Fenomenul care îi îngrozește pe părinți în pandemie: Tot mai mulți copii fug de casă / Explicațiile unui psiholog

Pandemia COVID-19 și măsurile care au fost luate pentru stoparea ei au dus la amplificarea unui fenomen îngrijorător. Tot mai mulți copii fug de acasă, în contextul în care în această perioadă familiile au petrecut mai mult timp împreună, elevii învățând de acasă iar unii părinții lucrând, de asemenea, de domiciliu.

Și cazurile adolescenților care fug de acasă s-au înmulțit. Cei mai mulți dintre cei care fug au ajuns în centrul de primire în regim de urgență iar apoi au fost reuniți la scurt timp cu famiile lor. Însă, în anumite cazuri extreme, copiii sau adolescenții nu mai pot fi reintegrați în familie, fiind o prăpăastie abisală între ei și familie.

Alina Mocanu, psiholog în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţia Copilului Olt, a explicat pentru adevarul. ro cum se ajunge în astfel de situații grave, menționând faptul că unul dintre factori este lipsa conexiunii dintre copii/adolescenți și părinți.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

De ce fug adolescenții și copiii de acasă?

„Societatea este din ce în ce mai permisivă, regulile sunt aşa, la nivel teoretic, ipotetic, dacă încălcăm regulile nu li se mai întâmplă nimic, pentru că avem numai drepturi… Copiii, având acces la foarte multe filmuleţe, la foarte multe grupuri, la foarte mulţi alţi copii de vârsta lor foarte vocali, cu putere de a influenţa, ei merg către ei, şi atunci sunt foarte uşor de manipulat”, a explicat psihologul.

De asemenea, specialistul susține că fenomenul durează de câțiva ani iar accesul la mijloacele electronice de comunicare reprezintă un adevărat pericol. Însă în contextul pandemiei COVID-19 și a restricțiile, familiile s-au văzut nevoite să petreacă mai mult timp împreună iar diferențele s-au accentuat.

„S-a pierdut conexiunea între copil şi părinte, apropierea, pentru că nevoia din ce în ce mai mare este a copilului către egali, către grupul de prieteni, nu mai simt nevoia de conectare, de apropiere, cu părintele şi cu persoana care teoretic este persona de ataşament. (..) Acum, tendinţa este în partea asta, te ghidezi după cine? După prieten/prietenă, după un grup, pentru că este o nevoie firească a noastră să aparţinem de ceva”, a explicat Alina Mocanu.

Totodată, aceasta arată cât de mult cntează pentru un copil aprtenența la grup și cum îl influențează să își schimbe comportamentul ajungâng uneori să facă fapte care reprezintă un adevărat semneal de alarmă.

Dorința de validare în grup, tot mai mare în rândul copiilor

„Noi avem nişte modele după care suntem setaţi, cu care am fost şi noi obişnuiţi, şi nu mai funcţionează. Noi eram motivaţi altfel, acum pe ei îi motivează mai mult afirmarea în cadrul grupului, apartenenţa la un grup, să aibă un cuvânt de spus acolo. În grup sunt fel şi fel de copii, fiecare are propriile valori, propriile principii de viaţă, tu poate nu le ai, şi atunci, ca să fii la nivelul lor trebuie să te adaptezi şi să faci lucruri care intră, unele dintre el, în cadrul comportamentelor extreme, cum ar fi: fuga de acasă, miunciună, furt…”, a mai explicat psihologul.

Specialistul susține că la centrul de primire de urgență ajung copii din diverse familii, unele încare există istoric de consum de alcool și violență, dar și unele „normale”, uneori adolescenții având un comprotament extrem doar pentru  a se face văzuți în fața părinților lor.

„Vor să fie liberi, se îndrăgostesc şi atunci sunt extrem de vulnerabili şi sunt capabile, fetele în special, să facă nişte compromisuri pe care altfel nu cred că le-ar fi făcut… Dar în mare parte ei vor să fie liberi, să fie lăsaţi să plece la ce oră vor din casă, să meargă la şcoală în termenii lor… Şi această problemă cu şcoală – mergi la şcoală, nu mai mergi, stai acasă în online – a fost un factor destabilizator pentru ei. Acum facem şcoală, mâine nu mai facem şcoală. La online controlul nu ştiu cât este de riguros. Mai opresc camera, se mai fac că scriu, dar ei stau pe telefoane, au tot felul de astfel de comportamente”, a explicat psihologul.

Sfaturile psihologului pentru părinți

De asemenea, Alina Stoica le transmite câteva sfaturi și părinților, cărora le explică faptul că trebuie să își asculte copii atunci când vin la ei cu o problemă, să încerce să găsească soluții împreună. Totodată, îi îndeamnă să încerce să își cunoască mai bine copiii, să le cunoască prietenii, să facă ce fel de principii au în viață.

Psihologul reamintețte faptul deschiderea copilului către părinte vine în timp, pe măsură ce „se lucrează” la comunicarea cu acesta și la încrederea pe care copilul o are în părinți.

„Dintr-un copil care comunică cu noi, este deschis, participă la tot ce facem împreună, dintr-odată observăm că nu mai vrea să fie cu noi, nu mai comunică, este închis, îşi petrece timpul mai mult pe dispozitive, are prieteni noi, prieteni pe care nu prea este de acord să-i cunoaştem, că se ascunde, că se fereşte în a ni-i prezenta, în a-i cunoaşte. Şi mai este şi capcana asta – să ne transformăm relaţia de părinte-copil în relaţia de prieten-copil. Noi trebuie să ne asumăm rolul de părinte. Părintele este unul în viaţă şi copilul trebuie să ştie asta. Prieteni o să ai, unu, doi, poate 10, poate 20. Şi, cumva, să ne orientăm copiii să vină la noi când au nevoie de sprijin, să aibă încredere. Intervine relaţia de ataşament. Nu este însă de ajuns să vorbim, noi trebuie să sudăm legătura dintre părinte şi copil, care începe de când de naştem, chiar din ultimul trimestru de sarcină, este demonstrat”, a mai explicat psihologul.

Totodată, specialistul reamintește că de multe ori adolescenții, în special fetele, dar nu numai, pleacă de acasădin nevoie de afecțiune, din nevoia de a se simți dorite, iar de multe ori se întâmplă să fugă la/cu persoane pe care aia le cunosc și care în unele cazuri nu sunt cine spun că sunt.