GÂNDURI BUNE. Dan Negru, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Care piață media? Noi nu existăm. Televiziunea din România poate doar să copieze. Copy Paste”
This browser does not support the video element.
Dan Negru este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a cincea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), cunoscutul om de televiziune vorbește despre piața media din România, care nu reprezintă decât o copie a celei din străinătate. Totodată, Dan Negru dezbate mitul spulberat al vedetismului, mai ales la nivelul țării noastre: „Care, mă, mare vedetă, stă la etajul 7, într-o garsonieră…”, spune prezentatorul tv, referindu-se, bineînțeles la starurile de carton care inundă ecranele televizoarelor.
Cristina Stănciulescu: Televiziunea înseamnă și foarte multă vanitate. Vanitate personală sau slujirea vanității altuia. Ți s-a părut asta vreodată?
Dan Negru: Depinde de cât ești de mobilat, cât de duce mintea și sufletul. Vanitate ca să ce? Să fim serioși. Să știi că eu am avut ocazia să cunosc vedete de televiziune, reale, worldwide, am făcut formate de la vedete din Italia, am mers la Jimmy Fallon, în public. Am văzut oameni cu adevărat staruri. Suntem un butic nenorocit. Piața media. Care piață media? Noi nu existăm. Televiziunea din România poate doar să copieze. Copy Paste. Fii serioasă.
Piața de showbiz e lipsită în general de vedete reale, puternice. Totul pleacă de la bani. Poți să fii Brad Pitt, când ai un imperiu. Așa sunt rupți în fund. Românul și-a dat seama, nu e prost. Zona asta de show-uri despre vedete a început să se ducă în jos din cauza asta. „Care, mă, mare vedetă, stă la etajul 7, într-o garsonieră și se dă mare vedetă…”.
Și lumea a zis: „Dar cu ce e mai presus ăla decât noi, că e și prost”. Boul ăla nici nu știe să vorbească.
„A venit Negru ăsta, să facă el…”
Cristina Stănciulescu: Nivelul de profesionalism în România în media, a căzut foarte mult. Ce s-a întâmplat în toți anii aceștia de ne-am diluat așa profesionalismul?
Dan Negru: Să știi că e o caracteristică mondială. Nemții o au. Dacă te uiți la show-urile de satiră din Germania, SUA, Franța, tot o spun la fel. Cred că așa spuneau și despre mine cei de dinaintea noastră. A venit Negru ăsta, ce se apucă el să facă… Toate chestiile astea au un început și un sfârșit. Puștii ăștia au forța lor, vor ști să… În anii care vin e foarte posibil să conteze foarte mult bunătatea. Copiii ăștia sunt superprofesioniști, se pricep la IT, vorbesc engleza de la 2 ani și 3 luni, diferența o face bunătatea. Cu cât ești mai bun, cu atât o să ai mai mare succes.
Cristina Stănciulescu: Citești?
Dan Negru: Da. Mai citesc. Am vrut să văd cum sunt cărțile… Am citit ultima dată, era o serie a lui Sven Hassel, „Blestemații din Monte Casino”. Citesc.
„Nu ratez nimic de la televizor. Soția mea e disperată din cauza asta”
Cristina Stănciulescu: Te uiți la tine? La televizor?
Dan Negru: O să zici că sunt nebun. Nu ratez nimic din ce înseamnă televiziune. Soția mea e disperată pe chestia asta. Îmi pun la înregistrat toate porcăriile de emisiuni. Nevastă-mea e medic stomatolog. N-are nicio treabă. Stă pe Netflix, așteaptă The Crown, dacă îi zici de Vulpița, nu știe. Dar nu din aroganță. Nu au apăsări. Dar eu nu ratez nimic din televiziune. Când nu sunt acasă, înregistrez. Sunt curios ce se întâmplă pe piața din România. Mă enervează foarte tare când citesc interviuri cu oameni din breasla asta care spun: „Băi, eu nu mă uit la televizor”.
Eu, în locul șefilor, pe ăștia i-aș da afară. Pentru că e ca și cum te-ai duce mâine să te operezi și doctorul ți-ar zice: „Doamna Cristina, eu vă operez, dar nu mai știu cum se face…”. Ai avea încredere? Imaginează-ți că mâine Cosmin Contra (antrenor la Dinamo) spune că nu se uită la fotbal, ci la telenovele. Nu cred în oamenii care spun că lucrează în breasla asta și nu se uită la televizor. De asta s-a diluat tot ce e profesionalism, pentru că pe nimeni nu interesează nimic.
Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!
GÂNDURI BUNE. Dan Negru, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A patra parte