GÂNDURI BUNE. Nicu Alifantis, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Piața Romană nr.9” este o piesă la care am compus mai întâi muzica”

Nicu Alifantis este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a șasea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), cântărețul vorbește despre celebra piesă „Piața Romană nr.9” și prima sa casă, obținută cu ajutorul lui Dinu Săraru și Adrian Păunescu.

Cristina Stănciulescu: Îmi aduc aminte de „Piața Romană nr.9”, de acest cântec pe care îl ascultam când eram mai tânără și m-am gândit că este o invitație. Vi s-a întâmplat vreodată să vină cineva la ușă să îi dați un ceai?

„Am apelat la Andrieș, care se lasă greu”

Nicu Alifantis: „Piața Romană nr.9” este un cântec la care am compus mai întâi muzica. Aici apare textul de cântec, poezia e una, scrisă ca atare, iar textul de cântec, e greu să spui „am scris o poezie pentru cântecul ăla”. Eu le zic texte pentru cântece. Să mă ierte domnii autori.

Am apelat la Andrieș. El se lasă cu greu, până a zis DA. Îi place și acum. Așa suntem noi, babele, mai răsfățate. Mi-a adus textul, scris frumos. Am toate textele de la el. Mi-a adus textul cântecului și acolo era vorba și de o pisică, mie nu-mi plăceau pisicile.

„Știu că ție îți plac pisicile”, mi-a zis. Așa a rămas pisica. Nu a fost o invitație, mi-era foarte drag locul ăla, a fost prima mea casă pe care am primit-o. Dinu Săraru și Adrian Păunescu mi-au făcut rost de prima casă. Eu în perioada aia eram o minge de ping pong între ei doi. Cântam la cenaclu, dl. Săraru m-a angajat la Teatrul Mic. Dar era un cerc vicios. Nu puteai să te angajezi dacă nu aveai buletin și invers.

În faimosul film „Buletin de București” juca Catrinel Dumitrescu, care era în aceeași situație ca mine. Ei m-au ajutat, în sensul că au făcut pe dracul în patru, mi-au obținut buletinul de București și automat casa.

„Era casa mea, deveneam bucureștean”

Când m-am dus la ICRAL să iau repartiția nu mi-a venit să cred. Nu-mi venea să deschid plicul. Când am văzut Piața Romană zic, nu se poate. O coșmelie, garsoniera e uriașă. Dar era casa mea, deveneam bucureștean. Atunci sigur că acolo am făcut-o pe fata cea mare, acolo am cunoscut-o pe nevastă-mea, acolo s-au întâmplat toate nebuniile frumoase din viața mea, am avut primul studio, primul calculator din viața mea, în 1985.

Au fost atât de multe adunate, frumoase, încât în 1988, fie ce o fi „Piața Romană nr. 9” să se numească. Au făcut toți mișto de mine că vor veni toți bețivii, toate gagicile la mine…Dar nu contează, a fost foarte amuzantă povestea aia.

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!

GÂNDURI BUNE. Nicu Alifantis, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A cincea parte