INTERVIU DIN SPATELE GRATIILOR. „M-am gândit să mă omor” – Irina Jianu, condamnată la 6 ani de închisoare în Trofeul Calității. EXCLUSIV

Irina Jianu, fostă șefă a Inspectoratului de Stat în Construcții în guvernul Năstase, este încarcerată în Penitenciarul Bacău. Condamnată la șase ani de închisoare în doasarul Trofeul Calității, Irina Jianu a declarat într-un interviu pentru gândul că pe 20 iunie a vorbit cu Adrian Năstase cu câteva ore înainte de tentativa de suicid a fostului premier. „Mi-a spus că îi pare rău… pentru mine”, a declarat Jianu. Împarte celula cu o judecătoare arestată pentru trafic de influență. „M-am gândit să mă omor”, spune Irina Jianu care încă nu a ajuns într-o celulă obișnuită, ci este cazată într-un salon al infirmeriei penitenciarului Bacău.

Cele mai importante declarații făcute de Irina Jianu pentru gândul:

– „Regret că am făcut simpozionul Trofeul Calității pentru că m-am legat la cap”.

– „Am vorbit cu domnul Mitrea care mi-a spus așa: >”.

– „La proces am vorbit cu Năstase pe hol. Avea privirea pierdută”.

– „Pe 20 iunie l-am sunat după sentință. Mi-a spus că îi pare rău… pentru mine”.

– „Sergiu Sechelariu s-a răzbunat pe Năstase pentru că l-a dat afară din Guvern”.

– „M-am gândit să mă omor. După ce am ajuns în penitenciar mi-a trecut”.

– „Am televizor în cameră. Stau cu alte trei femei. Una este celebra judecătoare Toporu. Credeam că o să fie mai rău”.

ASCULTĂ MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL ÎN VARIANTA AUDIO

Irina Jianu interviu 1 by interviu1

Partea a II-a a interviului

interviu Jianu 2 by interviu 2

Pe 20 iunie, Irina Jianu a fost condamnată la șase ani de închisoare cu executare în dosarul Trofeul Calității de un complet de cinci judecători ai Curții Supreme condus de președinta instanței. Irina Jianu a fost acuzată de procurori de abuz în serviciu, spălare de bani, fals în inscrisuri și fals intelectual.

Reporter: A trecut mai mult de o lună de când ne-am văzut la Curtea Supremă. Cum ați petrecut zilele dinaintea verdictului?

Irina Jianu: Le-am petrecut normal. La mine acasă e o perioadă normală. Tatăl meu are o problemă de ceva timp. Are 88 de ani și a căzut într-o zi. Acum nu mai coboară din pat. Așa că în acea perioadă aveam grijă să fac de mâncare. Eu îmi țin casa, spăl și calc. Noi suntem o familie care stăm împreună. Sora mea vine și ea în weekend. La mine stă toată familia. Eu cred că am fost singura persoană care nu a avut speranțe.

Rep.: De ce spuneți că nu aveați speranțe?

Irina Jianu: Nu aveam speranțe pentru că eu cunosc oamenii. Am lucrat toată viața cu oameni care aveau 4 sau 20 de clase. Nu mi s-a părut că… așa cum nu mi s-a părut nici la celălalt proces (dosarul Zambaccian). Eu am suferit și am plâns cel mai mult la celălalt proces, la judecarea pe fond. Am avut o altă impresie despre completul de judecată. Cunoșteam un judecător care ar fi trebuit să se abțină. Este vorba de judecătorul Vasile Alixandri, care a și murit între timp. Eu îl cunoșteam de la Băcău, unde a fost procuror. Am fost la o licitație pe care am caștigat-o, iar el era președintele comisiei. El a condus parchetul de la Bacău in perioada in care s-a organizat o licitație pentru renovarea parchetului. El mă cunoștea foarte bine, ne-am și contrat. Firma Conimpuls a construit Tribunalul și Parchetul din Bacău. Domnul Alixandri mă cunoștea, dar eu nu am vrut să spun ca să nu nasc suspiciuni. Oricum eu eram oaia neagră, pentru că nu am vrut să declar ce doreau ei să declar. Oricum eu am fost singura care nu am fost deloc încrezătoare. Într-un proces politic ești într-un proces politic. Eu eram, eu. Mie mi s-a propus. Procurorii mi-au spus așa: > Am întrebat și eu: > Atunci cred că Papici (procurorul DNA Lucian Papici n.red) nu a vrut despre Năstase. Așa că mi-au trântit un nume.

