EXCLUSIV| Alexandru Bălășescu, antropolog român care a trăit la Hong Kong: „Este foarte posibil ca de fapt numărul persoanelor infectate cu COVID-19 să fie mai ridicat în Hong Kong.”
Alexandru Bălășescu este antropolog și a trăit la Hong Kong în ultimele luni. Gândul a discutat cu el despre gravitatea situației dintr-una dintre regiunile cele mai afectate de Coronavirus.
Gândul: La ora interviului nostru, în Hong Kong sunt în jur de 100 de cazuri de Coronavirus. Ați fost în Hong Kong încă de când a izbucnit epidemia?
Alexandru Bălășescu: Eu am trăit în Hong Kong din aprilie anul trecut, până astăzi. Astăzi efectiv m-am mutat la Frankfurt, mutarea neavând nimic de-a face cu virusul. În momentul în care a izbucnit virusul, eram în Canada, și m-am întors pe 26 Ianuarie, chiar în mijlocul vacanței de an nou Chinez.
Gândul: Cum a fost prizată prezența virusului?
Alexandru Bălășescu: Este foarte interesant. Totul a început în sezonul obișnuit al gripei, odată cu apariția știrilor din Wuhan. Fiind în afara Hong Kong-ului, am aflat că în Wuhan a fost declarată stare de epidemie și că provincia a fost pusă sub semi carantină, într-o primă fază. Atunci am aflat și că persoanele care călătoresc pentru anul nou ar putea avea dificultăți venind din mainland China către Hong Kong. Totul a apărut foarte brusc în media.
Gândul: Cum vi se pare că a gestionat media din Hong Kong situația?
Alexandru Bălășescu: Trebuie făcută o precizare. Eu am urmărit doar media de limba engleză din Hong Kong.
Epidemia a venit pe fondul protestelor care se întâmplau de aproape 8 luni în Hong Kong. Efectul imediat al virusului a fost acela că protestele au încetat – cel puțin în forma lor stradală, de teama contaminării. Ele au continuat în forme mai subtile, notabil cu o greva a personalului medical care cerea vehement închiderea tuturor granițelor cu China.
Statele din jur au început să închidă granițele cu mainland China, începuse cazul Diamond Princess, iar ofițerul administrativ al Hong Kong-ului, Carrie Lam a refuzat inițial să închidă granițele cu China. În urma grevei personalului medical, cele mai multe puncte de trecere pe uscat au fost închise, iar la începutul lunii februarie, a fost impusă carantina de 14 zile tuturor celor care veneau din China.
Au fost trei zile Înainte că obligativitatea carantinei să fie impusă, ceea ce a făcut să crească numărul de persoane venite din China în Hong Kong, din cauza panicii create. Imediat după, a urmat acea zi în care de la 2-3 cazuri pe zi s-a sărit la 10, 9 din ele fiind din aceeași familie care avusese împreună o masă la restaurant. În acel caz, a contat foarte mult că în stilul local, toți cei din grup, servesc supă din același bol. Această situație a generat o întreagă discuție despre modul tradițional de a mânca în restaurante și a evidențiat importanța practicilor culturale în modul de transmitere a virusului.
Gândul: Cum vi s-a părut că s-au comportat cetățenii din Hong Kong?
Alexandru Bălășescu: Este interesant de analizat această chestiune a măștilor. În primul rând, trebuie făcută distincția între tipurile de măști. Unele (cele cotate N95) opresc infectarea, dar cele purtate cel mai frecvent nu sunt foarte eficiente.
Portul de mască în sine este una dintre cele mai puțin eficiente metode de a evita virusul – o spune și Organizația Mondială a Sănătății. Este mult mai important spălatul pe mâini sau evitatul spațiilor aglomerate. În regiune, purtarea măștii este un lucru foarte comun, mai ales în sezonul de gripă. De regulă, toți oamenii care au simptome de gripă poartă mască din respect și grijă față de ceilalți.
În Hong Kong masca nu este purtată de oamenii sănătoși pentru a se feri de gripă, ci de oamenii care au simptome pentru a-i proteja pe cei sănătoși. Pe fondul răspândirii panicii, portul de măști s-a generalizat.
Gândul: Autoritățile din Hong Kong par a fi pregătite pentru această situație?
Alexandru Bălășescu: Da. Exceptând un moment în care nu se mai găseau măști și hârtie igienică, nu au existat lipsuri sau disfuncționalități. Spre exemplu, autoritățile au asigurat populația că există destul orez pentru încă 4 luni.
Cultural vorbind, există un aspect foarte interesant, și anume intrarea în anul șobolanului. Tradițional, când se intră în anul șobolanului, oamenii își fac provizii, deoarece șobolanul este perceput ca fiind un animal care își face provizii.
Într-un fel, panica din jurul posibilei crize a aprovizionării cu alimente și bunuri de uz zilnic (care nu s-a întâmplat de fapt) a augumentat ceea ce oamenii ar fi făcut oricum la începutul anului șobolanului.
Un alt aspect interesant, este acela că în urmă cu 4 luni, guvernul interzisese portul măștilor, cu excepția cazurilor extreme de boală, tocmai pentru că erau folosite în timpul protestelor, pentru a evita identificarea. Acum oamenii le poartă și că o nouă formă subtilă de protest.
