Guvernul renunță la intenția de a-și ceda pachetele majoritare de acțiuni la companiile din apărare

Intenția Guvernului de a-și securiza cel puțin jumătate din acțiunile companiilor din apărare, la momentul privatizării acestora, este indicată în noul proiect de lege privind industria de apărare, obținut de MEDIAFAX.

În proiectul anterior, prezentat în dezbatere publică în primăvara acestui an, intenția era ca statul să mai păstreze doar 20% din capitalul social al companiilor din apărare, în momentul privatizării.

Modificarea de strategie este operată în contextul în care Guvernul a decis să acorde o atenție mai mare sectorului de apărare, având în vedere conflictele militare recente din regiune.

„Privatizarea operatorilor economici se face prioritar cu investitori strategici – deținători de tehnologii și know-how performant, care pot menține profilul de fabricație și pot asigura furnizarea de produse și servicii performante. Privatizarea operatorilor economici se face cu menținerea cotei de participație a statului, la un procent de minim 50% din capitalul social”, se arată în noul proiect.

Investitorul strategic este definit în legislația actuală ca fiind acel investitor/grup de investitori care dispune de resursele financiare, tehnice și organizatorice necesare în vederea atingerii anumitor obiective de dezvoltare a societății și care își manifestă intenția de a cumpăra un pachet de acțiuni prin care își asigură controlul, prin control înțelegându-se însă capacitatea acestuia de a exercita cel puțin o treime din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor.

Guvernul va înnăspri și condițiile impuse investitorului pentru păstrarea obiectului de activitate al companiei din apărare, urmând să decidă că obiectul principal de activitate și capacitățile de producție și/sau servicii trebuie menținute pentru o perioadă de minimum 5 ani de la privatizare, dacă prin modificarea obiectului de activitate s-ar diminua capacitatea de asigure a protecției intereselor esențiale de securitate și siguranței naționale ale României, dar și că în cazul în care, după trecerea perioadei de 5 ani de la privatizare, se urmărește schimbarea activității, investitorul este obligat să mențină capacitățile de producție și/sau servicii specifice industriei naționale de apărare și securitate la un nivel de minimum 50 % din cel existent la data privatizării.

Schimbarea obiectului principal de activitate și/sau a destinației capacităților de producție și/sau servicii va fi posibilă numai cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Investitorul va prelua personalul existent la data privatizării, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute în contractele de muncă, și ar trebui să păstreze angajații cel puțin 5 ani, proiectul stabilind însă în același timp și procedura de concediere colectivă a salariaților, respectiv în baza unui plan de disponibilizare și cu măsuri de protecție socială.

Agenția MEDIAFAX a anunțat, în luna mai, că Guvernul a decis anularea obligațiilor fiscale, în cuantum total de 1,1 miliarde lei, datorate de 15 companii din industria de apărare care produc sau comercializează armament, muniție și material de război, invocând inclusiv actualul context regional geopolitic care „impune întărirea capacității de apărare” a României.

Astfel, au fost anulate datoriile companiilor Tohan Zărneșt, Carfil, Metrom, Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanica Plopeni, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Mija, Uzina Automecanica Moreni, Arsenal-Reșița, Uzina Mecanică București, Electromecanica Ploiești, Uzina de Produse Speciale Dragomirești, Pirochim Victoria și ale Fabricii de Pulberi Făgăraș.

Premierul Victor Ponta a argumentat atunci că toate fabricile de tehnică militară din România erau condamnate la faliment fără ștergerea datoriilor istorice, iar ministrul Economiei, Constantin Niță, declara că industria de apărare trebuie revigorată astfel încât „să existe mijloacele necesare de a apăra țara.