Regret că am făcut simpozionul Trofeul Calității pentru că m-am legat la cap

Rep.: Ce nume despre cine era vorba?

Irina Jianu: Sergiu Sechelariu. Și le-am spus: >. Dar ce să spun eu dacă nu am văzut, dacă nu știu? Cred că procurorii doreau să intre pe un alt fir. O persoană mai conciliantă. Eu l-am întrebat pe procurorul Papici: > El mi-a răspuns că sunt vinovată. Eu i-am spus că vreau să îi demonstrez că nu sunt vinovată. Din nefericire nu am reușit pentru că nu am fost lăsată să vorbesc, nu mi-au admis martori. Nu au ținut cont de legea de funcționare a Inspectoratului de Stat în Cosntrucții. Cei de la DNA au omis un articol din acel regulament.

Rep.: Pe de altă parte, procurorii și judecătorii în final spun că inspectorii ISC, instituția pe care o conduceați, aduceau firmele pe care le aveau în portofoliu, firme pe care le și amendau, le chemau la Trofeul Calității.

Irina Jianu: Noi nu am negat că Trofeul Calității a fost ideea noastră. A plecat de la un ispector al ISC. Ideea era să facem o aniversare. Eu am spus că nu e suficient să facem o aniversare. Am zis să facem cu constructorii, să dăm premii, să facem un simpozion. Astfel că ideea a crescut și ne-am dat seama că nu putem organiza singuri. Așa am apelat la firma lui Bogdan Popovici. De la început firma a spus că va percepe o taxă. Eu puteam să fac o licitație și plăteam din bugetul statului. Aveam și buget, pentru că eu am lăsat la ISC 284 miliarde de lei. Eu nu am vrut să cheltuiesc banii statului. Dacă eu îi spuneam lui Popovici că aveam bani, ar fi spus să facem o licitație și plăteam noi din banii statului. Așa el și-a asumat un risc. Dacă nu veneau cam 400 și veneau 80 la fiecare ediție, atunci ieșea în pierdere. Noi le-am dat invitațiile, cine putea să le dea?

Rep.: Păi. de exemplu, organizatorul Bogdan Popovici.

Irina Jianu: Nu putea el, pentru că trebuia să aibă o bază de date. Dar constructorilor nu li s-a spus nimic. Nu li s-a spus că e obligatoriu.

Rep.: Păi au fost firme care au făcut denunțuri în presă.

Irina Jianu: Nu știu ce au spus firmele în presă. Eu știu doar ce a spus Cozmin Gusă, care în timpul simpozionului declara că se strâng bani pentru partid. S-or fi strâns, dacă zice el. Dar Gușă zice multe. Mai știu de un articol urât, care a fost publicat de Academia Cațavencu. Atunci chiar am vorbit cu ei, pentru că eu i-am ajutat foarte mult la Vama Veche.

Rep.: Pe cine, mai exact, de la Cațavencu și cum i-ați ajutat?

Irina Jianu: Pe Mircea Toma și pe cine mai era cu Vama Veche. I-am ajutat legal. Era vorba de un plan de urbanism. Ceea ce am făcut eu a fost să îi aduc în legalitate pentru că acolo se construia haotic. Legat de articolul acela urât, știți ce mi-a spus Mircea Toma? Mi-a spus că articolul acela este de 5000 de dolari. Nu mi-a spus de la cine. Atât doar mi-a spus, că atât a costat. Eu i-am spus că nu se poate să se scrie asa.

„Irina, îmi pare rău, îmi pare atât de rău, dar ce să fac dacă ai avut asemena asociați?!”

