EXCLUSIV. Regizoarea Chris Simion-Mercurian. Apel: Colegii noștri nu au mai putut sa își facă meseria și să se întrețină

Publicat: 19 05. 2020, 17:35
Actualizat: 06 04. 2021, 23:17
EXCLUSIV. Regizoarea Chris Simion-Mercurian. Apel: Colegii noștri nu au mai putut sa își facă meseria și să se întrețină / Sursă Foto: Chris Simion-Mercurian, Facebook

Din cauza restricțiilor impuse cu scopul de a limita efectele pandemiei de coronavirus, teatrele și actorii independenți au avut mult de suferit. Gândul a stat de vorbă cu regizoarea de teatru Chris Simion-Mercurian, fondatoare a unui teatru independent (Grivița 53), care alături de mai mulți colegi artiști, a pornit o campanie de strângere de fonduri (inDEPENDENT) cu scopul de a-i sprijini pe actorii care au întâmpinat dificultăți.

Regizoarea de teatru spune că Ministerul Culturii ar trebui să facă o reformă, subliniind și necesitatea unui nou context legislativ care să stabilească un statut cert pentru artiștii independenți.

Influența pandemiei asupra fenomenului:

Gândul: Cum a fost influențat teatrul independent de efectele pandemiei de coronavirus?

Chris Simion-Mercurian: Ca multe alte industrii, teatrul independent a fost afectat. Are daune sufletești și financiare. Totuși, au fost și beneficii. De exemplu, s-au dat pe internet înregistrări ale unor spectacole care au făcut istorie în teatrul românesc. Teatrul Bulandra a difuzat constant capodopere pe care într-un context normal nu s-ar fi gândit nimeni să le scoată la lumină. Mi se pare o super inițiativă.

Au existat și soluții de avarie. S-au încercat tot felul de tentative de spectacole online, mai mult sau mai puțin reușite. Știm cu toții că nu orice spectacol poate fi adaptat pentru mediul online. Multe spectacole aruncate pe internet au fost dezavantajate.

Cu toate acestea, disperarea a înlocuit relaxarea, rezultatul fiind cel pe care l-am văzut. Eu apreciez intenția, nu criticalitatea. Ținând cont de context, și micile greșeși sunt admise.

La un moment dat, abundența de teatru online îmi dădea senzația că important era să fii cu orice preț pe internet. Părea că dacă nu ești în online, nu exiști. Era firesc să se întâmple asta. Nimeni nu a fost pregătit pentru o situație de suspendare a activității teatrale.

Oamenii au încercat să supraviețuiască moral și financiar… Evident că nu se poate compara o floare de plastic cu una naturală. Nu ai cum să compari emoția unui spectacol viu cu cea a unui spectacol transmis în online.

Așa cum există teatru de televiziune, se poate produce și teatru online. Este un produs care poate să intre pe piața culturală foarte bine. Pe mine mă interesează această zona de funcționare, dar pentru online voi gândi de la început producții speciale pentru acest mediu, nu voi adapta producții deja existente.

Gândul: Cum s-a desfășurat campania prin care i-ați ajutat pe actorii aflați în dificultate?

Chris Simion-Mercurian: Campania a fost inițiată de Marius Manole în luna martie, atunci când a fost instaurată starea de urgență. Eu m-am alăturat atât ca persoană fizică, dar și ca ONG, prin fundația Calea Griviței. Sunt un artist care își desfășoară o mare parte din activitate în sectorul independent. De mai bine de 20 de ani susțin mișcarea independentă de teatru, acesta este unul dintre motivele pentru care am crezut foarte mult în inițiativa de a-mi ajuta colegii.

Sunt mai mulți colegi din teatru care au susținut acest proiect. Este vorba despre Oana Pellea, Vlad Zamfirescu, Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, István Teglaș, dar și alți colegi.

Concret, s-au strâns bani pentru a acoperi chiria unor actori independenți cunoscuți și apreciați de public, doar că nefiind anagajti cu carte de muncă, ci doar pe contract de colaborare, au fost direct afectați de pandemie.

Colegii noștri nu au mai putut să își facă meseria și să se întrețină. Dacă nu au spectacole, actorii independenți nu au bani.

Campania noastră s-a născut din solidaritate. Din a fi împreună unii cu alții într-un moment greu. Nu a fost o obligație. A contribuit cine a vrut cu adevărat să facă asta. Le sunt profund recunoscătoare oamenilor care au donat, în numele echipei care a creat campania. Mai mult decât atât, am vorbit cu colegii mei și vrem să facem un spectacol care să îi aibă în distribuție pe actorii care au fost susținuți. Vrem să oferim o reprezentație de mulțumire celor care ne-au ajutat.

