INTERVIU cu ministrul PUIU HAȘOTTI: România va găzdui, în 2013, o expoziție a soldaților din teracotă din China

Ministrul Culturii, Puiu Hașotti, a anunțat într-un interviu acordat MEDIAFAX că România va găzdui, anul viitor, cea mai mare expoziție cu statui din celebra Armată de teracotă din China, prezentată vreodată în țară.

În interviul acordat agenției MEDIAFAX, ministrul Culturii, senatorul liberal Puiu Hașotti, a vorbit despre prioritățile sale și proiecte precum construirea unei săli de spectacole în Capitală, transformarea Fortului 13 de la Jilava într-un memorial al comunismului, continuarea cercetărilor arheologice, dar și îmbunătățirea sistemului de pază de la Sarmizegetusa Regia, sit pe care l-ar dori în administrarea Consiliului Județean Hunedoara.

Totodată, ministrul a răspuns întrebărilor legate de proiectul minier de la Roșia Montană, dar și de situația Institutului Cultural Român (ICR), care a trecut de sub autoritatea Președinției sub cea a Senatului, în urma Ordonanței de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 27/ 2012 (interviul a fost acordat anterior deciziei Curții Constituționale privind OUG nr. 27/ 2012 și anunțului lui Horia-Roman Patapievici de a-și da demisia din funcția de președinte al ICR, de marți).

EXTERNE Avionul de pasageri prăbușit în Kazahstan a fost doborât de o RACHETĂ Pantîr-S. Proiectilul a fost lansat de un sistem rusesc de apărare antiaeriană

18:59

ACTUALITATE Motivul pentru care NU ar trebui să încălzești mâncarea în recipiente de plastic la microunde. Ce pericol ascunde acest obicei

18:48

Reporter: Ce doriți să realizați ca ministru al Culturii?

Puiu Hașotti: Prioritatea pentru mine este conservarea patrimoniului cultural identitar. Din punctul meu de vedere, dată fiind și situația economică a țării, este mai important să cheltuim banii puțini pe care-i avem în conservarea patrimoniului cultural identitar și un al doilea aspect care se leagă de această chestiune este că, din punctul meu de vedere, trebuie ca banii aceștia să fie cheltuiți în proiecte mari, în proiecte majore, și nu în tot felul de mărunțișuri. Trebuie să sprijinim, pe de altă parte, și marile manifestări culturale pe care le organizează Ministerul Culturii – bineînțeles, Festivalul Enescu, bineînțeles, alte mari festivaluri, și nu tot felul de mărunțișuri pe care le-am sprijinit până acum.

De asemenea, trebuie să acordăm o atenție mai mare marilor muzee ale României, muzeelor naționale, sigur, fără să le neglijăm pe celelalte, dar cred că, fiind bani puțini, banii aceștia trebuie canalizați în primul rând către proiecte mari, prioritatea însemnând, cum spuneam, conservarea patrimoniului cultural identitar.

Rep.: Ce buget a mai rămas pentru 2012?

P. H.: A rămas… foarte puțin. Toate proiectele din programul cultural sunt finanțate așa cum s-a stabilit. Programul care ține de restaurarea monumentelor a fost puțin modificat, pentru că nu era judicios repartizat pe diferite zone geografice ale țării, și cred că am făcut o treabă bună și mulțumesc Comisiei Monumentelor în acest sens, pentru că a făcut niște ajustări care țin de o mai bună cheltuire și reprezentare a restaurării monumentelor în diferite zone ale țării.

Rep.: Ce probleme ați constatat, dacă a fost cazul, în funcționarea Ministerului Culturii, de la instalarea în funcție, și ce măsuri ați luat sau veți lua?

P. H.: Aș vrea să spun că am găsit o echipă excelentă, am găsit o echipă de oameni foarte dedicați, profesioniști. Nu am făcut absolut nicio schimbare în personalul ministerului, pentru că am găsit niște oameni cu care lucrez cu mare plăcere și cu mare încredere.

Rep.: Pentru că ați vorbit de patrimoniu, în ce stadiu este elaborarea Codului patrimoniului, un proiect mai vechi al ministerului?

P. H.: Chiar în această săptămână, împreună cu secretarul de stat Sergiu Nistor și cu un colectiv din care fac parte încă doi directori din minister, vom înființa comisia care va lucra la acest cod. Și această comisie va fi coordonată de secretarul de stat Sergiu Nistor și din ea vor face parte profesioniști, precum Virgil Nițulescu, director de muzee, oameni cu o mare experiență în patrimoniu.

