Guvernul discută miercuri consecințele unui proces care ar putea antrena un default al României

„Ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României. De altfel, riscul de executare silită va putea apărea și în România, întrucât în dosarul de contestație la executare nr. 15755/3/2014 instanța a dispus repunerea pe rol și a acordat termen pentru 4 septembrie 2019″, arată documentul pe care ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici îl va prezenta Executivului.

Speța privește un șir de procese în care statul român a fost acționat în instanțe internaționale de către de cetățenii suedezi Ioan și Viorel Micula și societățile European Food S.A., Starmill S.R.L., Multipack S.R.L. împotriva României, în temeiul Acordului privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor între Guvernul României și Regatul Suediei.

Procesul a fost deschis în anul 2005 la ICSID, Curtea de Arbitraj de pe lânga Banca Mondială, cea mai înaltă instanță judecătorească pentru litigiile economice.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Frații Ioan și Viorel Micula, care au și cetățenie suedeză, au susținut că statul român nu și-a respectat angajamentele referitoare la protecția reciprocă a investițiilor cuprinse în acordul bilateral dintre Suedia și România. Prin semnarea acestui acord bilateral, România s-a angajat să protejeze investițiile suedeze făcute pe teritoriul statului român și, în acest context, să creeze și să mențină condițiile favorabile pentru investițiile efectuate de investitorii suedezi, precum și să protejeze pe teritoriul său aceste investiții. Reclamanții au solicitat despăgubiri materiale în valoare de aproximativ 613 milioane euro, prejudiciu efectiv, și dobânzi calculate la o rată de ROBOR plus 5%.

Prin hotărârea pronunțată în dosarul arbitral anterior menționat, Tribunalul a decis acordarea de despăgubiri reclamanților în valoare de aproximativ 376,43 milioane lei plus dobândă, echivalent a aproximativ 84,54 milioane euro plus dobândă. Valoarea dobânzilor nu a fost calculată de către Tribunalul arbitral, menționându-se doar rata dobânzii aplicabile (ROBOR plus 5%) și data de la care începe să curgă.

Oficialii statului spun că România și-a îndeplinit obligațiile din această hotărâre arbitrală, prin plata următoarelor sume: 337.492.864 lei, în luna ianuarie 2014, prin compensarea sumelor datorate bugetului general consolidat de societatea European Food SA, unul dintre creditorii din hotărârea arbitrală, cu sumele corespunzătoare datorate de România, conform hotărârii arbitrale; 45.681.714,82 lei, în cursul lunilor ianuarie-februarie 2015, atunci când conturile Ministerului Finanțelor Publice au fost executate silit și sumele rezultate au fost virate în contul Biroului de Executori Judecătorești Mazilu și Asociații, care acționa în numele creditorilor; din această sumă, executorul judecătoresc a reținut drept cheltuieli de executare suma de 2.480.000 lei; 472.788.675,43 lei, în data de 9 martie 2015, în contul deschis pe numele societăților Multipack SRL, Starmill SRL, European Food SA, persoanelor fizice Ioan Micula și Viorel Micula și BEJ Mazilu și Asociații, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.77/2014.

Comisia Europeană a decis în data de 30 martie 2015 că plata despăgubirilor acordate prin hotărârea arbitrală pronunțată în dosarul ICSID nr.ARB/05/20 constituie ajutor de stat incompatibil cu piața internă. În consecință, România a fost obligată să nu plătească ajutorul incompatibil menționat la paragraful precedent și să recupereze toate ajutoarele incompatibile care au fost deja plătite oricăreia dintre entitățile prevăzute expres în Decizia Comisiei Europene din 30 martie 2015.

Prin urmare, în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, a luat naștere un alt raport juridic, care presupunea executarea voluntară sau silită de către persoanele vizate de decizie a unor obligații pecuniare distincte de cele care au făcut obiectul hotărârii arbitrale. Acest raport juridic a început să fie pus în aplicare de către România în data de 7 aprilie 2015, prin executarea sumei de 472.788.675,43 lei, plătită în data de 9 martie 2015 în contul deschis pe numele societăților Multipack SRL, Starmill SRL, European Food SA, persoanelor fizice Ioan Micula și Viorel Micula și BEJ Mazilu și Asociații, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.77/2014.