Rep.: Cum ați așteptat pe 20 iunie sentința?

Irina Jianu: Eram la mine acasă, la mansardă – am o cameră acolo cu un televizor. A venit sora mea și i-am spus: >. Ea mi-a raspuns că nu e adevărat, că nu o să fie așa. A apărut hotărârea. Inițial nu am înteles nimic din hotărâre. Eu am fost liniștită oarecum. Soțul meu s-a certat pe aici pe la penitenciar – căuta o metodă să mă scoată. [râde… n.red.]. Știu că nu mă crede nimeni, dar eu aveam 200 de ani de închisoare dacă mi se găsea vreun leu. Eu nu am luat bani de la cineva. Nu am dat bani, nu am folosit banii statului, alții poate au folosit.

Regret că am făcut simpozionul Trofeul Calității pentru că m-am legat la cap. Eu partea lui Popovici nu am citit-o și am spus-o, el și-a luat banii din taxe, nu avea de ce să ma intereseze. Și dacă nu a plătit impozite, nu era treaba mea. De asta sunt și liniștită. Nu am ce să îmi reproșez. Soțului meu nu îi vine să creadă. Noi trăim din salariul soțului și pensia mea și nu trăim bine, pentru că avem o ditamai o casă de întreținut. Mai ales că nici nu am putut să vând casa, deoarece era sub sechestru din 2006. Totul e sub sechestru- și apartamentul din Bacău. A fost o zi destul de complicată.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să o sun pe avocata mea, care mi-a spus că nu știe. După aceea, am vrut să vorbesc cu consiliera domnului Năstase – doamna Manuela. În agenda mea erau însă două numere pentru acest nume. Am sunat și a răspuns Manuela Mitrea – soția domnului Miron Mitrea. Am vorbit cu domnul Mitrea care mi-a spus așa: >. Apoi am vorbit cu consiliera domnului Năstase, care mi-a spus că trebuie să mă prezint în 24 de ore. Apoi a început nebunia la televizor, cu Năstase. Eu am stat acasă și am așteptat. Cred că am adormit pe la 3 noaptea. Poliția a venit la 7.

Rep.: Din relatări reiese că poliția a emis un mandat de urmărire națională pe numele dumneavoastră.

Irina Jianu: Nu, nu. Ei au venit la mine acasă la 7 dimineață la Luncani. Ei știau că sunt aici. La acea oră nici nu aveau mandatul în original. Eu așteptam să vină în timpul nopții. Am observat însă că nu mi-au mers telefoanele, nici unul din telefoane. O prietenă care era bine informată știa și ne-am trezit cu ea la noi cu mancare și cu o listuță: pernă, haine, hârtie igienică. Eu nu știam ce să iau.

Rep.: V-ați gândit vreun moment să plecați din țară să va sustrageți?

Irina Jianu: Nu. Eu nici nu am pașaport. A expirat și nu l-am refăcut. Eu nu călătoresc. În vest nu am fost deloc. Cel mai îndepărat loc a fost Budapesta. Nu pot să merg în vest. În vest nu pot sa respir. Am probleme cu respirația. Nu am mers niciodată spre vest. Am mers spre est, dar cu munca. Am fost în Turkmenistan, Astrahan și în Moscova. Am construit casa președintelui Turkmenistanului, o casă de vacanță. În Moscova am construit Banca Elveției de acolo. Era o clădire frumoasă cu fațadă baroc. Am lucrat în subantrepriza unei firme din Italia.

Rep.: În zilele dinaintea verdictului ați vorbit cu domnul Adrian Năstase?

Irina Jianu: Am vorbit în ziua aceea. Atunci mi s-a părut că este pierdut. Eu, când vorbesc cu cineva care este în legătură directă cu mine, încerc să parez, să încurajez.

„Pe hol, m-a întrebat ce părere am. Avea ochii pierduți. Era foarte îngrijorat”

Rep.: Ce ați vorbit cu el? Ce v-a spus?