Aș vrea, însă, să vă dau o veste… poate cel mai mare eveniment pe care îl organizăm – am avut și eu și a avut și directorul Muzeului Național de Istorie o discuție cu doamna ambasador a Chinei și lucrurile se îndreaptă către un final foarte fericit, foarte frumos -, la anul, România va găzdui cea mai mare expoziție găzduită vreodată de România: expoziția Soldaților din ceramică din China, împreună cu alte câteva zeci de artefacte. Bun, nu vor veni toți 10.000, vor veni câteva zeci de statui din faimoasa armată a soldaților din lut, împreună cu artefacte, majoritatea din bronz, din epoca bronzului. Este cea mai spectaculoasă, cea mai mare, cea mai importantă expoziție pe care România a cunoscut-o și a găzduit-o vreodată. Vor trebui făcute și investiții în acest sens, dacă ne gândim fie numai la faptul că trebuie să achiziționăm, din străinătate, 100 de vitrine speciale, pentru a găzdui această expoziție este suficient. România are, însă, privilegiul – și mulțumesc doamnei ambasador – de a găzdui această expoziție o lungă perioadă de timp, la Muzeul Național de Istorie, și va fi, din punctul de vedere al expozițiilor din România, un eveniment cultural excepțional, nu numai pentru România, ci și pentru Europa. Vreau să vă spun că doar România și încă două țări din Europa vor găzdui această expoziție fabuloasă și România o va găzdui cel mai mult timp.

Rep.: Ați estimat de ce investiție va fi nevoie? Credeți că vor fi bani în bugetul de anul viitor?

P. H.: Categoric. Încă din acest an, încă de acum, ne preocupă finanțarea acestei expoziții, care, atenție, nu costă nimic statul român. Asigurarea este suportată de partea chineză, deplasarea specialiștilor chinezi, de asemenea. Statul român, Ministerul Culturii, finanțează doar organizarea la Muzeul Național de Istorie, acele vitrine și câteva mici cheltuieli și, vă repet, pentru acest eveniment cultural, pentru această expoziție, care este cea mai mare găzduită vreodată de România și cea mai importantă făcută de Ministerul Culturii din China.

Rep.: În ceea ce privește lipsurile semnalate de-a lungul timpului în cultură, cum ar fi absența unei mari săli de concerte în București, absența unui muzeu al comunismului, credeți că acestea sunt proiecte viabile și când ar putea fi abordate?

P. H.: Sunt deja abordate. O mare sală de concerte se va construi, probabil, pe latura aceea, în zona aceea a parcului (arată lângă sediul Bibliotecii Naționale, în care se află și Ministerul Culturii, n.r.), deci lângă Ministerul Culturii este acest proiect. Cum există și proiectul ca Sala Palatului să fie profund recondiționată.

În privința unui muzeu al comunismului, am avut discuții și săptămâna trecută și chiar astăzi pentru ca Fortul 13 de la Jilava să devină, cel puțin într-o fază inițială, un memorial exact așa cum există Memorialul de la Sighet. Cred că voi avea o discuție foarte utilă cu domnul ministru Corlățean (Titus Corlățean, ministrul Justiției, n.r.), pentru ca acest fort să treacă în administrarea Ministerului Culturii și acolo să organizăm un memorial.

De asemenea, vreau să vă spun că, acum 20 de zile, am avut o discuție extrem de interesantă despre Sarmizegetusa getică. Fac toate diligențele pentru ca acolo să continue cercetările arheologice, pentru că Ministerul Culturii a finanțat enorm acest șantier, este o prioritate a Ministerului Culturii, împreună cu alte șantiere, precum Histria, precum Adamclisi – sunt finanțate prioritar de Ministerul Culturii. În privința Sarmizegetusei getice, pentru că avem două – Sarmizegetusa Regia și Sarmizegetusa Ulpia Traiana -, sper să existe un acord din partea celorlalte instituții, ale administrației publice centrale și locale, pentru ca cetățile din Munții Orăștiei – și în special Sarmizegetusa – să treacă în administrarea Consiliului Județean (în prezent se află în administrarea Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina – Romsilva, n.r.), care s-a obligat să finanțeze și să protejeze, inclusiv cu o instalație cu detectare cu infraroșu, în primul rând Sarmizegetusa. Acolo se întâmplă un jaf al patrimoniului național – tot timpul se găsesc faimoșii kosoni, ca să nu mai vorbesc de brățările acelea extraordinare din aur, pe toate meridianele lumii. Nu mai departe decât acum o săptămână, directorul Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberlander, a recuperat din Irlanda doi kosoni – două piese de excepțională valoare.

