentul a rămas același, însă, de această dată, Inspectoratul verifica mai puțin. Fie pentru că erau mai puține sesizări, fie erau mai puțini oameni.

„La un moment dat, pe toată suprafața Bucureștiului, era un singur inspector care verifica rezistența construcțiilor pe șantier. Inspectoratul de Stat în Construcții are două atribuții, una dintre ele este să verifice acte și cealaltă de a verifica rezistența. La acea vreme era un singur om care verifica documentația în toată Capitala și era depășit”, a precizat Nicușor Dan.

Specialiștii avetizează că regulamentele de urbanism prevăd doar ca o clădire nouă să se încadreze în stilul zonei, însă aceasta este o exprimare vagă, ce a determinat ca în Capitală să se construiască după gusturile dezvoltatorilor sau al investitorilor.

Clădările istorice renovate cu… termopane

Există, totuși, zone istorice, cartiere, unde se prevăd reguli stilistice, dar în general, într-un oraș mare, nu există un ghid stilistic. Nimănui nu i se spune în ce culori să vopsească. Decizia rămâne la latiudinea arhitectului, a beneficiarului și a comisiilor care avizează.

„Lucrul cel mai flagrant este că în multe din zonele construite protejate, în regulamentul de urbanism scrie că nu sunt permise fațadele de sticlă. În realitate, este plin de astfel de fațade. Este o pură ilegalitate a arhitectului-șef care emite autorizații de construire cu fațade de sticlă sau cu alte culori decât cele regăsite în zonele protejate. În zonele protejate există prevederi, în celelalte zone nu există. La nivel de cartier ar trebui să existe o coerență”, spune Nicușor Dan.

În mandatul lui Oprescu, în jurul anului 2012, s-a realizat strategia București 2035, dar tot fără rezultat.

„Planul de Urbanism General este una dintre problemele imense ale Bucureștiului. Este expirat de multă vreme. Conform legii, acesta poate fi prelungit de două ori.

Al Bucureștiului a depășit și al doilea termen de expirare, iar Parlamentul a legiferat, astfel încât acesta să fie prelungit, pentru că următorul nu există.

Planul Urbanistic General a fost licitat, câștigat de Facultatea de Arhitectură. S-au apucat de lucrat la el, apoi fondurile au fost tăiate și acum nu se mai lucrează. Problema nu e doar că cel vechi este expirat, dar la cel nou nici nu se lucrează. Banii se duc pe STB și RADET. București este orașul care are căldura cel mai mult subvenționată”, a spus arhitectul Șerban Marinescu.

„Singurul mecanism existent acum este destinat monumentelor și se traduce printr-o scutire de impozit. Ar fi interesant de realizat un astfel de mecanism financiar pentru a încuraja. Primăria ar putea garanta proprietarilor că investiția reabilitării unei clădiri dintr-o zonă protejată merită, oferind garanția că zona va rămâne protejată. Acest lucru poate schimba multe lucruri, poate deschide drumul băncilor de a finanța un împrumut pentru un proiect de reabilitare, cu garanția că poți restitui împrumutul, dacă pui ipoteca pe acel imobil”, spune Nicușor Dan.
Totodată, zonele protejate istoric sunt neuniforme. Direcția pentru Cultură are rolul de cenzor prin avizul pe care îl dă pentru construire, însă problema o reprezintă lentoarea cu care se emit actele.

„În lipsa unui document de viziune mari, nu pot fi luate decizii strategice. Primăria trebuie se apuce de consolidări. Proprietarii din clădiri cu risc trebuie să aibă posibilitatea să închirieze pe piața liberă, cu sprijinul primăriei, astfel încât să le fie mai ușor de acceptat să mute din casele lor.

Totodată, clădirile vechi, monument-istoric, sau clădirile vechi cu risc seismic pot fi cumpărate de la oameni de către administrație, iar primăria ar face o afacere bună. O clădire veche, refăcută, valorează de două-trei ori mai mult decât prețul de achiziție. Investitorii nu fac acest lucru, pentru că băncile nu-i girează, nu dă nimeni credit, însă intervenția statului are altă greutate.

Ca administrație, cumperi o clădire, o refaci, o vinzi la un preț mult mai mare decât prețul de achiziție, o vinzi, recapitalizezi, apoi poți cumpără două clădiri din banii pe care îi faci”, spune arhitectul Șerban Marinescu.