Irina Jianu: Mi-a spus că îi pare rău pentru mine. Am vorbit după verdict. Eu nu l-am sunat. Inițial eu am sunat-o pe doamna Dana Năstase. Nu mi-a răspuns. Așa că l-am sunat pe domnul Năstase. Mă gândeam că trebuie să îi spun ceva, dar nu am avut ce să-i spun. I-am zis: Asta este! Știți el a fost foarte diferit și în ultima zi din instanță. În ultima zi mi-a vorbit pe hol; în general, Năstase nu vorbește cu mine, pentru că i-am spus că mă intimidează, mă intimidează știința lui. Dacă este Năstase este în fața mea nu pot să vorbesc.

Rep.: Ce v-a spus pe hol ?

Irina Jianu: Pe hol, m-a întrebat ce părere am. Avea ochii pierduți. Era foarte îngrijorat. Când ai o nesiguranță întrebi pe cei din jur. Nu vreau să vă spun ce i-am răspuns. Este o părere personală despre instanță.

Rep.: Pe parcursul procesului Adrian Năstase părea foarte încrezător. Nu i se mișca nici un mușchi?

Irina Jianu: Da, lui de mult nu i se mișcă niciun mușchi. Pe parcurusul procesului era mai preocupat despre cum mă agit eu. Chiar mi-a făcut și observații. Îmi mai spunea: >. Eu mă agitam foarte mult, când auzeam o prostie. Să știți că eu nu am fost fericită cât am fost inspector șef la ISC. Nu puteam să merg acasă când doream. O să râdeți, dar eu mi-am plătit chirie în București. Am avut un salariu într-adevăr mare, dar inspectorul de la București avea un salariu mai mare, pe care eu i l-am dat. Nu am avut o viață fericită la Cancelaria Guvernului, mai ales cu Năstase. Probabil de asta nu îl iubesc prea mulți miniștri, pentru că era foarte muncitor și cerea foarte multe de la toți. Spre exemplu, mie mi-a cerut o inventariere a podurilor din țară. Apoi, ne-a cerut inventarierea tuturor albiilor de râu. Am dat jos toate macaralele rămase din vremea lui Ceaușescu. S-a dat și o lege: cei care le dădeau jos primeau niște bani. Ăsta era domnul Năstase: mereu vedea ceva și mereu era ceva de făcut.

Rep.: Revenind la domnul Năstase, pe 20 iunie a încercat să se sinucida. De ce credeție că a făcut asta?

Irina Jianu: A încercat el și nu am mai încercat eu.[râde n.red.] Îl înțeleg, pentru că e rac, la fel ca mine. Eu îmi reproșez că nu mi-am dat seama că și el poate să gândească ceea ce gândeam și eu atunci.

Rep.: V-ați gândit să vă sinucideți?

Irina Jianu: M-am gândit să mă omor. Nu înainte de verdict, ci mai devreme. Da, m-am gândit.

Rep.: De ce v-ați gândit la suicid?

Irina Jianu: Pentru că nu doream să știu ce las în urma mea. Dar gata. Aici (la închisoare n.red.) mi-a trecut. Ceea ce a rămas în urma mea este o familie făcută praf. O familie care s-a făcut praf. Pot să stau aici bine-mersi și apoi să ajung acasă și să ajung să stau pe marginea șanțului. Totul mi se poate lua. E o valoare imensă- 64 de miliarde. E o utopie. Cine încasează banii aceia? De ce?

Rep.: Vorbim de prejudiciul stabilit de judecători pe latura civilă, bani pe care dumneavostră și restul lotului Năstase trebuie să îi plătiți?

Irina Jianu: Da. Exact. Acei bani se iau de la noi. Popovici a emis facturi. S-au anulat acele facturi. Au anulat niște prostii. Va plăti cine are mai mult. Bani în conturi eu nu am. Tot ce este bun imobil se ia în ordine. Năstase avea sechestru pe niște bani 120 000 dolari. Eu am sechestru pe apartamentul din Bacău. Nici procurorul nu a mizat pe Trofeul Calității,ci pe licitația pentru rechizitele care au fost date participanților. Au spus că acea licitație a fost aranjată. Directorul administrativ care se ocupa de licitație este cumnatul unui procuror militar DNA, Barbu cred. Nu sunt sigură. A fost și un contract, pe care instanța nu l-a luat în calcul. Acel contract avea semnătură modificată. Procuroarea DNA care a instrumentat cazul este tot din Bacău.