Rep.: În privința proiectului minier de la Roșia Montană, aveți o poziție „pentru” sau „împotrivă”? Considerați că avizul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic a fost dat corect de Ministerul Culturii?

P. H.: Acolo lucrurile sunt extrem de complicate. Acolo s-au făcut cercetări arheologice foarte consistente și pe bani mulți. Pe de altă parte, ca arheolog, ca ministru al Culturii, îmi este greu să-mi imaginez cum exploatarea respectivă va distruge total, iremediabil, o parte a sitului care este de o importanță cu totul excepțională. Este o chestiune asupra căreia reflectez în fiecare zi, dar este foarte, foarte greu ca acum să dau un verdict final.

Rep.: Dar mai are Ministerul Culturii vreun aviz de dat?

P. H.: Avizele sunt date, dar nu este un aviz pentru întreaga exploatare, sunt avize pe bucățele. Ministerul Culturii încă mai are un cuvânt de spus.

Rep.: Privind situația Institutului Cultural Român creată de Ordonanța nr. 27, cum comentați reacțiile pe care le-a determinat în lumea culturală această ordonanță și unde credeți ar trebui să rămână ICR?

P. H.: Institutul Cultural Român a avut, din punct de vedere al acțiunii culturale, în principiu, o politică de natură să aducă o imagine bună României. Au fost promovați mulți oameni de cultură valoroși, însă pe foarte mulți bani. Nu pot, însă, să uit că această instituție a ajutat doar oameni de cultură care au fost apropiați regimului Băsescu sau, în cel mai fericit caz, niște oameni de cultură neutri.

Pe de altă parte, Institutul Cultural Român este singura instituție care se află în subordinea Președinției, se pare firesc ca acest institut, pe lângă o drămuire mai justă a banului public, să nu uităm că, în timp de criză, a beneficiat de fonduri cu adevărat substanțiale, dincolo de faptul că a făcut și lucruri bune. (…) Deci, Institutul Cultural Român, în mod firesc, ar trebui să stea în subordinea Parlamentului și s-a găsit că ar fi bine să stea în subordinea Senatului, tot așa cum stau și alte instituții, doar în subordinea Senatului. În Senat sunt reprezentate toate forțele politice și nu doar o singură persoană. E cât se poate de firească această subordonare.

Nimeni nu a spus că îl înlocuiește pe Horia-Roman Patapievici, nimeni nu a spus că se va umbla la structura de conducere a Institutului Cultural Român, nimeni nu a spus că îl desființează, nimeni nu a spus că-i ia alocația.

Doar faptul că trece din subordinea lui Traian Băsescu în subordinea Senatului nu justifică acțiunile pe care Institutul Cultural Român, prin reprezentanți ai săi sau prin oameni plătiți de Institutul Cultural Român, da?, cum sunt două cazuri – unul în Spania (referire la unul dintre foștii bursieri ICR, în programul de formare a unor traducători străini de literatură română, Raúl Sánchez Costa, jurnalist la cotidianul spaniol El Pays, care i-a luat un interviu premierului Victor Ponta, în care acesta din urmă a declarat că va demisiona în cazul dovedirii plagiatului tezei sale de doctorat, n.r.) și unul în Suedia – au făcut ce-au făcut și s-au amestecat în politica autohtonă prin atitudini publice pe care le-au avut reprezentanții institutului. Și nu este corect – cultura trebuie scoasă în afara disputelor politice și, în prima întâlnire pe care am avut-o cu angajații ministerului, am spus că eu sunt numit aici politic, dar în Ministerul Culturii nu se face politică.

Rep.: Care ar fi poziția dumneavoastră de principiu în privința conservării patrimoniului construit, când aceasta intră în conflict cu anumite priorități imobiliare, de infrastructură ale primăriei, și cât veți ține cont de poziția Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, care are un aviz consultativ?

