FMI nu este de acord cu propunerea lui Nicolăescu de a reduce fondurile alocate spitalelor private

Fondul Monetar Internațional (FMI) pare să nu fie de acord cu propunerea ministerului Sănătății, Eugen Nicolăescu, de a reduce fondurile alocate spitalelor private. Cel puțin așa susțin reprezentanții Alianței pentru Sănătate din România, care s-au întâlnit, alături de reprezentanții Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) și cu cei ai Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România, cu reprezentați FMI.

Printre discuțiile pe care Fondul le-a avut cu reprezentanții asociațiilor menționate mai sus s-a numărat și propunerea ministerului Sănătății, Eugen Nicolăescu, de a reduce fondurile alocate spitalelor private.

„Noi ne-am expus problema. Le-am spus celor de la FMI care sunt declarațiile de intenție ale ministerului Sănătății din ultima vreme cu privire la reducerea finanțării spitalelor private. În cadrul întâlnirii, am atras atenția că acest lucru nu este normal, pentru că într-o țară democrată nu pot să faci distincția între public și privat”, a declarat pentru gândul Cristian Hoțobuc, președintele Alianței pentru Sănătate din România.

Acesta a precizat că pacientul ar trebui să aibă dreptul de a-și alege furnizorul, indiferent dacă este public sau privat.

„În altă ordine de idei, anul acesta va intra în vigoare și directiva europeană cu privire la circulația trasfrontalieră a pacienților, potrivit căreia între membri Uniunii Europene se vor deconta serviciile medicale ale pacienților oriunde în UE. Atunci vom ajunge la situația absolut bizară în care Guvernul României practic va deconta servicii medicale făcute de anumiți pacienți în străinătate, la anumiți furnizori privari, care sunt prinși în decontarea Guvernului din țara respectivă. Practic, Guvernul român va fi obligat să deconteze către furnizorul privat din altă țară, dar nu și din România, ceea ce ni se pare absolut aberant. Este normal ca pacienții să aibă acces la servicii medicale acolo unde doresc. Au libertatea de a alege. Cei de la FMI s-au arătat de partea noastră, în sensul că au spus că și lor li se pare ciudată această măsură și că urmează să aibă întâlniri cu reprezentanții ministerului Sănătății și cu cei ai Guvernului să vadă exact cum pun autoritățile din România problema”, a menționat Cristian Hoțobuc.    

Legislația europeană care schimbă termenul de achitare a facturilor la medicamente

Datoriile pe care statul le are la companiile farmaceutice a fost un alt subiect discutat de FMI cu asociațiile menționate mai sus. Furnizorii de medicamente și de produse sanitare spun că statul are întârzieri de peste 300 de zile la plata facturilor emise. „Distribuitorii de medicamente au facturi de încasat atât de la farmaciile cu circuit deschis, care au constract cu CNAS-ul, cât și de la spitalele publice. Aici vorbim despre niște datorii destul de mari: 60 de milioane de euro la medicamente și 36 de milioane de euro la produse medicamele”, a declarat președintele Alianței pentru Sănătate din România.

În condițiile în care din data de 15 martie va intra în vigoare o directivă europeană, potrivit căreia companiile farmaceutice își vor primi banii după 60 de zile de la emiterea unei facturi. În acest fel, datoriile către furnizorii de medicamente și de produse sanitare vor scădea, iar perioada în care aceștia își vor primi banii se va reduce considerabil. 

„Achitarea plăților la 60 de zile de la emiterea facturilor va fi stipulată și în noul contract cadru, care va trebui să intre în viguare începând cu luna martie”, a precizat Cristian Hoțobuc.

Întrebat ce se va întâmpla dacă facturile nu vor fi achitate în termenul de 60 de zile, așa cum prevede legislația europeană, președintele Alianței pentru Sănătate din România a precizat că „este foarte greu de spus, în condițiile în care și până acum exista un contract în care era stipulat un termen de zile, iar plățile sunt întârziate și cu peste 300 de zile”. „Odată cu intrarea în viguare a directivei europene nu se va pune la socoteală datoriile deja existente. Acestea urmează să fie plătite eșalonat. Din câte am înțeles, în propunerea buget este menționată și suma aferentă datoriilor istorice, ca să poată să ajungă la zi, pentru ca de acum încolo să își poată plăti facturile în maxim 60 de zile. Dar nu există o dată concretă în care să știm când distribuitorii își vor primi sumele datorate”, a mai spus Hoțobuc.

Taxa de clawback – „mecanism de suprataxare a industriei farmaceutice”

Dan Zaharescu, directorul executiv ARPIM, a declarat, pentru gândul, că taxa de clawback s-a aflat și ea pe lista de discuții pe care reprezentanții FMI-ul le-a purtat cu reprezentanții Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), cu cei de la Alianța pentru Sănătate din România și cu reprezentanții Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România rămâne. „În dicuțiile cu FMI am amintit faptul că taxa de clawback a fost introdusă ca o măsură temporară, pentru controlul și echilibrarea cheltuielilor din sistemul medical. Deocamdată ea va rămâne în viguare, iar ceea ce este foarte important este că bugetul alocat medicamentelor care stă la baza calculului taxei de clawback să fie aliniat unui consum real de medicamente din anul precedent”, a spus Zaharescu.

În opinia directorului de la ARPIM, se poate vorbi despre o taxă corectă de clawback în clipa în care valoarea bugetului pe medicamente pentru anul 2013 este la valoarea consumului din anul 2012. „Noi am estimat că în anul 2012 consumul de medicamente a fost de aproximativ 7,2 miliarde de lei, iar deocamdată prevederile bugetare pentru taxa de clawback sunt undeva în jurul a 6,2-6,3 miliarde de lei. Deci pornim din start cu un deficit de un miliard de lei pe care industria ar trebui să îl acopere. Ceea ce transformă această taxă într-un mecanism de suprataxare a industriei farmaceutice, iar mecanismul nu mai este unul de controlare, ci este pur și simplu un mecanism de rectificare a bugetului pentru medicamente la nivel național”, a punctat Zaharescu.

Românii beneficiază de tratamente lansate în urmă cu șase ani

Reprezentanții asociațiilor de mai sus au discutat cu Fondul și despre faptul că pentru a beneficia de un tratament compensat de ultimă generație un român trebuie să aștepte 6 ani. „În anul 2007 a fost actualizată ultima dată lista de medicamente compensate. Actualizarea listei coincide cu anul în care România a intrat în Uniunea Europeană”, a punctat Dan Zaharescu.

Datele unui raport ARPIM arată că pentru a beneficia de un tratament compensat de ultimă generație un român trebuie să aștepte 6 ani, în timp ce bolnavii din Marea Britanie și Germania beneficiază de medicamentele noi imediat după ce acestea au fost autorizate.

Raportul mai arată că în Belgia pacienții trebuie să aștepte 392 de zile, în Portugalia – 349 de zile, în Spania – 349 de zile, Italia – 326 de zile, Franța – 289 de zile, Slovacia – 255 de zile, Finlanda – 211 de zile, Suedia – 206 de zile, Olanda – 196 de zile, Grecia – 188 de zile, Norvegia – 175 de zile, Irlanda – 157 de zile, Elveția – 140 de zile, Danemarca – 125 de zile și în Austria 88 de zile.