Rep.: Revenid la 20 iunie, ce credeți că l-a determinat pe Năstase să facă acel gest? Unii spun că a încercat să scape de pușcărie

Irina Jianu: Nu cred că a vrut să scape. Dacă este să judec după mine, s-a gândit la ce lasă, la familie. El este la fel de familist ca mine. Nu cred că pur și simlu din mândrie a făcut asta. Poate a fost o pornire de frondă, să nu dea satifacția să fie văzut cu câtușe.

Rep.: Frondă împotriva cui?

Irina Jianu: A președintelui Traian Băsescu. Eu am auzit pe săli că Traian Băsescu și-a dorit să îl vadă pe Năstase măcar 5 minute cu cătușe la mâni. Asta am auzit pe sălile tribunalului. Nu știu dacă e adevărat. Și eu m-am gândit că poate nu plec vie de aici. Poate mi se pune ceva în mâncare. Mi-am dat seama că nu poate fi vorba de așa ceva.

Rep.: Pe parcursul procesului ați încercat să convingeți judecătorii că sunteți nevinovată. De ce credeți că nu v-au crezut?

Irina Jianu: În timpul procesului nu am dat declarații. Domnului Ionuț Matei nu am dorit să-i dau declarații pentru că, eu aș fi vorbit,dar el s-ar fi gândit la altceva. La completul de cinci am vorbit,dar nu am reușit să spun mare lucru. Completul de cinci nu cred că putea să spună nu completului de trei judecători de la aceeași instanță. Asta e problema Justiției: îmi dai două căi, dar la aceeași instanță. La completul de cinci au scos aberațiile acelea cu hârtiile de la Conimpuls. Documente nesemnate de nimeni. Așa mi s-a miscșorat pedeapsa.

Rep.: Totuși e o pedeasă mare șase ani. Nu putea fi dată pe nimic fără probe solide

Irina Jianu: Păi dacă sunt două milioane de euro. [râde din nou. n.red] Nu au scăzut nici măcar cheltuielile mele. Eu nu înțeleg.

„Năstase în politică este un pericol pentru orice politician din România”

Rep.: Unii spun că acest proces emblematic a demonstrat că Justiția funcționează.

Irina Jianu: Când un judecător spune într-o condamnare că nu sunt probe…, dar în astfel de situație se lucrează în clandestinitate, că așa a spus domnul Ionuț Matei. Așa a spus: că eu și Năstase am lucrat în clandestinitate. Dar și starea de clandestinitate trebuie dovedită cu ceva, cu un martor, cu ceva. Problema este că, dacă Năstase și-a făcut campania electorală cu un milion de euro, mie îmi pare rău.

Rep.: Vă pare rău că ce?

Irina Jianu: Băsescu cu cât și-a făcut campania? Se spunea acum că au fost 200 de milioane de euro. De unde a avut banii? E o prostie. Nu vreau să mă bag în politică. Nu am vrut. O să spuneți că îl ridic în slăvi pe Năstase dar, știți cum e în politică? Oamenii deștepți sunt dați la o parte. A fost dat la o parte Titulescu, Nicolae Iorga. Au rămas mediocrii.

Rep.: Pentru dumneavoastră Năstase e la același nivel cu Iorga?

Irina Jianu: Eu am curajul să spun că Năstase în politică este un pericol pentru orice politician din România. Toți ar vrea să-l vadă… până și ai lui. Poate s-a născut prea devreme pentru acest popor.

Rep.: Traian Băsescu a spus la un moment dat că oamenii din partidul său l-au denunțat.

