Prezenți pentru a doua oară în România, trupa britanică de heavy metal Iron Maiden a oferit publicului venit din țară și chiar și din străinătate un spectacol plin de jocuri de lumini, flăcări și artificii timp de două ore. Decorurile impresionante formate din mai multe fundaluri 3D s-au schimbat în funcție de tematica melodiilor, iar membrii trupei au reușit să demonstreze că și după 47 de ani de concerte mai au încă energie care nu le arată vârsta. Concertul a avut loc joi seară, 26 mai, în parcarea complexului Romexpo, iar în deschidere au cântat germanii de la Lord of The Lost, grup de metal gotic.
Parcarea complexului Romexpo a fost aseară încă din jurul orei 18.00 plină de fani veniți din toată țară și chiar din străinătate, îmbrăcați cu tricouri negre. Un ocean de tricouri cu numele sau însemnele diferitelor albume ale trupei Iron Maiden sau trupe rock se revărsa către Bulevardul Expoziției din toate direcțiile.
A fost o atmosferă asemănătoare cu o reuniune după zeci de ani la liceu: părinții veneau cu copiii mici de mână, cu căști colorate pregătite să le acopere urechile de zgomotul puternic al boxelor, iar „bunicii rock” și-au adus de acasă tricouri de pe vremea când urmăreau formații precum Jethro Tull în jurul lumii.
„După concertul ăsta merg și Dream Theater, Sabaton, poate ajung și la Kiss. În sfârșit au început să fie concerte faine și la noi”, îi povestește entuziasmat un tânăr unui prieten cu care abia s-a întâlnit în drum spre scenă.
Accesul în zona amenajată pentru concert s-a făcut pentru trei categorii de bilete: „Aces High”, fiind cele mai aproape de scenă, „The Beasts”, cele din mijloc și „The Troopers”, toate fiind inspirate din numele melodiilor trupei. Deși la unele concerte poți să îți faci o impresie despre public după vârstele celor care participă, la concertul de joi seară au fost atât fani trecuți de prima tinerețe, care nu se aflau la primul lor concert Iron Maiden, familii tinere cu copii mici ținuți după gât, dar și adolescenți care erau la primul concert heavy metal. „Acum m-am mai liniștit, în 2010 când am fost la concert la AC DC în Atena am stat în rândul patru”, îi spune un bărbat de aproximativ 50 de ani unui prieten în timp ce se îndreaptă către zona cea mai îndepărtată de scenă, unde este mult mai liniște.
„În ultimii trei ani, întreaga lume parcă a înnebunit. Dar de acum înainte, toate astea se vor opri. Pentru voi, ultimii trei ani s-au încheiat astăzi”, spune Bruce Dickinson cu un soi de optimism în glas, în timp ce îi cuprinde cu privirea pe toți cei aflați în public. Îi numește pe toți „frați de sânge” indiferent de naționalitate, rasă sau dacă sunt credincioși, dedicându-le astfel melodia „Blood Brothers”. După fiecare set de două-trei melodii, Bruce își schimbă complet costumația, fiind în concordanță cu decorul din spate.
Înainte de melodia „Sign of the cross”, scena s-a cufundat în întuneric complet, iar pe fundal s-a auzit timp de câteva secunde sunete specifice unui cor sumbru, cu clopote pe fundal. Scena a fost luminată brusc în nuanțe de roșu, iar Bruce, îmbrăcat cu o pelerină neagră, a purtat dintr-o parte în alta a scenei o cruce luminată puternic.
Melodiile din timpul concertului au fost alese din întreaga lor carieră de peste 40 de ani, păstrând tematica militară a versurilor, dar și vitraliile și decorul specific unei biserici. „Scream for me, Bucharest”, a fost îndemnul solistului pe toată durata concertului, publicul răspunzându-i de fiecare dată cu țipete sau cu mâinile ridicate cât mai sus în aer.
La una dintre cele mai cunoscute și apreciate melodii, „The Trooper”, a intrat pe scenă și „Eddie”, mascota trupei, cu o înălțime triplată de picioroange și care a început un duel cu solistul trupei. După ce Bruce a câștigat, acesta a fluturat în timpul melodiei steagul Marii Britanii și mai apoi pe cel al României, moment în care întreaga mulțime a explodat în aplauze.
De altfel, coregrafia a jucat un rol important în toată reprezentația: în „Flight of Icarus” un model imens 3D al lui Icar ridicându-se spre Soare s-a înălțat în spatele scenei. Bruce avea lansatoare flăcări atașate de mâini, iar din partea de jos și de sus a scenei se înălțau coloane de flăcări. Pe final, lui Icar i-au frânt aripile și l-au prăbușit sub scenă. În timpul melodiei „Iron Maiden”, fața de demon încornorat a apărut în model imens în spatele formației, plimbându-și privirea asupra publicului, iar la cel de-al doilea bis, când s-a cântat Aces High, un model imens de avion a plutit deasupra formației, cu elicea învârtindu-se, fiind susținut doar de un singur cablu.
Turneul cu numele „The Legacy Of The Beast” din acest an va ajunge în total în 30 de țări și pe lângă melodiile cunoscute ale trupei a adus și câteva dintre melodiile de pe noul album „Senjutsu”, cuvânt japonez care se traduce prin „tactică și strategie”. Este abia al treilea concert din acest tur care acoperă Europa, America de Sud și se încheie în SUA, dar vocea lui Bruce, care împlinește curând 64 de ani, rezistă ca în urmă cu patru decenii.
Mai ales că a alergat în tot concertul pe toate părțile scenei, s-a schimbat de nenumărate ori, a urlat împreună cu publicul și a ținut notele ca în tinerețe.
Au mai fost și „alunecări”, a rămas în urma formației în „Fear of the Dark” și a urcat atât de sus cu vocea în „The Trooper” încât nici sistemul audio n-a putut să redea perfect acutele. Dar timp de două ore, pe ceas, 15 melodii și nenumărate momente artistice Iron Maiden a arătat la fel ca la primele concerte. „Ce-i al lor, e al lor, și de aceea o să îi iubim toată viața. Sper doar să îi mai prindem vreodată live”, spune Mariana, 50 de ani, plecând de mână cu fata ei de la concert pe versurile lui Monty Python – „Always look on the bright side of life”.