Explozia „Sper să crăpi, Victor Ponta!” Hamsterizarea media

Fapta

Iulian Comănescu, Mediafax: „Ok, deci un tip de la HotNews.ro a distribuit pe Facebook o glumiță de doi lei a lui Victor Ponta,  ceva despre numele lui Cioloș, cu textul: „Sper să crăpi, Victor Ponta”. Câteva site-uri dușmane și-au dat ochii peste cap la ceea ce-a făcut „haznaua băsistă”, iar HotNews și-a cerut scuze apăsat – și pe deasupra l-a și concediat pe omul de la rețele la numai 24 de minute de la postare. Morala întregii povești pare a fi că un site cu pretenții calcă pe bec și se atrage cu o pierdere de reputație. Dar, din păcate, e alta: aproape la fel de repede cum a fost concediat, autorul postării a devenit pe rețele „eroul de la HotNews”.”

Decizia

Cristian Pantazi (Hotnews): „A fost o decizie grea, dar cred că depașirea unor linii roșii trebuie sancționată, libertatea de exprimare are limite. Sunt adeptul unui spațiu public civilizat, în care nu își au locul asemenea derapaje. Reacția internauților nu mă miră, arată ca politicianul care a făcut subiectul postării a reușit să își atragă o antipatie extraordinar de puternică în rândul publicului”.

Dragoș Stanca, THINKDIGITAL, pe Facebook: „Hotnews a reacționat absolut corect trimițând acasă rapid un om pentru o gafă profesională majoră. Eu, dacă eram seful lui, l-aș fi dat afară și dacă posta asta doar pe pagina lui personală (dacă era de notorietate că el, ca jurnalist, lucrează pentru instituția media de care mă ocup). Indiferent cât de tare ne revoltă atitudinea unui politician, dacă am ajuns la stadiul la care ni se pare normal (sau scuzabil) să i se ureze (lui sau cuiva, oricui), moartea pe pagina unei instituții media respectabile, atunci chiar avem o problemă serioasă”

Priceputul nepriceput

Sebastian Rotaru, fost colaborator al HotNews, pe Facebook: „Vreau să anunț, în mod oficial, că postarea de pe contul de Facebook al HotNews.ro, referitoare la Victor Ponta a fost postată de mine. Nu a fost cu intenție, era doar o părere personală pe care am vrut s-o împărtașesc pe propriul meu cont. Din greșeală, am încurcat pagina de share și postarea a aparut pe HotNews. Îmi cer scuze public întregii redacții”.

Dragoș Stanca, THINKDIGITAL, pe Facebook: Media (că presă nu prea mai e demult) de propagandă pro-Ponta a acționat penibil dar, din nou, „corect” în sistemul lor de „valori” (care deservește scopul manipulativ). Fostul premier ar putea să îi dea o bere (și un job) colegului nervos de la Hotnews: pentru electoratul pe care îl vizează, subiectul a prins perfect. Practic, pentru că e foarte important și periculos pentru „oculta mondială”, Soros a ordonat suprimarea sa fizică. Ce, nici acum nu e clar?#My3Cents #SperSăNuCrapeNimeni #LovePeaceAndIQ”

O eroare tehnică, o decizie etică, o explozie-confuzie social-media: „Eroul de la Hotnews”

Iulian Comănescu, Mediafax: „Toată povestea s-a viralizat, cu poze photoshopate în care stadioane întregi afișează dorința „eroului”, cum se scrie cu oameni „Forza nu știu ce” pe peluze. Plus petiții pentru reangajarea acestuia și tricouri cu inscripția respectivă. Iar cei care au râs șmecher, dar a compasiune și aprobare, nu sunt tocmai ultimii veniți și cei mai mari tembeli dintre cei 8,5 milioane de români de pe Facebook, ci niște tipi pe alocuri cunoscuți, măcar prin cercurile lor.”

Eroarea scoate în evidență subconștientul colectiv

Iulian Comănescu, Mediafax: „Nenorocirea asta e, o mare parte din public exact „sper să crăpi” vrea. Subliniez, mare. HotNews trăiește drama unui outlet de media creat după vechile reguli ale jocului, care evită insulta, violența și toate celelalte, dar trebuie să se transplanteze pe rețele, unde, vrem-nu vrem, „eroul” cu „sper să crăpi” are o grămadă de fani și „știe el ce știe” cu rețelele.”

Problema e ce naiba are de făcut presa în condițiile astea? 

Iulian Comănescu, Mediafax: „HotNews a reparat ce se putea repara din greșeala „eroului” cu scuze repetate și sancțiunea ultimă (concedierea), dar a fost blamat nu pentru greșeală, ci fix pentru reparație. E drept, violența de limbaj a atras publicul peste tot și dintotdeauna. Unul din cei trei tați (vine vorba, alături de Hearst și Pulitzer) ai marii prese americane, H.L. Mencken, zicea, acum mai bine de o sută de ani, că nimic nu face mai tare deliciul cititorului decât o execuție publică. Dar constatarea asta tristă nu l-a făcut pe Mencken să publice numai execuții, dimpotrivă. Presa e presă doar atunci când se stăpânește pe ea și își stăpânește și publicul. Restul e, ca-n poza photoshopată, galerie”