Nicu Alifantis este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a șaptea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), cântărețul vorbește despre relația sa cu femeile și iubirea în general. „Eu nu erau genul Făt-Frumos”, povestește artistul.
Cristina Stănciulescu: Sunt sigur că ați fost iubit foarte tare și vreau să vă întreb ce rol au avut femeile în viața dvs. și iubirea în general?
Nicu Alifantis: Iubirea cred că are un rol important în viața oricărui om. Că este sau că nu artist, cred că este lucrul cel mai frumos care i se poate întâmpla unui om. E normal. Nu contează.
Eu nu eram genul de artist Făt-Frumos. Vintilă de exemplu colcăiau în jurul lor. Ăștia erau niște artiști care atrăgeau ca albinele la miere fetele. Erau frumoși, pletoși. Eu tocmai începusem să scap de grija pletelor. Tipul de fane ale mele erau alea mai intelectuale, mai așezate, mai visătoare. Și atunci am fost un tip foarte rațional și așezat.
Mult spus dacă mi-am pierdut capul. Cât îți poți permite când ești foarte tânăr. Poate că într-un fel e bine că ți se întâmplă, mai vezi ce mai e pe jos. Am un cântec pe care îl iubesc foarte tare, care vorbește de despărțiri. Când sunt să fie trebuie să fie frumoase.
Cristina Stănciulescu: Păreți un tip fericit, chiar sunteți?
Nicu Alifantis: Depinde cum vezi fericirea. Pot să spun că sunt foarte mulțumit. Fericit e nah…Atâtat timp cât trăiești în România e cam mult spusă. Nu am fost niciodată plecat. Am vrut să plec în 1986, într-o vacanță, mi-a trecut prin cap să plec. Nu mi-a plăcut nici în Italia, nici în Germania. Ar fi trebuit să fac alte meserii. Atunci am realizat cât de dependent sunt de limba română, eu nefiind foarte… Mama este machedoancă și tata grec. Aici e locul în care am simțit că pot să trăiesc cum îmi place, să fiu eu însumi.
Sigur că în altă parte e mai bine. Nu mai sunt nici măcar optimist. Nu. Cu părere de rău o spun că nu.
GÂNDURI BUNE. Nicu Alifantis, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A șasea parte