Imaginea reală a unui SUBIECT TABU în România

Florin se-apucă și reface puzzle-ul unei vieți în care un om moare la trei zile, în care nu boala sau hazardul îl face să-și pună ștreangul de gât. Realitate pentru el și alți 27.000, subiect tabu pentru ceilalți 20.000.000 care-i vor să știe acolo, atât. Din când în când, ca să-și acopere vreo nefăcută, politicienii mai vorbesc de ei. Și-i uită când se sparge bula. Rămân doar ei, oamenii neoameni ca-n jocurile foamei, unde norocul te mai scapă. „Așa ne numesc: pachete”.

Agenția de presă MEDIAFAX lansează campania DIZGRAȚIAȚII, prin care își propune să prezinte o imagine nefardată a sistemului penitenciar din România. #dizgrațiații este un proiect a cărui documentare a început în urmă cu câteva luni de zile și aduce în dezbatere realitatea din detenție așa cum o văd cei încarcerați, precum și cu care aceștia intră în contact zi de zi, gardieni, psihologi, preoți și care încearcă să răspundă la întrebarea dacă mai există vreo șansă pentru cei care au greșit și și-au plătit datoria față de societate.

În penitenciarele din România sunt încarcerați, în acest moment, peste 27.000 de oameni. Capacitatea de detenție este depășită cu aproape 50%, o spune chiar directorul ANP.

,,Pentru a respecta legea și a nu mai fi amendați ar trebui fie să plece 8.500 de deținuți din sistem, fie să construim alte locații fie penitenciar, fie secții de deținere care să ne ofere cele 8.500 de locuri, deținuții să rămână în sistem și să nu mai plătim amenzi”, a declarat Marius Vulpe, directorul ANP la finalul lunii ianuarie.

Consiliul Europei a stabilit că fiecărui deținut încadrat în regim de detenție de maximă siguranță și închis trebuie să-i fie alocat un spațiu de patru metri pătrați, iar în cazul celor încadrați în regim de detenție semi-deschis și deschis să le fie asigurați șase metri cubi de aer. Cu toate că Guvernul a făcut investiții în modernizarea spațiilor de detenție, țara noastră continuă să fie sancționată din cauza condițiilor din penitenciare. Principalele probleme sunt celulele supraaglomerate, băile și camerele insalubre, alimentația nesănătoasă și nerespectarea mai multor drepturi ale omului. În anul 2011, CEDO a dispus 26 de sancțiuni împotriva României, în 2012 s-au dispus 37 hotărâri împotriva statului român, în 2013 au fost 33 de sancțiuni, iar în 2014 au fost pronunțate 34 de hotărâri împotriva României.

Statul a plătit sancțiuni în valoare de peste 630.000 de euro, în 2015, deținuților care au reclamat la CEDO condițiile de detenție, iar în 2016, până în luna iulie, cuantumul sancțiunilor depășea un milion de euro. În perioada 2011-2016, România a fost condamnată la CEDO în peste 500 de cauze, cuantumul total al sumelor plătite fiind de peste 3.1 milioane și 10.000 de franci elvețieni.

,,Primul impact cu detenția a fost foarte urât! Când m-a băgat pe arest prima oară și am văzut ușile alea mari și cu zăvoarele alea mari am zis «Doamne, unde e aicea?» Pe urmă m-am dus în baie și mi-a trecut un șoarece din ăla mare peste picior, un șobolan. M-am speriat, am bătut în ușă, am zis, «Bă, ce-i aici, murim»?! Și când am văzut că mi-a trecut șobolanul peste picior sau în alte seri când fugea din coșul de gunoi, nu îmi venea să cred. Doamne, unde sunt? Oi mai scăpa de aici?” , povestește unul dintre deținuți, Ionuț Ivan.

În penitenciarele din România, în medie, la fiecare trei zile un deținut moare. Astfel, din cele 98 de decese înregistrate anul trecut, majoritatea au fost din cauza bolii, iar 11 au fost sinucideri, în acest ultim caz, rata fiind de aproape 10 ori mai mare decât media națională.

O problemă deosebit de gravă e reprezentată și de lipsa personalului, în acest moment fiind angajați 12.500 de gardieni, dintr-un necesar minim de 15.400 de oameni. Aproximativ 2.000 de angajați s-au pensionat în 2016, iar alți 1.000 au cerut din motive personale încetarea raporturilor de muncă.

Drumul de la simplu cetățean la deținut este foarte scurt, odată condamnat, însă, un om rămâne pentru toată viața condamnat. Pentru că șansele de reintegrare pe care statul român și societatea le acordă deținuților sunt infime.

„Toți ne tratează, și în afară, deși tot oameni suntem și noi, și noi suntem la greu, ne tratează cu indiferență. Cei de afară nu înțeleg! Dar înțeleg numai după ce ajung aici și zic «mamă, cum este acolo!», dar până aicea, nu! Din afară zic «e, la pușcărie las’ că șade bine!», dar nu e chiar așa….”, spune Jean Sanciu, unul dintre deținuții de la Penitenciarul Ploiești.