Irina Jianu: Din cauza asta am rămas eu fără serviciu. Din cauza asta lumea din Băcău spunea că eu l-am denunțat. Dan Matei Agaton mi-a reproșat asta. Domnul Băsescu a spus că ai lui și o șefă de la ISC l-au trădat, dar a fost vorba de omul lui Sergiu Sechelariu, Cristina Popa (martor și denunțător în dosarul Trofeul Calității n.red). Cristina Popa a fost în firma lui Doru Sechelariu (Dumitru Sechelariu fratele lui Sergiu Sechelariu n.red.). A fost învățată să facă asta.

Rep.: De ce ar face denunț un om apropiat lui Sergiu Sechelariu, la acel moment membru PSD?

Irina Jianu: Păi să vă spun istoricul. A fost primul denunț al doamnei Mona Muscă. La finalul lui 2005 a venit în Conimpuls, garda și DNA-ul. Cei de la DNA m-au chemat pe mine. Garda Financiară a găsit evaziune de 14 miliarde la Cristina Popa, la Vertcon, și Cristina Popa a dat. Procurorii au vrut Zambaccianul, au vrut și Trofeul Calității, pentru că ei credeau că banii au ajuns în Zambaccian. Cristina Popa a făcut cinci autodenunțuri. Pentru Trofeul Calității tot ea a făcut autodenunțul. A fost pusă să scrie acele lucruri. Au folosit expresii consacrate, pe care eu le mai auzisem.

„S-a răzbunat pe Năstase, deși nu avea de ce”

Rep.: Cine a pus-o să facă aceste autodenunțuri?

Irina Jianu: Ei trebuiau să scape. Nu puteau fi decât… Eu nu vreau să spun așa. Am și eu vina mea. A pus-o Sergiu Sechelariu. Nu pot să vorbesc așa. Fima Conimpuls am făcut-o eu. Am gândit că eu l-am ales pe el, și nu el pe mine. Am gândit că o femeie nu poate să conducă o firmă de construcții, pentru că, atunci când vrei să câștigi o lucrare, trebuie să mergi la băut. [rade n.red.] Eu l-am ales pe Sechelariu. Am alergat atâta.

Rep.: Credeți că Sergiu Sechelariu a trădat partidul încurajând un denunțător împotriva lui Adrian Năstase?

Irina Jianu: A trebuit să scape. Nu că a trădat, dar a învățat-o pe Cristina Popa ce să spună. Avea o mare problemă. Năstase l-a dat afară, asta știu. Mi-a spus el. Am încercat să îl scap de starea psihică proastă. În iulie 2004 ne-a văzut ultima dată. I-am spus: >. El a cerut ca toți din Bacău să își dea demisia. I-am spus că asta nu ar fi rezolvat nimic. I-am explicat că vin alegerile și PSD poate pierde alegerile, oricum trebuia să plece de la minister. >, a spus el.

Rep.: Deci Sechelariu a făcut asta din răzbunare ?

Irina Jianu: Da! S-a răzbunat pe Năstase, deși nu avea de ce. Sergiu Sechelariu mai credea că și eu am avut o implicare în demiterea sa din Guvern. A fost și o problemă, discutată de noi. Un inspector al ISC din Călărași mi-a spus așa: > Eu i-am spus lui Sergiu că așa sunt eu. >. Am zis că am să-i spun lui Năstase. Eu am vrut doar să îl liniștesc. Cum să merg eu la Năstase? Asta e o luptă mizeră.

Rep.: În mai 2012 s-a schimbat puterea. După venirea USL la guvernare mai credeați că Năstase va fi condamnat?

Irina Jianu: Eu personal, credeam că da. V-am spus că Năstase este o personalitate în sine. Nu cred că erau prea interesați să scape. Năstase este un adversar pentru toți. Năstase liber este un adversar liber. Năstase a făcut de vreo trei ori o mare greșeală la interviuri, pentru că a spus că nu vrea să fie președinte, ci că este mai important să influențezi. Puterea lui de convingere, de influență este pentru mulți un pericol. PSD este format din personalități. Rus cu capul lui, Hrebenciuc cu capul lui, Popescu cu capul lui, Ionescu cu capul lui. La un om trebuie văzut ce cântărește mai mult: binele sau răul. La Năstase cântărește mai mult binele, pentru că este inteligent și este foarte harnic. Eu nu aș vrea să se cântărească oamenii după câte case au, ci după ce au făcut pentru țară. Așa s-a întâmplat și în Spania, a fost corupție, dar au tras linie și au spus: gata, guvernează legea.