P. H.: Nu am cum să nu țin cont de poziția Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și nu cred că vreodată voi avea o opinie diferită de cea a comisiei, nu văd de ce ar trebui să intru în coliziune cu deciziile comisiei. În privința conservării patrimoniului, am spus de la început că sunt, prin structură, prin formație, prin educație, un adept al conservării patrimoniului cultural identitar. La un moment dat, eu înțeleg că între acest deziderat și dezideratul dezvoltării urbanistice a Bucureștiului și a localităților României se poate intra într-o altă dispută, într-o altă contradicție, și aici trebuie să avem o dreaptă cumpănire. În principiu, ca ministru al Culturii, sunt categoric împotriva afectării patrimoniului cultural, monumentelor, de dezvoltarea urbanistică. Trebuie să existe întotdeauna soluții, fie ele și costisitoare, pentru ca dezvoltarea urbanistică să nu însemne distrugerea patrimoniului.

Rep.: Vă așteptați să aveți o bună colaborare cu primarul Capitalei în acest sens?

P. H.: Sunt sigur că voi avea o excelentă colaborare cu domnul Sorin Oprescu. De altfel, imediat după întâlnirea cu dumneavoastră, domnul Oprescu îmi va face încă o vizită pentru a discuta chestiuni pe care dumneavoastră le evocați aici.

Rep.: Recent v-ați opus prelevării de probe ADN în cadrul cercetării arheologice de la Biserica Domnească de la Curtea de Argeș. În ce măsură credeți că ar trebui folosite aceste metode în arheologie și în ce măsură ar trebui ținut cont de imaginea istorică a celor cercetate?

P. H.: Iarăși lucrurile sunt foarte complexe și e greu să fac formulări scurte. Dar, în primul rând, nu a fost o autorizație de prelevare de ADN, autorizația era pentru cercetări arheologice sistematice, or intratul într-un locaș de cult și desfacerea unui mormânt nu înseamnă cercetare arheologică sistematică. Al doilea – acel mormânt nu mai fusese deschis din 1920 și, la ora actuală, se află într-o stare de deteriorare foarte, foarte serioasă. Prelevarea de ADN implică o acuitate a extragerii și o prelevare din materiale necontaminate, or gradul de umiditate era enorm în acel mormânt. În al treilea rând, ideea era de a preleva ADN de la mormintele Basarabilor, pentru a vedea dacă au sau nu o ascendență cumană și trebuia prelevat ADN de la foarte mulți voievozi. Aceștia sunt foarte mulți înmormântați în biserici și eu cred că trebuie luat și avizul preotului paroh din biserica respectivă. În al patrulea rând, cumanii au fost un popor foarte amestecat – erau de la blonzi cu ochii albaștri până la foarte bruneți. Ei au venit aici, la noi, de la mii de kilometri, ca populații foarte amestecate.

Însă eu nu sunt împotriva unei cercetări științifice, nu sunt, de principiu, împotriva unei cercetări științifice moderne, inclusiv a prelevării de ADN. Dar noi trebuie să avem o comisie din care să facă parte academicieni, specialiști de la Institutul de Biologie, reprezentanți ai ministerului Culturii și, nu în ultimul rând, reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe. Desfacerea unui mormânt de voievod nu este o chestiune chiar așa de comună. Pentru că una este să cercetezi o necropolă și să cercetezi ADN-ul și de la o mie de schelete, cum e cazul necropolei de la Alba-Iulia, de exemplu, unde se poate cerceta ADN de la orice mormânt, și alta este să desfaci, cu sau fără temei, mormântul unui voievod, care înseamnă o pagină în istoria României.

Trebuia să meargă până la prelevarea de ADN din craniul lui Mihai Viteazul, care n-are nicio legătură cu Basarabii, dar, mă rog, asta este o altă discuție, trebuia să preleve ADN și de la mormântul lui Mircea cel Bătrând din Cozia, or se știe că acel mormânt a fost vandalizat în 1916, nu se mai știe ce e înăuntru. Eu cred că cu mai multă precauție, atenție și discernământ trebuie să desfacem mormintele voievozilor. Nu sunt împotriva prelevării de ADN, dar în urma unui plan foarte serios și în urma unor aprobări concrete în acest sens. Nu dai autorizații de cercetări arheologice sistematice și tu intri în biserică și-n zece minute desfaci mormântul și prelevi ADN, de aceea am și oprit acțiunea.

Puiu Hașotti a fost numit în funcția de ministru al Culturii la sfârșitul lunii iunie, după demisia lui Mircea Diaconu.