Nicușor Dan este de părere că ,,dezordinea administrativă stimulează tot felul de șmecherii, dacă toate autorizațiile ar fi ușor de urmărit, marja de abatere ar fi mult mai scăzută. Oricum, activitatea Asociației Salvați Bucureștiul din 2008 până acum, care însumează 360 de procese, a redus din gradul de ilegalitate. Dar una e ca un OUG să facă acest lucru și alta este să o facă procurorii”.

„Avem o primă problemă cu aproximativ 400 de clădiri înalte, construite în perioada interbelică. Acestea riscă să cadă sau să sufere avarii la cutremur și trebuie consolidate. Până în prezent, au fost consolidate între 30 și 50 de clădiri.
(…) Niciun primar nu a vrut să facă evacuări. Politic vorbind, nu poți să evacuezi băbuțe din blocurile din centru. Legea îi obligă să aibă o rezervă de locuințe pentru astfel de cazuri, dar numărul este foarte mic. Cele care sunt nu arată bine, iar legea spune că în situația evacuării trebuie să le fie asigurată oamenilor locuință, cât este reparat imobilul cu risc seismic”, a completat arhitectul Șerban Marinescu.

„Lumea se bucură când își cumpără imobile vechi care nu sunt pe lista celor cu risc seismic, dar dacă nu sunt pe listă nu înseamnă că imobilul e neapărat în regulă, e posibil ca nimeni să nu se fi uitat la el”, a mai adăugat acesta.

Totodată, legea spune că este datoria proprietarului să consolideze, în cazurile în care clădirea prezintă pericol public, atunci când în cădere aceasta poate face victime colaterale. Totuși, pentru aceste clădiri a fost conceput un program național de consolidări, în care Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice oferă banii necesari pentru consolidare, iar acești bani trebuie restituiți în 30 de ani, fără dobândă.

„Bucureștiul are 18.000 de clădiri în zone protejate, dintre care 1.500 sunt clădiri monument-istoric. Dacă la clădirile monument-istoric se poate spune că proprietarii știu că locuiesc într-un monument istoric, în ceea ce privește clădirile protejate, mai puțin de jumătate dintre proprietari știu că locuiesc într-o zonă protejată și că le trebuie un aviz de la Ministerul Culturii ca să schimbe acoperișul, ferestrele sau să le termoizoleze. Sunt sute de clădiri protejate care au fost termoizolate cu bună-credință”, a precizat Nicușor Dan.

Acesta mai spune că principala problemă în ceea ce privește clădirile monument-istoric o reprezintă lipsa de informație, oamenii nu știu că au clădirea într-o zonă protejată. O altă problemă este lipsa de vigilență a poliției locale, pentru că orice lucrare are nevoie de autorizație.

Orice autorizație are nevoie de un panou de șantier. Legea spune că atunci când nu există panou de șantier, poliția locală vine și oprește lucrarea.

„Când UMF Carol Davila și-a schimbat ferestrele nu a cerut autorizație de la nimeni. Au pus termopane și nimeni nu s-a sesizat”, a mai spus Nicușor Dan.

,,Sancțiuni există, pentru cei care nu își îngrijesc clădirile. Dacă un proprietar termoizolează o casă dintr-o zonă construită protejată este infracțiune. Dar dacă proprietarul nu are habar că se află într-o zonă protejată, când Inspectoratul de Stat În Construcții îi face plângere penală celui care a termoizolat, procurorul spune că omul habar n-avea”, completează acesta.

De ce are nevoie Bureștiul să arate ca Londra sau Paris

Dezvoltarea arhitecturală în orașul Paris este supusă de câteva secole unor reglementări stricte prin care sunt stabilite stilurile arhitecturale, aspecte estetice, regimul de înălțime și configurațiile bulevardelor și străzilor.

Plan local de urbanism a actualizat cel mai recent în iunie 2006 și conține actualele reglementări privind standardeleîn construcții, inclusiv repere referitoare la culori, specificații tehnice și arhitecturale.

În Londra, standardele privind designul construcțiilor sunt stabilite de Direcția municipală pentru Dezvoltare Economică și Planificare Urbană, un organism al Primăriei care stabilește normele de construcție, renovare, iluminare, parcare, inclusiv paleta de culori și stiluri arhitecturale. Pentru cine trece prin Londra este evident că regulile sunt stricte și că toți constructorii respect o anumită direcție.