Rep.: În proces spuneați că, dacă în 2004 Năstase nu pierdea alegerile, dosarul Trofeul Calității nu mai exista.

Irina Jianu: Am vrut să spun că dosarul e politic. Nici nu era cercetare. De unde să fie? Era căutat cu lumânarea. Spun că e vorba de bani publici. Nu sunt bani publici. Nu aveam cum să încasăm, pentru că legea de funcționare nu ne permitea să încasăm noi, ISC.

Rep.: Păi, procurorii spun că sunt instituții publice care au cotizat.

Irina Jianu: Ei, da! Sunt 10 primari proști de la Gorj care nu au înțeles. Noi habar nu aveam. Se mai zice de cei 40 de la Protecția Consumatorilor. Doamna Rovana Plumb (șefa ANPC din 2004, n.red.) nu știe pe ce lume trăiește. Noi am trimis invitații, dar ea a înțeles că trebuie să plătească. Au mai plătit doi de la drumuri, doi de la nu știu ce, care nu au înțeles. A spus Filip, primar la Oradea, a spus el că nu a plătit bani. Nici un primar nu a plătit bani. Ciuhandru, Funar nici ei nu au plătit. Funar a trimis pe scenă un coș de flori roșu, galben și albastru. Tipic pentru Funar. L-am chemat și pe președintele Ion Iliescu. Am aflat că vine cu un sfert de oră înainte de simpozion. Pe mine m-a apucat durerea de cap. Mă gândeam cum am să urc eu scările, pentru că Iliescu era energic și alegra. Năstase m-a întrebat, prin șeful de cabinet domnul Mihnea Constantinescu, ce firme sunt, ce lucrări, ce urma să spună. Nimeni nu a știut ce firmă va câștiga. Premiul la Trofeul Calității a fost acordat de floarea academiei.

Rep.: Suntem după referendum. Credeți că, dacă USL va câștiga și președenția, puteți spera la o grațiere a lui Năstase, a lotului Năstase?

Irina Jianu: Eu cred că mi s-a luat dreptul de a vota la referendum. Nu știu dacă vom fi grațiați. Eu, personal, nu m-am gândit să fac cerere de grațiere. Într-o grațiere colectivă nu intru. M-am gândit că ar fi prea mult pentru mândria mea, să am și o respingere. Probabil voi face niște cereri. Nu știu ce cereri a făcut avocata. Eu voi urma toate căile legale. Probabil și la CEDO. Eu însă nu am bani. Avocata mea m-a apărat pe o sumă infimă. Știu că a făcut ceva pe procedură excepțională.

Rep.: Vă reproșați ceva din relația cu Adrian Năstase?

Irina Jianu: Îmi reproșez că nu trebuia să plec la București. Atât îmi reproșez: că nu trebuia să plec. Eu cred în destin, în Karma. Eu sunt al treilea deținut politic din familia mea. Bunicul meu a fost deținut politic pentru că a scris cărți religioase. Era preot și publicist. Tatăl meu a fost deținut politic fără să facă politică. Verii lui au fost, din păcate, legionari și așa au fost arestați toți din familie. Tatăl meu nu știe că sunt aici. Nenorocirea face că va afla, pentru că l-am rugat pe nepotul meu să îi pună un televizor în camera și va afla.

Rep.: Dacă ați fi la începutul acestui caz ați schimba ceva?

Irina Jianu: Ce să schimb? Trofeul Calității tot l-aș face. Constructorii merită așa ceva. Legenda meșterului Manole nu este degeaba. Orice clădire mare face victime.

Rep.: Dacă dosarul ar începe de la capăt, ați colabora cu procurorii?

