Fostul student din Timișoara condamnat pentru uciderea și tranșarea unui bărbat alături de iubita sa a lansat o carte în care DESCRIE CRIMA

Sergiu Florea, fostul student la Medicină din Timișoara condamnat pentru uciderea și tranșarea unui bărbat, a scris și publicat o carte – „Cărare spre abis” – în care povestește în detaliu crima comisă împreună cu fosta sa iubită Carmen Bejan, care în volum este numită Klara.

Raul Sergiu Florea, fostul student la Facultatea de Medicină din Timișoara condamnat pentru uciderea și tranșarea unui bărbat, a publicat o carte pe care a scris-o în închisoare și în care povestește cu lux de amănunte viziunea sa asupra crimei, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Cartea „Cărare spre abis” a fost publicată în luna februarie, de Editura Emia din Deva.

Paulina Popa, directorul editurii și totodată editorul cărții, povestește că a fost contactată de mama tânărului, care i-a oferit manuscrisul și a rugat-o să-l publice.

„Am citit manuscrisul. Este bine scris și eu cred că pentru tânăr a fost un soi de vindecare. Ceea ce m-a convins să-l public a fost modul în care și-a exprimat regretul a tot ceea ce s-a întâmplat. Cartea începe cu coșmarul lui Sergiu – un copil de nouă ani care a visat că descoperă un cadavru într-un hambar părăsit și care este trezit de vocea mamei. Firul poveștii se continuă cu viața copilului și apoi a adolescentului și povestește cu lux de amănunte crima și apoi descrie momentul în care a fost tranșat cadravul. La final, tânărul își exprimă dorința să fie trezit din acest coșmar de vocea mamei”, relatează Paulina Popa.

„Cărare spre abis” are 127 de pagini, iar pe verso este fotografia lui Sergiu Florea.

La final, autorul specifică faptul că numele personajelor din carte sunt fictive. Fosta sa iubită, Carmen Bejan, care a fost și ea condamnată pentru uciderea și tranșarea lui Trifu Scrott, apare sub numele de Klara.

Pasajele în care Sergiu și Klara lovesc și ucid victima sunt descrise cu lux de amănunte. Inițial, tânăra urma să facă sex contra unei sume de bani cu victima, însă acesta nu a vrut să-i arate suma convenită, motiv pentru care a strigat după ajutor.

„(…) încercase o lovitură. În zadar însă… căci drept replică la acțiunea sa primise o ploaie de pumni în zona capului. Căzuse ca secerat”, scrie Florea despre victimă.

Povestea continuă cu victima care și-a revenit și i-ar fi amenințat pe amândoi cu moartea, iar în replică cei doi l-au lovit din nou și apoi l-au imobilizat cu bandă adezivă.

„Liniștit pe moment, mă întinsesem gândindu-mă la potențialele decizii pe care le puteam lua (…) Se auziseră sunete ciudate, drept urmare îmi deschisesem ochii. Imaginea îmi captase cu siguranță întreaga atenție, căci acum persoana țintuită la podea în urma loviturilor încasate era mult diferită față de cum eu o lăsasem. Se pare că fata «inocentă» Karla avusese un moment de cădere psihică și înjunghiase bărbatul de mai multe ori”, mai scrie în carte.

Volumul continuă cu discuții între cei doi, care hotărăsc să scape de cadavru.

„Secționasem picioarele fără prea mare efort, iar sângele ce deja se coagulase la acel nivel nu-mi crease defel probleme. Încercaserăm să forțăm trupul să intre în geamantan, dar fusese în zadar (…) – Greu de tot, acum trebuie să-i tăiem și gâtul, o anunțasem pe Karla dezgustat. De parcă nu era de ajuns…”.

După ce au încercat să scape de cadavru, tânărul a mers în parc și a luat decizia să se sinucidă.