Transformarea:

Gândul: De ce are nevoie teatrul independent în perioada de după pandemie?

Chris Simion-Mercurian: Dacă “normalitatea” în care vom trăi va fi tot incertitudinea, atunci nu vom rezolva nimic. Ministrul Culturii are șansa de a-și depăși funcția. Poate rămâne în istorie ca cel care a oprit ignoranța predecesorilor săi.

Eu spun mereu că suntem definiți de fapte concrete, nu de intenții. Ne definesc riscurile pe care ni le asumăm, nu confortul creat de partidul care ne asigură funcțiasau care ne asigura limitele.

Din aceste considerente, actualul ministru al culturii poate să rămână în memoria tuturor artiștilor și consumatorilor de cultură, făcând ceea ce nu au făcut cei de dinaintea sa, din 1990 până astăzi.

Ar fi nevoie și de schimbarea legislației. Sectorul independent de artă are nevoie de sprijin. Artiștii independenți au nevoie de un statut cert.

Chris Simion, regizoare a peste 40 de piese de teatru și scriitoare a mai multor cărți / Sursă Foto: Chris Simion, Facebook

 

Gândul: Cum ați defini evoluția artei independente de după revoluție?

Chris Simion-Mercurian: Evoluția teatrului independent este vizibilă. S-a transformat dintr-un accident într-o mișcare. Dacă acum 22 de ani, când am început eu, cei care îndrăzneam să facem teatru independent eram văzuți că impostori, ca fiind periculoși, și astăzi suntem văzuți oarecum la fel, diferența fiind că astăzi suntem mult mai mulți decât atunci și nu mai mai putem fi ignorați.

Probabil că cineva a întrezărit riscul pe care poate să îl aibă fenomenul teatrului independent, care de câțiva ani este o mișcare, un sector artistic pe care nu îl mai poți ignora.

Lucrez la doctorat și scriu un referat despre socioexistența contemporană și lumea teatrului european- Lașitate sau curaj. E interesant să constat cine erau cei care atacau teatrul independent la început. Cred că 95% erau subordonați unor instituții publice.

În majoritatea cazurilor, teatrul instituțional a fost mâna în mâna cu politică, nu doar la noi, ci în toate țările.

Cu toate acestea, teatrul independent s-a dezvoltat organic în acești ani. Eu mă gândesc că teatrul independent are nevoie de curaj și atitudine. De o acoperire legislativă. Bugetul de stat de la Cultură ar trebui reorganizat. O parte din buget ar trebui direcționat către mediul ONG și către artiștii independenți care și-au demonstrat valoarea și necesitatea, iar cealaltă parte către instituțiile statului. În acest moment, teatrele de stat iau tot, iar teatrele independente nimic. Eu îmi doresc să stau la masa discuțiilor cu oamenii care au în mâna factorii de decizie. Ne dorim să schimbăm această situație.

Gândul: Care a fost relația artiștilor cu publicul în această perioadă?

Chris Simion-Mercurian: Publicul este cel mai puternic sprijin pe care l-am avut. Avem un public inteligent și intransigent pe care nu îl putem păcăli.

Teatrul independent are un public care are discernământ estetic. Acest lucru i-a ținut în viață pe mulți artiști independenți. Și eu fac parte dintre cei care au fost încurajați de spectatori. Spectatorii au fost cei care m-au îndemnat să nu capitulez. Cred că acest lucru este valabil pentru orice artist.

Șansele de a vedea teatru în această vară:

Gândul: S-ar putea găsi soluții pentru a se juca teatru curând?

Chris Simion-Mercurian: Eu consider că da. S-ar putea chiar să fie un dublu câștig: repornești industria și regăsești o formă estetică. Am avut un teatru independent timp de 5 ani de zile pe Terasa Motoare / Lăptăria lui Enache. Acel loc avea o energie unică. Aș relua oricând experiența. 

Fondarea teatrului Grivița 53:

Gândul: Care este povestea teatrului pe care l-ați fondat?

Chris Simion-Mercurian: Despre proiectul Grivița 53- Primul teatru construit împreună, aș spune că e un exemplu de normalitate. L-am inițiat punând la bătaie banii proveniți din vânzarea casei bunicii mele (200.000 de euro). Acesta a fost începutul, restul cărămizilor le pun oamenii care se regăsesc în acest vis. Noi nu construim un imobil, construim un spirit. Încercăm să lăsăm celorlalte generații o moștenire durabilă.