Fostul general Stănculescu cere din nou întreruperea executării pedepsei pe motive medicale

Victor Atanasie Stănculescu (84 de ani) cere instanței întreruperea executării pedepsei de 15 ani de închisoare dată în dosarul privind revoluția din ’89 de la Timișoara, motivând că suferă de mai multe boli ce nu pot fi tratate în penitenciar.

Judecătoria Ilfov a luat vineri în discuție cererea fostului general Stănculescu și a fost nevoită să amâne, pentru 7 decembrie judecarea cauzei, după ce a constatat că la dosar nu a ajuns expertiza medico-legală ce trebuie efectuată de către Institutul Național de Medicină legală (INML) și care a fost dispusă anterior de către instanță.

Unul dintre avocații lui Stănculescu din acest caz a afirmat că generalul Victor Atanasie Stănculescu „suferă de 12 patologii cronice”, între care și de o formă de leucemie, boli ce nu pot fi tratate, în opinia apărării, în rețeaua sanitară a sistemului penitenciar.

În aceste condiții apărarea lui Stănculescu s-a îndreptat către Judecătoria Ilfov cu o cerere de înrerupere a executării pedepsei pe motive medicale.

La primul termen de judecată din acest caz instanța a admis solicitarea avocaților și a admis efectuarea unei expertize medico-legale prin care specialiștii INML să constate toată afecțiunile de care suferă generalul, dacă ele pot fi tratate în rețeaua sanitară a sistemului penitenciar și dacă nu cumva unele dintre aceste boli nu fac imposibilă continuarea executării pedepsei în regim închis.

În 16 octombrie 2008, judecătorii instanței supreme i-au condamnat pe Mihai Chițac și Victor Athanasie Stănculescu la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, fiind degradați. Cei doi au fost încarcerați în aceeași zi, la scurt timp foștii generali formulând cereri în instanță de întrerupere a executării pedepselor din motive medicale.

Generalul Mihai Chițac a murit, în 1 noiembrie 2010, în locuința sa din Capitală, el fiind externat după mai multe săptămâni de spitalizare în urma unor boli cronice.

După ce mai multe cereri de întrerupere a pedepsei au fost respinse de instanță, Victor Athanasie Stănculescu a trimis o cerere de grațiere la Președinție, la care Ministerul Justiției a dat aviz negativ.

Conform rechizitoriului generalilor, la 16 decembrie 1989, profitînd de protestul unor enoriași reformați împotriva evacuării pastorului lor, sute de timișoreni s-au adunat în Piața Maria din Timișoara, unde au început să scandeze lozinci împotriva regimului dictatorial. S-au format coloane de demonstranți, care au manifestat în zona centrală a orașului și în complexul studențesc, toata noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989. În urma intervenției brutale a forțelor de ordine, s-au înregistrat primele victime și au fost reținute zeci de persoane.

În 17 decembrie 1989, din ordinul ministrului Apărării, generalul Vasile Milea, trupe militare au defilat prin Timișoara, pentru a intimida manifestanții, care s-au dus la sediul PCR Timiș. Un alt ordin, dat ulterior de către generalul Milea, cerea ca „demonstranții să fie serios avertizați și apoi să se tragă la picioare”.

„Constatând că situația poate scăpa de sub control, Nicolae Ceaușescu, informat aparent de evoluția evenimentelor, a hotărât să-l trimită la Timișoara pe secretarul CC al PCR, Ion Coman, care să coordoneze activitatea de restabilire a ordinii și de reprimare a demonstranților. Acesta a fost însoțit de gen.lt. Ștefan Gușe, șeful Marelui Stat Major, gen.lt. Victor Athanasie Stanculescu, prim-adjunct al ministrului Apararii, gen.lt. Mihai Chițac, comandantul trupelor chimice și al Garnizoanei București, precum și de alți ofițeri superiori”, se arată în rechizitoriu.

Procurorii au stabilit că fiecare dintre aceștia a avut o vină mai mică s-au mai mare în reprimarea manifestațiilor de la Timișoara.

Completul de trei judecători al instanței supreme (care a dat prima sentință în procesul generalilor) și-a motivat hotărîrea de condamnare a generalilor prin faptul că cei doi, militari de carieră, au prevăzut rezultatul acțiunilor lor din timpul revoluției din decembrie 1989.

„Jurămîntul de credință față de conducătorul suprem nu poate fi luat în seamă, deoarece Nicolae Ceaușescu pierduse de mult acest drept în fața jurămîntului de credință față de poporul român. Datoria nu poate constrînge pe nimeni să acționeze împotriva conșțiinței.

Disciplina militară exclude supunerea oarbă și nu poate anula răspunderea față de orice crimă. Nu frica de dictator a generat ceea ce s-a întîmplat, ci interesul meschin de menținere în cercul puterii”, se arată în motivarea sentinței judecătorilor.

De asemenea, magistrații afirmau că nu există un preț al durerii suferite de părțile vătămate și că la calcularea despăgubirilor s-a avut în vedere fiecare caz în parte.

În perioada 17-20 decembrie 1989, la Timișoara, s-au înregistrat 72 de morți și 253 de răniți, prin împușcare. De asemenea, o femeie a fost călcată de tanc, pe Podul Decebal, iar alte 43 de persoane au fost bătute de către forțele de represiune.