„Părăsisem agale și eu acel loc, îndreptându-mă spre un parc. Încercasem din răsputeri să mă reculeg, cu toate că circumstanțele nu-mi fuseseră deloc favorabile. Dar și până cea mai neînsemnată idee părea a mă fi părăsit, lăsându-mă într-un vag absolut. Ocupasem loc pe o bancă situată mai în periferia parcului, acolo unde în minte mi se înfățișaseră două alternative, ambele negative. Prima însemna să mă prezint numaidecât poliției, să explic totul așa cum se întâmplase și să fiu resemnat cu o pedeapsă ce însemna ani buni din frumoasa mea viață, pe care doar atunci începusem să o apreciez. Cea de-a doua însă, reprezenta sfârșitul tuturor problemelor prin pedeapsa supremă… prin sinucidere”, scrie Florea.

La final, tânărul își exprimă dorința de a fi trezit din coșmar.

„Voi căuta calea, poate se va repeta o TREZIRE similară visului din copilărie, cel în care o voce strigă: – Sergiu! Trezește-te, mamă… ai avut un coșmar. Ce mult aștept și acum acele cuvinte ale mamei mele. Aștept să o strâng în brațe, sărutându-i mâinile și trăgându-mi sufletul, trezit din coșmar”, scrie el.

Directorul Editurii Emia spune că volumul a fost publicat în 300 de exemplare, cele mai multe dintre ele fiind luate de mama tânărului, care le-a oferit oamenilor din satul unde a locuit băiatul, dar și angajaților de la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Arad, unde este încarcerat tânărul.

„Această carte a fost pusă în vânzare doar în librăria editurii, care este în Deva, și în bibliotecile virtuale. Majoritatea celor care au cumpărat-o sunt studenți la Drept sau juriști”, a declarat Paulina Popa.

Potrivit acesteia, tânărul lucrează în acest moment la o altă carte, una în care povestește viața mamei sale.

„Nu se știa în penitenciar că lucrează la o carte, am aflat după ce a apărut la editură. Deținutul nu a solicitat administrației sprijin și nu și-a exprimat dorința de a participa la activități de club literar. Presupunem că pe măsură ce a scris a trimis paginile familiei prin intermediul scrisorilor, iar familia le-a dus unei edituri”, a declarat purtătorul de cuvânt al Penitenciarului de Maximă Siguranță Arad, Eduard Magold.

Conform sursei citate, deținutul nu avea obligația să anunțe un astfel de proiect personal.

În vara anului 2009, cadavrul tranșat al unui bărbat a fost găsit într-o mașină aflată în fața unui cămin studențesc din Timișoara.

Sergiu Florea și Carmen Bejan, pe atunci în vârstă de 20 de ani și studenți la Universitatea de Medicină din Timișoara, au fost arestați în 2 august 2009.

Sergiu Florea a fost arestat sub acuzația de omor, iar Carmen Bejan pentru complicitate la omor, încadrarea juridică fiind schimbată ulterior și pentru ea, în omor. Totodată, cei doi au fost supuși unei expertize psihologice la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici”, care să ateste dacă au avut sau nu discernământ în momentul în care au comis crima.

Sergiu Florea și Carmen Bejan au fost trimiși în judecată, în luna noiembrie 2009, pentru omor deosebit de grav și profanare de morminte, ultima încadrare făcând referire la faptul că cei doi l-au tranșat pe bărbatul pe care l-au ucis.

În mai 2010, cei doi tineri au fost condamnați de Tribunalul Timiș la câte 16 ani de închisoare cu executare, sentința fiind atacată cu recurs, care s-a judecat la Curtea de Apel Timișoara.

În 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara i-a condamnat pe Carmen Bejan și Sergiu Florea la 20 de ani de închisoare cu executare. Totodată, instanța i-a obligat pe aceștia să plătească familiei victimei despăgubiri materiale de 20.000 de euro. Decizia a fost însă atacată.

În iunie 2011, instanța supremă i-a condamnat definitiv pe Carmen Bejan și Sergiu Florea la 20 de ani de închisoare cu executare. Atunci, instanța supremă a respins recursurile celor doi studenți, astfel că aceștia au rămas cu condamnarea primită la Curtea de Apel Timișoara.

Între timp, Carmen Bejan a rămas însărcinată în penitenciar, tatăl copilului fiind un fost deținut, eliberat în primăvara acestui an. De altfel, în aprilie, Carmen Bejan și tatăl copilului pe care ea îl va naște, Claudiu Șatran, s-au căsătorit în Penitenciarul Arad.