GÂNDURI BUNE. Pictorul Sorin Ilfoveanu, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Am văzut locul și m-am gândit că într-o zonă ca asta trebuie să-mi iau și eu o casă”

Pictorul Sorin Ilfoveanu este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În prima parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), artistul vorbește despre momentul în care a decis să-și ia o casă în Rudești și relația sa specială cu locul.

Cristina Stănciulescu: Invitatul nostru este pictorul Sorin Ilfoveanu, este un invitat rar, un invitat pe care nu-l vedeți întotdeauna sau pe ecrane, online sau la tv. Suntem la Rădești, într-un peisaj excepțional, la casa domnului Sorin Ilfoveanu. Bună ziua.

Sorin Ilfoveanu: Sărut mâinile, doamnă.

„Tot ce vedeți aici este pus de mine”

Cristina Stănciulescu: E foarte frumos aici la dumneavoastră. Ați muncit mult să faceți acest colț de rai?

Sorin Ilfoveanu: Din 1985, când mi-am luat această casă. După ce am avut expoziția de la Muzeul de Artă de la Palatul Regal din București, am cumpărat această casă, m-am așezat cu familia, e o casă de vară, veneam vara, toată vara și sărbătorile de iarnă, de Paște, sfârșit de săptămână. Casa era de roșu, aproape niciun pom nu era în grădina care are 1.000 de metri.

Tot ce vedeți aici este pus de mine și de băieții mei. În fiecare an am tot făcut câte ceva, începând cu atelierul care e în spatele casei, care a devenit locuința lui Adrian Ilfoveanu, sculptorul, fiul meu cel mare, am mansardat podul pentru fiul meu cel mic, Nicu, am făcut o bucătărie mare, pe toată latura casei, de 10 metri, ca să încăpem cu toții și aproape în fiecare an, până acum doi ani, tot era tot timpul ceva de făcut. Acum nu mă ocup decât să îngrijesc mușcatele. Nici măcar grădina, am o doamnă care se ocupă de grădină și de casă, iar restul fac băieții mei. Stau și privesc cerul și în ultima perioadă am lucrat mult aici.

„Energia bună vine de la locul de aici”

Cristina Stănciulescu: E o casă tipică zonei. Nu i-ați schimbat nimic?

Sorin Ilfoveanu: E o casă normală, dar nu tipică zonei, casa de vizavi e tipică zonei, asta e o casă cu prispă, care nu i-am făcut decât să o tencuiesc și atât.

Cristina Stănciulescu: De unde vine energia bună?

Sorin Ilfoveanu: De la locul de aici. E la jumătatea drumului dintre Pitești și Câmpulung Muscel, eu născându-mă în Câmpulung Muscel și copilărind, făcând liceul și întorcându-mă un număr de ani ca muzeograf la Muzeul de Artă din Pitești și exact la jumătatea drumului.

A fost o întâmplare fericită când, invitat de Grigore Popescu, pictorul de biserici cunoscut, am fost invitat la o tăiere a porcului cu mulți ani înainte de 1985, vreo șapte-opt ani, am văzut locul și m-am gândit că într-o zonă d-asta trebuie să-mi iau și eu o casă.

De fapt am fost la bunica soției lui la Pițigaia, care e un sat la vreo 5 km peste deal de aici, acum este părăsit, mai sunt 2-3 bătrâne care stau în sat. Acolo aveam intenția să-mi iau, dar era puțin departe de drum și am ajuns aici.

Eu sunt născut în oraș, copilărit în oraș. Eu am fost crescut de bunica mea, care stătea lângă Pădurea Trivale, un loc cu totul special. Iar la Câmpulung, unde mergeam vara cu bunica mea la sora ei, era o grădină și vizavi o casă cu o curte foarte mare. Am fost legat de locurile astea foarte mult.

Locurile sunt prezente și în desene și în culoare. După ce am luat casa în Rădești, am făcut peisaje în acest loc, care erau cu șes cu cer înalt, am văzut câteva sate din Oltenia, care erau total speciale, pe șes într-o mare groapă. Aveam acele peisaje cu cer înalt, pe care am ajuns aici și e o zonă specială de deal, foarte unduită este zona, dacă stai într-un loc privești peisaje diferite. Am umblat, am făcut fotografii, eu nu pictez în peisaj.

„E un lucru bun că oamenii vor să se retragă undeva unde e liniște”

Cristina Stănciulescu: Credeți că în România se mai face apel la vâna asta românească?

Sorin Ilfoveanu: Cred că acum o să se facă foarte mult apel. E o mișcare de plecare de la oraș, foarte multe familii de tineri caută să se mute în afara orașului. E un lucru bun, că omul vrea să se retragă undeva unde are liniște.

„Casele se construiesc anapoda…”

Cristina Stănciulescu: Există o mare diferență la felul cum se construiesc azi casele…

Sorin Ilfoveanu: Casele se construiesc total anapoda. Înainte exista locul, îți spunea cum să faci casa. La munte aveai acoperișul foarte abrupt, ca să se ducă zăpada, la deal erau aceste prispe, casa e făcută pe două camere, urci pe o scară și dedesubt este bucătăria și depozitul de alimente. În deltă e altfel. Toate casele sunt urâte acum, fără nicio logică a locului, nu doar omul e de vină, ci și autoritățile statului.

Nu ai voie în Franța…Acolo toate acoperișurile erau roșii din țiglă. E lege. Iar gardul nu îl faci cum vrei tu. Aici fiecare are alt gard decât celălalt. Foarte rar găsești o casă în zona Câmpulung au început să restaureze niște case…Câmpulung e orașul de reședință al celor din armata regală. Cum era la Sinaia tot ce ținea de administrarea Casei Regale, aici în Câmpulung, erau așezați vara cei din armata regală. Soțul bunicii mele era general de cavalerie și știu de la dânsul aceste lucruri.

Casele sunt restaurate și arată așa cum trebuie.

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!