De asemenea, în temeiul acestui titlu executoriu al Comisiei Europene, Agenția Națională de Administrare Fiscală a executat silit mai multe societăți enumerate în cuprinsul deciziei. În acest sens, organele fiscale centrale au recuperat 4.962.706 lei.

În prezent, România este nevoită să asigure reprezentarea juridică, prin societăți de avocatură specializate în legislația din diverse jurisdicții internaționale unde cei cinci creditori mai sus menționați mai sus încearcă să execute hotărârea arbitrală ICSID din dosarul nr.ARB/05/20, nerecunoscându-se efectele compensării de drept din ianuarie 2014 și nici plata realizată în data de 9 martie 2015.

Astfel, sunt începute proceduri de executare silită în Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Belgiei și în Suedia, deși hotărârea arbitrală fusese executată integral de România până la data emiterii Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015.

Până la data pronunțării hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, apărările principale ale României erau axate pe faptul că nu se justifică o nouă executare silită în condițiile în care România și-a îndeplinit obligațiile din hotărârea arbitrală și, în plus, pe existența Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 prin care s-a stabilit că executarea voluntară sau silită a hotărârii arbitrale este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene în materia ajutorului de stat.

Ministerul Finanțelor Publice alocă un buget estimat anual de 1 milion euro pentru reprezentarea juridică în toate aceste jurisdicții. Până în prezent, valoarea aproximativă achitată acestor societăți de avocatură este de 4 milioane euro.

Împotriva Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, societățile și investitorii Micula au introdus acțiune în anulare la Tribunalul Uniunii Europene, care, prin hotărârea pronunțată în data de 18 iunie 2019, a anulat acest act al Comisiei Europene.

În data de 25.06.2019, la sediul Reprezentanței Permanente a avut loc o întâlnire între reprezentanții Direcției Generale Concurență, reprezentanți ai serviciul juridic al Comisiei Europene, reprezentanți ai Consiliului Concurenței și atașați ai Reprezentanței Permanente.

Tema acestei întâlniri a fost decizia Tribunalului UE prin care s-a anulat decizia Comisiei Europene ce dispunea recuperarea ajutorului de stat. Direcția Generală Concurență nu are încă o strategie clară în materia modului în care va aborda cauza; așadar, urmează să decidă în luna iulie cu privire la următoarele posibile acțiuni: atacarea hotărârii la Curtea de Justiție a UE (CJUE). Termenul legal pentru Comisia Europeana pentru depunerea recursului este de 2 luni de zile, i.e. până la data de 29 august 2019 sau renunțarea la o acțiune ulterioară la CJUE și emiterea unei noi decizii finale, care va lua în considerare perioada de după 31 decembrie 2006.

Discuția a relevat și o serie de incertitudini legate de modul în care Comisia Europeană și Statul român trebuie să acționeze în respectiva speță.

Ce este mai important, în urma anulării Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, Ministerul Finanțelor Publice apreciază că, în lipsa unei interdicții legale la nivelul Uniunii Europene, există riscul ca România să fie obligată să restituie sumele încasate necuvenit în temeiul acestui nou raport juridic, respectiv suma de 472.796.555,24 lei încasată în data de 7 aprilie 2015.

Pentru această sumă, executată în temeiul titlului emis de Comisia Europeană, ar putea fi solicitate dobânzi, care, ținând cont de cuantumul sumei încasate, pot ajunge la un cuantum important. Cuantumul dobânzilor și perioada pentru care sunt datorate, pot fi influențate de clarificările adresate Comisiei Europene. În ipoteza în care în urma acestor clarificări ar rezulta că dobânzile solicitate sunt datorate și acestea se calculează de la data încasării sumei, cuantumul acestora ar fi de aproximativ 146.430.000 lei până la 1 iulie 2019. Se mai adaugă suma de 4.985.388 lei executată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală în intervalul 2015-2019, la care ar urma să se adauge dobânda. Conform ipotezei arătate mai sus, această dobândă calculată până la 1 iulie 2019 ar fi de aproximativ 1.121.590 lei.

