„Faptul că prin rechizitoriu, dar și prin ordonanța de rectificare, a fost făcută o construcție ilogică privind modalitatea de comitere a faptelor și încadrarea juridică a acestora, rezultă și din concluziile procurorului de ședință. (..)Înalta Curte constată, o dată în plus, că aceste corijări făcute de procurorul de ședință atestă neclaritatea actului de sesizare și faptul că parchetul nu are nici până la această dată o viziune finală asupra faptelor comise, a momentului la care au fost săvârșite infracțiunile reținute în actul de acuzare și asupra încadrării juridice”, scriu judecătorii în motivarea deciziei de restituire a dosarului.
Potrivit magistraților, procurorul DNA a precizat în sala de judecată că în cazul unui inculpat ar fi trebuit să se rețină o și o altă infracțiune față de cea pentru care a fost trimis în judecată, susținând însă că instanța poate schimba încadrarea juridică dacă mai rezultă o nouă faptă. În replică, judecătorii ÎCCJ susțin că nu este rolul instanței să descopere fapte noi în timpul judecății, fiind de părere că procurorul de ședință a făcut o confuzie între fapte reținute și încadrarea juridică.
„Instanța poate recurge la o schimbare de încadrare juridică atunci când constată că faptele descrise pot primi o altă calificare juridică, dar nu este rolul instanței să „descopere” fapte noi în timpul judecății. Din modul în care reprezentantul parchetului argumentează în concluziile orale este evident că acesta face o confuzie între faptele reținute în sarcina unui inculpat și încadrarea juridică a acestora. În procesul penal, Parchetul este acela care constată săvârșirea unor fapte penale, le aduce în fața instanței cu o haină juridică (încadrare juridic), urmând ca instanța să verifice dacă faptele descrise sunt probate și dacă „haina juridică” este una adecvată respectivelor fapte. Dacă tot instanței i-ar reveni în faza de judecată rolul de a „descoperi” fapte penale care nu au fost descrise în actul de trimitere în judecată, ar însemna că ea ar submina funcția de acuzare care aparține Parchetului, arogându-și atribuții pe care nu le are prin lege și încălcând astfel principiul separației funcțiilor judiciare”, explică judecătorii în motivare.
În ceea ce îi privește pe cei care făceau parte din Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța supremă consideră că, potrivit descrierii făcute de procurori în rechizitoriu, aceștia ar fi putut fi cercetați pentru neglijență în serviciu.
„Este de remarcat că în rechizitoriu și în ordonanță se reține intenția cu care a fost comisă fapta este cea directă, fără nicio altă explicație, deși descrierea faptelor ar fi mai degrabă proprie pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, ca atare pentru o culpă la nivel subiectiv. Este adevărat însă că acest aspect ar putea fi tranșat de instanță în timpul judecății și remediat printr-o schimbare de încadrare juridică. Ceea ce este însă foarte important pentru economia actului de sesizare este că descrierea faptelor reținute în sarcina altor inculpați (Olteanu Ioan, Rotaru Mihai, Negurici Sergiu) vine să infirme situația de fapt reținută de parchet în sarcina inculpaților care au fost membri ai CCSD (Dumitrean Crinuța Nicoleta, Baciu Remus Virgil, Diacomatu Sergiu, Alexandru Lăcrămioara, Constantinovici Rodica, Teodorescu Cătălin Florin, Marko Attila Gabor)”, arată motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la implicarea lui Ioan Oltean în activitatea membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, magistrații susțin că procurorii nu au arătat concrect infracțiunile pe care acesta le-ar fi comis.
„Cu toate lămuririle date, dacă ar fi să traducem cele susținute de parchet în ordonanța de rectificare și în concluziile orale pot rezulta mai multe situații de fapt: fie că membrii CCSD luaseră decizia de a acorda aceste despăgubiri supraevaluate, iar Olteanu Ioan doar le-a confirmat că este o decizie bună și dacă cineva ar fi avut o altă opinie le asigura sprijinul său politic (ipoteză în care, teoretic, ar fi putut fi reținută complicitatea la abuz în serviciu), fie i-a determinat să ia o anumită măsură, lăsându-i să înțeleagă sau amenințându-i că dacă nu vor lua această decizie prezența lor în comisie este periclitată, dată fiind influența sa politică și faptul că numirile au fost făcute politic (ipoteză în care s-ar putea reține chiar infracțiunea de șantaj în sarcina inculpatului)”, se precizează în document.
„Cum în prezentul dosar, nici ca urmare a ordonanței de rectificare nu rezultă care este, în opinia Parchetului, modul în care a fost desfășurată activitatea infracțională, având drept urmare o incertitudine asupra limitelor în care a fost învestită instanța și afectând dreptul la apărare al inculpaților, Înalta Curte (…) va restitui cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției, urmând ca în situația în care Parchetul va considera oportun să reinvestească instanța cu rechizitoriu, să aibă în vedere refacerea situației de fapt și a analizei în drept a faptelor reținute pentru toți inculpații din această cauză”, concluzionează judecătorii.
În martie, dosarul în care sunt vizați foștii deputați Ioan Oltean și Cătălin Teodorescu, alături de mai mulți foști membri ai Comisiei ANRP și de un om de afaceri, pentru infracțiuni privind despăgurbiri ilegale, a fost restituit la DNA.
Cauza a fost trimisă înstanței în iulie 2016. Alături de cei doi foști parlamentari sunt cercetați Crinuța Dumitrean, fost președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) , Sergiu Diacomatu, Remus Baciu, Rodica Constantinovici, Lărămioara Alexandru, Marko Atilla Gabor, toți fiind foști membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. De anchetă sunt vizați și omul de afaceri Mihai Rotaru dar și Sergiu Negurici, evaluator.
„La data de 27 noiembrie 2009, inculpatul Rotaru Mihai a cumpărat contra sumei de 750.000 euro drepturile litigioase pe care o persoană le deținea asupra unui teren în suprafață de 61.857 mp, situat în municipiul Pitești, județul Argeș. Persoana respectivă a vândut aceste drepturi după ce, timp de 8 ani nu reușise să obțină proprietățile revendicate, ceea ce condusese și la inițierea unui proces în instanță. După doar câteva luni, la data de 17 iunie 2010, inculpații Dumitrean Crinuța Nicoleta, Diacomatu Sergiu Ionuț, Teodorescu Cătălin Florin, Marko Atilla Gabor, Baciu Remus Virgil, Constantinovici Rodica și Alexandru Lăcrămioara, în calitățile menționate mai sus, prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, cu încălcarea prevederilor legale, au aprobat în regim de urgență raportul de evaluare prin care un terenul respectiv a fost evaluat la 108.932.000 lei, sumă acordată drept despăgubire inculpatului Rotaru Mihai”, anunța DNA într-un comunicat de presă.
Procurorii anticorupție susțineau că cei menționați anterior „au fost sprijiniți în demersul lor infracțional și de inculpatul Oltean Ioan, care avea relații cointeresate cu cesionarul Rotaru Mihai și cu președinta ANRP Dumitrean Nicoleta Crinuța. Acest lucru s-a realizat prin inducerea, față de membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a convingerii că aceștia ar putea să își piardă această funcție, fiind de notorietate faptul că erau numiți politic. Terenul în cauză a fost supraevaluat cu suma de 98.780.835 lei (de 10 ori față de prețul real), ceea ce reprezintă un prejudiciu în dauna bugetului de stat, concomitent cu obținerea unor avantaje patrimoniale în același cuantum pentru persoana beneficiară a drepturilor litigioase”.