INSP a actualizat definițiile de caz pentru coronavirus. Ce caracteristici are o persoană suspectă de infectare

Institutul Naţional de Sănătate Publică a actualizat definițiile de caz pentru Covid-19. INSP prezintă caracteristicile pe care le întrunește un caz suspect de infectare, un caz probabil, un caz confirmat, sau un contact direct.

Institutul Naţional de Sănătate Publică, a anunțat, vineri, actualizarea definițiilor de caz referitoare la infecția cu SARS-CoV-2, după ce în această săptămână s-a înregistrat noul record de cazuri zilnice de îmbolnăvire cu Covid-19.

Cum este definit cazul suspect de infectare

Potrivit definiței de caz actualizată de INSP, o persoană este considerate suspect de infectare cu coronavirus dacă are un debut brusc de  febră şi tuse, sau cu un început subit al oricăror 3 din următoarea listă cu simptome specifice: febră, tuse, astenie, cefalee, mialgii, dureri în gât, coriza, dispnee, anorexie / greţuri / vărsături, diaree, status mental alterat;

ACTUALITATE Sebastian Burduja, urări în VERSURI: Soarele să strălucească, prosumatorii să-l iubească/ Să avem gaze cât cuprinde, asta doar de noi depinde

16:28

NEWS ALERT Curtea de Apel București îi RESPINGE lui Călin Georgescu acțiunea prin care a contestat decizia BEC de anulare a alegerilor prezidențiale

16:24

De asemenea cazuri suspecte sunt considerate: orice persoană cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie; orice persoană cu infecţie respiratorie acută severă (SARI) – febră sau istoric de febră şi tuse şi dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) şi care necesită spitalizare peste noapte.

În ceea ce privește copiii cu vârsta până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia, se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2, arată INSP.

Confirmarea cât mai rapidă a cazului suspect este necesară pentru a asigura supravegherea epidemiologică a contacţilor, implementarea măsurilor de prevenire şi control al infecţiei, precum şi colectarea informaţiilor epidemiologice şi clinice relevante, precizează INSP.

Cum este definit cazul probabil de infectare

Potrivit definițiilor actualizate de INSP un caz probabil este un pacient care întruneşte criteriile clinice enunţate la cazul suspect şi este contact al unui caz confirmat sau are legătură epidemiologică cu un focar cu cel puţin un caz confirmat;

Un caz suspect cu imagine pulmonară sugestivă pentru COVID-19: Rx pulmonară: opacităţi neclare, frecvent rotunde, cu distribuţie periferică inferioară;  CT pulmonară: multiple opacităţi bilaterale cu aspect de sticlă mărunţită, frecvent rotunde, cu distribuţie periferică inferioară; ecografie pulmonară: linii pleurale îngroşate, linii B (multifocale, discrete sau confluente), tipare de consolidare cu sau fără bronhograme;

Conform INSP, se consideră caz probabil și o persoană cu debut recent de anosmie (pierderea mirosului) sau ageuzie (pierderea gustului) în absenţa unei cauze identificate sau un adult decedat fără o cauză explicabilă, cu insuficienţă respiratorie care a precedat decesul şi care a fost în contact cu un caz confirmat sau care a avut legătură epidemiologică cu un focar cu cel puţin un caz confirmat.

Cum este definit cazul contact de infectare

INSP definește cazul confirmat ca o persoană care a primit confirmare în laborator a infecţiei cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.

Institutul Naţional de Sănătate Publică a prezentat și caracteristicile unui contact direct, cu mențiunea că în această categorie nu fac parte persoanele care au purtat echipament de protecție adecvat și care au respectat distanța recomandată.

Cum este definit contactul direct

Contactul direct este definit ca: persoana care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19;  persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);  persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejata de mănuşă);  persoana care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute; persoana care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sala de şedinţe, sala de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m; persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie.