România-i DOCTORAT, cine oare a PLAGIAT?

De sus până jos, doctoratele sunt o modă printre politicieni. Titlurile academice se regăsesc în CV-urile unuia din cinci parlamentari și unuia din doi miniștri și nu le lipsesc nici celor din eșalonul de putere din teritoriu. Plagiatul nu este însă o excepție care vine odată cu demnitatea. Două comisii universitare au vertificat plagiatul în lucrarea de doctorat a premierului Victor Ponta, care însă a rămas cu titlul de doctor ca urmare a deciziei comisiei de sub tutela Ministerului Educației, în care influența politică și-a spus cuvântul. Ioan Mang, ministru al Educației în guvernul Ponta I, a demisionat după opt zile de la instalare după ce s-a descoperit că a copiat o lucrare cuvânt cu cuvânt. Ștefania Duminică, secretar de stat la Ministerul Educației, a fost demisă în februarie acest an după ce s-a demonstrat că lucrarea de disertație este un „plagiat integral”.

Miercuri, gândul a prezentat un nou caz de plagiat, tot în partidul lui Victor Ponta. Fostul șef al Consiliului Județean Mehedinți, Adrian Duicu, și-a obținut titlul de doctor cu o teză în care pasaje întregi sunt „copy-paste” din alte lucrări sau surse publice. Lucrarea a fost consultată de gândul, însă nu a putut fi copiată integral deoarece Duicu a obținut titlul de doctor în științe militare la la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” care au un regim special. Fragmentele extrase s-au dovedit însă a fi copiate integral din alte lucrări, uneori cu citarea vagă a sursei, la câteva pagini distanță, alteori asumate integral, fără citare.

Antonescu: Mischie m-a întrebat dacă sunt prost când am renunțat la doctorat

După Revoluție, politicienii au ținut să-și treacă în CV și titluri de doctor. În guvernul României, jumătate dintre miniștri a doctoratul sau sunt doctoranzi. Victor Ponta, Gabriel Oprea, Titus Corlățean și Dan Șova sunt doctori în Drept. Ioana Petrescu, Constantin Niță și Liviu Voinea au doctorat în economie, Răzvan Cotovelea și Remus Pricopie în științe politice, Rovana Plumb în inginerie, iar Gabriela Szabo în Sport. Eugen Teodorovici este doctorand la ASE, iar Mihnea Costoiu la Politehnică.

Și în Parlament, 20 la sută dintre senatori și deputați au urmat același traseu academic. Dintre cei care nu au ajuns până aici este fostul lider PNL, Crin Antonescu, care a renunțat la doctorat, fiind apostrofat la momentul respectiv de colegul său Nicolae Mischie și el posesor al unui astfel de titlu academic în istorie, obținut în 1996 la Universitatea din București. „Eram coleg în Comisia de învățământ cu domnul Mischie. Când domnul Mischie a aflat de această decizie a mea, a spus vorbe profetice, și nu glumesc deloc. Mai întâi m-a întrebat dacă sunt prost. Desigur, m-a întrebat asta amical. A dat tot dânsul răspunsul că nu. Cum e posibil să pui asemenea problemă? Mi-a spus că peste zece ani cine nu o să aibă doctorat o să fie ultimul om. Toată lumea o să aibă doctoratul”, a povestit Antonescu.

Doctorii „penali”

Mischie a rămas cu doctoratul, însă acesta nu i-a folosit prea mult, cariera sa fiind întreruptă, în 2013, de o condamnare la patru ani după gratii pentru corupție. Aceeași soartă a avut-o și fostul ministru liberal Relu Fenechiu, și el trimis pentru cinci ani după gratii la începutul acestui an. În 2010, el a obținut doctoratul la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

Doctor în drept penal, fostul senator PSD Cătălin Voicu execută și el o pedeapsă de 7 ani de închisoare.

Între baronii locali cu probleme penale se numără și fostul șef al CJ Argeș, pesedistul Constantin Nicolescu. El a obținut titlul de doctor în relații internaționale în 1998.

Inflație de titluri după Revoluție

Dacă până la Revoluție doar unul din 17.000 de români se putea lăuda cu titlul academic de doctor, acum, potrivit datelor obținute de gândul, numărul doctorilor este de 22 de ori mai mare, peste 32.000 față de aproape 1.500 în urmă cu 25 de ani. Creșterea este datorată, în mare parte, schimbărilor de sistem care au dus la creșterea numărului de Universități și, implicit, a numărului de studenți.

Gândul a făcut o estimare folosind datele puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică(INS) și de Ministerul Educației, acesta din urmă având o centralizare doar pentru perioada 2007-2011. Astfel, a rezultat că în România 32.804 de persoane obținuseră, până în 2011, titlul de doctor.

Evoluție anuală titluri de doctorat:

Până în 1990 – 1.429

1991 – 71

1992 – 86

1993 – 125

1994 – 216

1995 – 269

1996 – 389

1997- 575

1998 – 864

1999 – 1.039

2000 – 769.

2001 – 720

2002 – 787

2003 – 960

2004 – 988

2005 – 1.115.

2006 – 1.265

2007 – 3.047

2008 – 3.546

2009 – 4.496

2010 – 4.153

2011 – 5.895

Când va fi gata softul antiplagiat de la Ministerul Educației

Câte dintre cele peste 30 de mii de teze sunt însă plagiate? Un răspuns concret, oficial, nu poate fi dat în acest moment. Ministerul Educației dă trei milioane de euro pentru un soft antiplagiat însă el va fi funcțional, cel mai probabil, la anul.