E interesant că în momentul televizării reuniunilor corpului legislativ din Hong Kong, oamenii iau notă de cine poartă măști și cine nu.
În momentul când cineva este depistat ca purtător al virusului, în Hong Kong sunt făcute publice pe canalele de televiziune locul și clădirea în care acea persoană trăiește, cât și traiectoria și viața privată a persoanei contaminate în ultimele 14 zile așa cum ar putea fi reconstituită din declarațiile proprii (ideea de baza este de a vedea cu cine persoană a intrat în contact). Din această cauză, dacă se îmbolnăvesc, oameni se simt rușinați din două motive: unul pentru că viață privată apare în domeniul public și al doilea pentru că dacă au ieșit din casă și s-au întâlnit cu multe persoane acest lucru e prezentat ca iresponsabilitate în contextul în care guvernul recomandă “distanțarea socială”.
Gândul: Rușinea despre care vorbiți are legătură cu trăsăturile culturale?
Alexandru Bălășescu: Evident. Vreau să vă povestesc ceva. Un prieten de-al meu care a venit în Hong Kong săptămâna trecută, mi-a relatat cum s-a simțit rebel în aeroport și în drum spre oraș pentru că nu purta mască în timp ce toată lumea în jur poartă, și cum lui i se pare ridicolă teama și ipohondria persoanelor din jurul sau.
În acel moment, i-am spus că este vorba despre respect față de celălalt. Este un fel de cod social de recunoaștere a faptului că sunt toți în aceeași situație și că trebuie să aibă grijă unul de celălalt. Pentru el se pare că a fost un moment revelator, pentru că i-a schimbat optica nu numai despre purtatul măștii cât și despre impactul culturii asupra aceleași practici – el citind inițial fenomenul în cheie foarte neaoșă de a se apară pe sine (a postat și pe Facebook despre acest lucru).
Gândul: Orașul mai funcționează? Oamenii au continuat să meargă la muncă?
Alexandru Bălășescu: Școlile au fost inițial închise până pe întâi martie, după care bordul educației din Hong Kong a hotărât să prelungirea datei până pe 20 aprilie.
Orașul continuă să treacă printr-un experiment extraordinar de muncă de acasă. În prima perioadă, imediat după anul nou chinezesc, birourile au fost închise iar oamenii au lucrat de acasă.
După două sau trei săptămâni, depinzând de compania la care lucrează, oamenii au început să vină la birou alternativ, câte două sau trei zile pe săptămâna. Acesta este în sine un lucru fascinant, având în vedere că în acest moment se vorbește foarte mult despre munca de la distanță.
Cu alte cuvinte, apariția acestui virus a fost și o ocazie de experimentare de noi forme ale muncii. Vibrația de stradă a orașului este mult sub ceea ce am cunoscut atunci când am venit eu aici, în urmă cu aproximativ un an.
Chiar și în perioada protestelor, orașul a rămas în continuare animat. Știu din cifre faptul că industriile care au de suferit cel mai rău sunt industriile hoteliere și zona restaurantelor. De asemenea, industria de lux și de vânzări a căzut foarte mult.
Criză provocată de virus a pus capac la ceea ce se întâmplă deja cu protestele, rezultatul fiind acela că mărci de lux importante și-au închis operațiunile în Hong Kong. Unele birouri internaționale s-au mutat în țări vecine, continuând de fapt un trend început în timpul protestelor.
Gândul: Cum a simțit antropologul Alexandru Bălășescu evenimentele din Hong Kong?
Alexandru Bălășescu: O astfel de epidemie este în egală măsură atât despre virus, cât și despre oameni. Modul în care oamenii reacționează este în strânsă legătură cu contextul politic și cultural, iar acestea influențează la rândul lor rapiditatea de transmitere a virusului.
De exemplu, majoritatea fabricilor din zona Chinei sunt închise. Efectul secundar al acestui fapt este că poluarea din China s-a redus cu aproape o pătrime. Acest lucru se simte și în Hong Kong, deoarece orașul este în apropierea uneia dintre cele mai importante zone industriale ale Chinei.
Pe de altă parte este posibil să existe o corelație între modul de gestionare a epidemiei și încrederea populației în guvern. Unele țări vecine Chinei și Hong Kong-ului au statistic mai multe cazuri (de exemplu Japonia și Coreea de Sud).
Statisticile vorbesc despre relația dintre populație și sistemul medical, nu despre realitatea volumului contaminării.
În Hong Kong există o ezitare a oamenilor de a merge la medic atunci când prezintă simptome deci implicit cazurile depistate pot fi mai puține decât în realitate.
Acest fapt vine pe fondul neîncrederii generale declanșate în această vară față de politică guvernului, față de modul în care acesta a gerat protestele și indirect față de sistemul de sănătate. De aceea este foarte posibil ca de fapt numărul persoanelor infectate cu COVID-19 să fie mai ridicat în Hong Kong. Există un cumul de elemente care contribuie la răspândirea virusului, iar ideea principala este aceea că virusul nu este doar despre biologie, ci mai ales despre antropologie.
Sursă Foto: Alexandru Bălășescu, Facebook