Întârzierea restituirii de către România a sumelor executate în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 va conduce la plata unor penalități substanțiale și la un risc major de executare silită a României în ipoteza în care Comisia Europeană nu obține o suspendare a efectelor hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019 sau nu emite rapid o nouă decizie de recuperare. Aceste penalități substanțiale vor putea fi solicitate și în ipoteza în care recursul Comisiei Europene nu va fi admis sau dacă nu va fi anulată în totalitate Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019.

„Cu toate acestea, înțelegem din discuțiile informale purtate de Reprezentanța Permanentă a României la Uniunea Europeană și Consiliul Concurenței cu reprezentanții Comisiei Europene după pronunțarea Tribunalului Uniunii Europene în data de 18 iunie 2019, România se află astăzi în procedură de investigație și, prin urmare, restituirea sumelor încasate în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 nu poate avea loc până la pronunțarea unei hotărâri definitive în legătură cu această procedură de investigație, potrivit art.108 alin.(3) din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.

Mai concret, în viitorul apropiat, Comisia Europeană va trebui fie să ia o decizie cu privire la emiterea unei noi decizii de recuperare pentru o valoare mai mică decât cea din cadrul deciziei din 30 martie 2015, pe baza îndrumărilor primite în considerentele la Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, fie să introducă un recurs împotriva acestei hotărâri”, arată documentul discutat în Guvern.

Documentul menționează că în anii trecuți frații Micula au încercat executarea României în diverse jurisdicții, prin instituirea unor popriri asupra conturilor unor bănci prin intermediul cărora România încasează sau plătește sumele aferente euroobligațiunilor lansate pe piețele externe în cadrul Programului Medium Term Notes. O astfel de acțiune se reflecta în blocarea sau reținerea sumelor care fac obiectul încasării sumelor de la investitori sau plății serviciului datoriei publice guvernamentale (principal și dobânzi), ceea ce ar putea aduce prejudicii majore României în ceea ce privește finanțarea datoriei publice, atât de natură financiară cât și reputațională, îndeosebi având în vedere demersurile Ministerului Finanțelor Publice privind realizarea planului de finanțare de pe piețele externe pentru anul 2019. Mai mult, într-o astfel de situație, ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României.

De altfel, riscul de executare silită va putea apărea și în România, întrucât în dosarul de contestație la executare nr. 15755/3/2014 instanța a dispus repunerea pe rol și a acordat termen pentru 4 septembrie 2019.

„Întrucât la nivelul Ministerului Finanțelor Publice a fost înregistrată, în data de 27 iunie 2019, o solicitare din partea lui Ioan Micula și a societății Multipack SRL de plată a hotărârii arbitrale (pentru argumentele de mai sus, nu suntem de acord cu interpretarea acestora potrivită căreia suntem în prezența unei solicitări de plată întemeiată pe hotărârea arbitrală), iar o eventuală restituire a unor sume încasate în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 sau un eventual refuz ar trebui să se facă în regim de urgență, se va iniția o corespondență oficială cu Comisia Europeană, prin Consiliul Concurenței, în calitatea sa de punct unic de contact în relația cu Comisia Europeană pe domeniul ajutor de stat.

Conform Infogramei Reprezentanței Permanente nr. 5574 din 1 iulie 2019, trebuie avute în vedere următoarele aspecte: (i) Conform Comisiei Europene, Statele Membre trebuie să se abțină de la orice acțiune prin care se efectuează plata despăgubirii dispuse de Tribunalul ICSID. Nerespectarea unei asemenea obligații ar putea atrage incidența unei acțiuni de infringement; (ii) În cazul în care Comisia Europeană nu va formula recurs, aceasta ar putea să emită o decizie prin care să dispună recuperarea ajutorului ilegal acordat după data de 31 decembrie 2006. Comisia Europeană nu a putut oferi un răspuns clar cu privire la efectele/valabilitatea ordinului de suspendare provizorie a ajutorului emis în anul 2014 și nici nu a putut oferi informații legate de emiterea unui nou ordin în cazul în care România și-ar anunța intenția de a plăti către Micula contravaloarea ajutorului de recuperat.

În acest sens, având în vedere riscurile identificate mai sus, atașăm adresa semnată către Consiliul Concurenței, prin am solicitat Comisiei Europene prezentarea punctului de vedere oficial asupra interpretării dreptului Uniunii Europene în materia ajutorului de stat, astfel încât să putem reveni cu un proiect de Memorandum în Guvern”, încheie documentul.