Fiul disidentului Gheorghe Ursu intră în greva foamei, cerând cercetarea securistului care i-a anchetat tatăl

Andrei Ursu intră de marți în greva foamei, cerând autorităților să găsească și să refacă un dosar penal deschis de fostul procuror militar Dan Voinea în 2003, și de care niciun magistrat nu a mai pomenit nimic de atunci, în care fostul maior de Securitate Marin Pîrvulescu era cercetat pentru a se stabili dacă trebuie adus în fața judecătorilor sau nu.

Marin Pîrvulescu este oficialul Securității care a coordonat anchetarea inginerului Gheorghe Ursu, până când acesta a murit în arestul Miliției Capitalei, în 1985, în urma bătăilor repetate administrate sistematic de colegii de arest, unii colaboratori ai Securității, precum și de anchetatorii săi. Vinovați pentru moartea lui Ursu au fost găsiți până acum Marian Clită, infractor și coleg de arest cu Ursu, precum și ofițerii de Miliție Tudor Stănică (șef al Direcției de Cercetări Penale) și Mihail Creangă (șef al arestului Miliției Capitalei). Ei au fost condamnați pentru omor din culpă și complicitate și, în cazul ofițerilor de Miliție, au ispășit pedepse mici, fiind eliberați condiționat pe caz de boală. Niciun oficial al Securității nu a dat însă socoteală în fața justiției pentru moartea lui Gheorghe Ursu, deși anchetarea sa era dispusă de Securitate, chiar dacă ea se desfășura la Miliție.

„De mai bine de 24 de ani aștept rezolvarea acestui caz, simbolic pentru bestialitatea regimului ceaușist, de către instituțiile post-decembriste. Întrucât am epuizat toate celelalte opțiuni prin care am cerut autorităților să nu-i mai protejeze pe ofițerii de securitate – plângeri la Procurorul General, CSM și Ministrul Justiției, scrisori deschise către primul ministru și presedinție, declar greva foamei, începând de marți 21 octombrie 2014, ora 9.00. Prin această acțiune cer identificarea și înregistrarea, iar în caz că nu va fi găsit, refacerea dosarului disjuns în 2003 de procurorul Dan Voinea în vederea trimiterii în instanță, conform legii și probelor existente, a principalului vinovat de moartea lui Gheorghe Ursu, torționarul Pîrvulescu Marin. Solicit ca investigația pentru identificarea acelui dosar să fie făcuta în regim de urgență, de un procuror integru, din afara Secției Parchetelor Militare”, arată Andrei Ursu într-un comunicat de presă.

INFRASTRUCTURĂ Autostrada Sibiu-Pitești: A fost emisă autorizația pentru construirea tunelului POIANA

15:31

EXTERNE Mii de curse aeriene, suspendate din cauza unei DEFECȚIUNI /„Ne confruntăm cu o problemă tehnică la toate zborurile”

15:26

Ursu mai anunță că pe timpul grevei foamei va merge zilnic, în timul zilelor lucrătoare, în fața Ministerului Justiției între orele 10.00 și 10.30 și în fața Parchetului General, între orele 10.30 și 11.00, atât timp cât starea de sănătate îi va permite.

„Pe 17 noiembrie 1985, tatăl meu a fost asasinat la ordinul si cu participarea directă a Securității, pentru „intensa activitate dușmănoasă” îndreptată împotriva dictaturii ceaușiste, printre care scrisori la Europa Liberă, afișe anti-totalitare expuse la serviciu, relațiile cu disidenți din țară și străinătate cu care căuta căi de rezistență, jurnalul său ce pe parcursul a zeci de ani devenise o frescă a falimentului moral și material al regimului Ceaușescu. Și mai ales pentru nu a acceptat să-și denunțe prietenii cu „concepții dușmănoase”. Pe 15 noiembrie 1985, probele arată că Gheorghe Ursu fusese torturat în mod fatal de anchetatorul său direct, maiorul de securitate Pîrvulescu Marin”, mai scrie Andrei Ursu în comunicatul său.

Justiția română a refuzat sistematic anchetarea securistului

În ultimii 15 ani, procurorii militari și civili, precum și judecătorii Tribunalului Militar București, au refuzat sistematic să deschidă o anchetă pe numele lui Marin Pârvulescu. Motivele au variat: fie faptul că infracțiunea de care este acuzat Pîrvulescu s-ar fi prescris – omorul, fie că pentru crimă au fost condamnate deja alte persoane – Clită și ofițerii de Miliție. Andrei Ursu a încercat și deschiderea unui dosar privind crime împotriva umanității, pe numele lui Pîrvulescu, însă magistrații au refuzat și această încadrare juridică, considerând că uciderea lui Ursu nu constituie așa ceva.

Practic, Andrei Ursu și-a epuizat căile de atac în justiția românească, singura șansă rămânând un proces la CEDO sau deschiderea unui nou dosar penal pe numele lui Pîrvulescu.

Andrei Ursu explica în iulie pentru gândul că ultima speranță în ce privește anchetarea maiorului de Securitate Marin Pârvulescu este un dosar disjuns de fostul procuror militar Dan Voinea, cel care a coordonat și dosarele Revoluției din 1989, și de care nimeni nu mai știe nimic, la Parchetul Militar.

„A rezultat recent din analiza corespondenței între instanțe și parchete, aflată în dosarul de la Tribunalul Militar București, că dosarul de omor al lui Pârvulescu de la Secția Parchetelor Militare, disjuns de Dan Voinea în 2003 (provenea din dosarul Milițienilor Stănică și Creangă), nu a ajuns încă în nicio instanță. E posibil să fi fost pur și simplu pierdut (și atunci ar fi o faptă penală), dar mai degrabă ar trebui să fie încă la Secția Parchetelor Militare, deoarece nu a apărut în nici unul din dosarele plângerilor noastre din toți acești ani: nici la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, nici la ÎCCJ, nici la Tribunalul Militar București – instanțe care au solicitat acel dosar procurorului militar șef Ion Vasilache”, a explicat Andrei Ursu pentru gândul.

Ultimul verdict: Ursu, un privilegiat al sistemului comunist

Cel mai recent verdict, care a închis practic epopeea cazului Ursu în justiția română, a aparținut judecătorului militar Gabriel Gunescu, de la Tribunalul Militar București. El a respins pentru a doua oară începerea urmăririi penale împotriva lui Marin Pîrvulescu. Motivația sentinței sale a lăsat publicul, precum și pe reclamantul Andrei Ursu, cu gurile căscate.

Colonelul Gabrile Gunescu susține că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, opoziția sa la regim fiind „nesemnificativă”. Mai mult, Gunescu spune că Ursu a fost chiar „un privilegiat” al regimului comunist: și-a făcut concediile în străinătate, „neexistând practic țară din Europa nevizitată de acesta”, nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în SUA. Judecătorul Gunescu nu precizează sursa acestor informații despre Ursu și nici sursa aprecierilor sale despre practicile regimului comunist.

Andrei Ursu a acuzat, la aflarea sentinței, că Gunescu a făcut afirmații mincinoase, fără nicio bază – tatăl său plecase în străinătate de câteva ori, cu ocazia unor congrese literare, iar el a plecat în SUA după ce Gheorghe Ursu a murit, nu în timpul vieții sale.