Dispariția fără urmă a unor persoane care locuiau într-o localitate germană a fost asociată cu prezența în zonă a unui asasin român, eliberat condiționat după ce, în anii ‘90 fusese condamnat la închisoare pe viață. Bărbatul omorâse cu sânge rece, din răzbunare, o procuroare din București și pe soțul acesteia.
Gavril Hrib a cutremurat societatea românească abia ieșită din comunism, cu un dublu asasinat comis cu o armă de foc. Acesta fusese arestat, înainte de Revoluție, după ce fusese prins de Miliție cu un încărcător de pistol și acuzat de trafic de armament. Cu toate că acuzațiile erau fondate, Hrib a considerat, pe toată durata anchetei, că probele sunt insuficiente și a acuzat-o pe procuroarea de caz că insistă să obțină condamnarea lui ca urmare a originii sale „nesănătoase”. Acest lucru i-a alimentat o ură fără leac, iar înainte să fie condamnat i-a promis că se va răzbuna și o va ucide. Nimeni nu l-a luat, însă, în serios.
Evenimentele violente din 13 iunie 1990 l-au prins în libertate. Cum se considera o victimă a regimului comunist, acesta nu avea cum să lipsească de la violențele de stradă. Așa a reușit Hrib să ajungă în sediul Poliției, unde a găsit un pistol. L-a băgat repede în buzunar, în contextul în care, la acea vreme, se ocupa de hoții. Căuta, în ziare, oameni care vindeau lucruri de valoare, iar când se ducea la aceștia să negocieze, le punea somnifere în ceașca de cafea și, după ce adormeau, îi jefuia.
Soarta a făcut ca una dintre persoanele care au dat, la un moment dat, un astfel de anunț, să fie chiar procuroarea pe care jurase s-o ucidă. A mers la adresa femeii îmbrăcat în polițist, împreună cu un unchi de-al său. Femeia l-a recunoscut repede, iar Hrib a împușcat-o mortal. Atunci, în ușă a apărut și soțul acesteia, un fost jucător de rugby, care i-a împărtășit soarta. „O victimă colaterală”, cum a considerat însuși asasinul. Ulterior, Hrib a fost prins, însă unchiul său reușise să scape de vigilența anchetatorilor vremii.
Ucigașul a fost condamnat la închisoare pe viață. După un timp, unchiul i-a făcut o vizită, iar deținutul i-ar fi făcut mai multe reproșuri. După această discuție, măcinat de remușcări, omul a ales să-și pună capăt zilelor.
Timp de peste 20 de ani, Gavril Hrib a trăit din pușcărie în pușcărie. În detenție a învățat să picteze și să coasă goblenuri. Când pedeapsa sa a intrat pe ultima sută de metri, un regizor a făcut o cerere la Penitenciarul Jilava, pentru a realiza un film de artă care să-l aibă ca personaj central pe Gavril Hrib. Deținutul a fost de acord, dar a ținut să sublinieze că a acceptat „din dorința perversă de a ajunge în casele oamenilor”.
Cu această ocazie, deținutul s-ar fi împrietenit cu realizatorul româno-german. Ca urmare, după liberare, om de bună credință, acesta l-ar fi ajutat să plece în Germania și să se angajeze la un han aflat într-o zonă rurală.
Gavril Hrib s-ar fi împrietenit cu doi bătrâni, soț și soție, care locuiau în apropiere și pe care începuse să-i ajute la treburile casnice.
Numai că, la un moment dat, cei doi ar fi dispărut fără urmă și odată cu ei și românul Hrib. Cei care îl cunoșteau și care au relatat această poveste înspăimântătoare, s-au gândit că, fie i-a omorât pe cei doi și le-a ascuns cadavrele, fie s-a temut că ar putea fi suspectat ca urmare a cazierului său și a ales să fugă.
După ce, o perioadă nu s-a mai auzit nimic în legătură cu Hrib, bărbatul a reapărut și chiar și-a făcut cont pe un site de socializare.
Acolo, fostul condamnat pe viață susține că trăiește în orașul baverez Erding, că a studiat la Academia Militară și a absovit Liceul de artă Tonitza. În plus, Gavril Hrib a postat și mai multe imagini în care apare în timp ce pictează ori alături de unele goblenuri, meșteșuguri pe care le-a deprins în timpul detenției.