Într-un interviu acordat Gândul, ministrul Mihnea Costoiu și-a exprimat speranța să aibă o variantă operațională a programului în timpul acestui an, dar aceasta va fi aplicată, pentru început „lucrărilor abilitare a profesorilor care doresc să fie conducători de doctorat”. Tezele de doctorat vor fi verificate într-o etapă următoare.

„Vom începe cu lucrările de abilitare pentru că e mai simplu, adică de abilitare a profesorilor care doresc să fie conducători de doctorat, care depun o teză care este analizată de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor. Este un program pilot, și este mult mai ușor pentru că tezele sunt mai puține și există posbilitatea să verificăm mult mai repede. După care cu tezele de doctorat”, a spus Costoiu.

Verificări prin sondaj la Universitatea București

Universitatea din București are de puțin timp un sistem de detectare a plagiatului, care este folosit doar dacă există suspiciunea de plagiat. „Până acum sistemul a funcționat într-un sistem destul de lax. Softul antiplagiat era folosit dacă exista o suspiciune de plagiat, pentru că fiecare pagină verificată costă, și este vorba de fonduri pe care noi nu le avem în buget. Dar din sesiunea iunie-iulie vom verifica lucrările de la doctorat, dar și de la licență și masterat, prin sondaj”, a declarat rectorul Mircea Dumitru.

Universitatea din București va introduce obligatoriu in curriculă cursuri de inițiere în scriere academică. „Pentru că mulți dintre studenți trebuie învățați să scrie. Ei vin cu o cultură a copiatului de la gimnaziu și liceu”, explică Mircea Dumitru.

La Iași doar două facultăți folosesc un soft de detectare a plagiatului

Rectorul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Vasile Ișan, spune că doar două dintre facultăți folosesc un soft de detectare a plagiatului și că doar câteva dintre cele 13 școli doctorale de la universitate au cursuri de scriere academică.

„De când există școlile doctorale și sistemul Bologna nu prea mai plagiază nimeni, pentru că s-a schimbat sistemul de pregătire. S-au descoperit plagiate în teze publicate înainte de sistemul Bologna. Avem un asemenea soft la facultățile de Economie și Informatică, unde toate lucrările sunt verificate cu ajutorul acestui soft. Acum un an de zile a fost depistată o lucrare plagiată la Economie. Multe lucrări nu au ajuns să fie susținute pentru că au fost depistate după folosirea softului.

Sunt și informații pe care nu ai cum să le schimbi, de aceea admitem ca la licență și masterat să existe maximum 30% informații similare și la doctorat doar 10%”, spune Vasile Ișan. Potrivit rectorului, numărul titlurilor de doctor înainte de 1989 era mult mai mic. „Erau maximum 10 teze pe an, acum sunt cel puțin 250 de teze pe an”, spune rectorul care explică situația prin masificarea învățămâmtului, care a dus la creșterea numărului de doctori.

„Trăim un paradox, pe de o parte doctoratul face parte din procesul Bologna, ca nivelul trei de studiu, și tot mai mulți studenți intră la acest ciclu. Pe de altă parte, ne dorim ca lucrarea de doctorat să aibă o anumită relevanță, cu alte cuvinte să fie o lucrare de înaltă valoare științifică. Or, asta înseamnă de fapt o consacrare într-un anumit domeniu. Ceea ce nu se întâmplă. Dacă ar fi așa, am avea numai savanți și oameni de știință peste tot. Foarte multe lucrări de doctorat sunt obișnuite și numai câteva sunt excepționale. Ori eu aș pretinde de la cei obișnuiți să facă o lucrare decentă și proprie, să nu fie numai o însăilare”, spune Vasile Ișan.

Andronescu: „La Politehnică nu au ce să copieze pentru că trebuie să faci ceva ce nu s-a mai făcut”

La Universitatea Politehnică din Capitală, plagiatele nu există, spune fostul ministru Ecaterina Andronescu. „La noi nu au ce să copieze pentru că trebuie să faci ceva ce nu s-a mai făcut, ceva practic. Am avut mai multe situații pe care nu le-am promovat pentru că erau sub standardele noastre”, explică Andronescu, precizând că Politehnica și-a păstrat numărul de doctoranzi constant. „Am avut și ani când erau 2.300 de locuri la doctorat, acum avem 1.200″, afirmă Ecaterina Andronescu.

Gabriel Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, susține că la instituția pe care o conduce există cursuri de scriere academică, dar și un soft prin care lucrările sunt verificate. „Acest soft are scop de a preveni plagiatul. În curând, vom avea un soft mai performant, care să permită folosirea de către mai mulți utilizatori. Toate tezele de doctorat nu vor fi susținute public dacă nu vor avea raportul de conformitate”, La Universitatea de Vest, au fost acuzații de plagiat ce n-au fost demonstrate. „ Aproximativ 1% din lucrări erau lucrări similare, așa cum le-a demonstrat softul, și n-au trecut testul de similitudine”.

Ținând cont de toate acestea de faptul că accesul la lucrările de doctorat este extrem de greoi, pentru o mai mare transparență și grad mai ridicat de detectare a fraudei academice, Gândul solicită publicarea online, pe site-urile universităților, a tuturor lucrărilor de doctorat.