Irina Jianu: Doamne ferește! Eu aș spune minciuni. Nu l-am înțeles pe Sechelariu de ce a făcut atâta rău. Mie ca mie. Deși a mâncat în casa mea, a mâncat la mama. În 2005 Sechelariu mi-a tăiat apa. Noi stăm în aceeași curte. Mi-a luat din teren.

„Hrebenciuc se întâlnea cu soțul meu la coadă la unt. Serios. Hrebenciuc făcea coadă la unt”

Rep.: În proces în fața instanței ați spus că îl cunoșteați de pe vremea când erați tovarăși, iar el împărțea benzina la PCR.

Irina Jianu: El era tovarăș, nu eu. El răspundea la Consiliul județean. Asta cu tovarăș a fost o răutate, pentru că și el a făcut o răutate. Hrebenciuc nu poate să îmi spună între patru ochi nimic. Pe Hrebenciuc îl știu bine. Nu cred în coincidențe.

Rep.: Adică ce vreți să spuneți că Hrebenciuc a avut legătură cu dosarul acesta?

Irina Jianu: Păi avem un procuror din Moinești, altul care este finul cu nu știu ce rudă a lui Hrebenciuc. Madama aia, Mariana Alexandru. Mitrea mi-a spus că este fină cu o fină a lui Hrebenciuc.

Rep.: Ați discutat cu el? Înainte de 89 aveați vreo legătură?

Irina Jianu: Nu am discutat cu el. Aveam legături de genul că soția lui a fost colegă cu soțul meu. Hrebenciuc se întâlnea cu soțul meu la coadă la unt. Serios. Hrebenciuc făcea coadă la unt. Dar el împărțea benzină la toată lumea. El promitea benzină la toată lumea, dar mai nimeni nu primea. Așa negociează și acum: promite la toți, dar nu face. El promitea atâta benzină că depășea cota de bezină a orașului. Eu cred că e un tip periculos. Nu vreau să mor aici în somn. Eu nu vreau să creez tensiuni în PSD. Aș putea să spun mai multe. O să vorbească aici… Domnul Hrebenciuc este mult ascultat în Bacău.

El a dat o declarație cum că eu vorbeam urât cu membrii PSD din Bacău; s-a referit la Vlase, pe care sigur că îl știu, care era șofer de tir și a ajuns în Parlament. Cu Vlase sigur că am vorbit la fel, și după ce a intrat în Parlament. Hrebenciuc s-a răzbunat pe mine. De ce pe mine? Pentru că eu pot să spun că Hrebenciuc spune una și face alta. El crede că eu știu diverse lucruri, dar eu nu știu toate năzbâtiile pe care le-a făcut el. Am să scriu o carte. Am să mă apuc de scris.

Rep.: Despre să scrieți?

Irina Jianu: O să fie o culegere de eseuri. Poate și ceva din acest dosar. Oricum, mai rău decât mi s-a întâmplat nu se poate. Ce să îmi facă, îmi ia viața? Dar nu cred că o să scriu despre mine. Nu am ce face aici. Citesc, rezolv cuvinte încrucișate și trebuie să vorbesc. Dar este mai greu pentru mine să dialoghez cu femeile, fiind obișnuită să discut cu bărbații.

„Mă lupt de o săptămână să iau detergenți”

Rep.: Cum decurge o zi aici în penitenciar?

Irina Jianu: Am promis comandanților de aici că nu am să vorbesc despre penitenciar. Am avut totuși o supriză, pentru că m-am așteptat la altceva. M-am așteptat la o celulă, în schimb eu stau într-o cameră. Nu am un pat deasupra. Este o infirmerie, dar așa va fi mereu, că și acum am făcut o infecție. Mereu fac câte o infecție. Mă lasă două săptămâni și din nou fac.

M-am obișnuit să mă trezesc la șase dimineața. Te trezești la șase. Este un mic dejun. Cred că mă voi îngrășa mai tare, pentru că eu, în general, mănânc doar dimineața. Cele din cameră mai mănâncă și la șase la amiază și se supără dacă eu nu mănânc. Eu stau cu alte două femei în cameră care sunt arestate preventiv și cu o altă doamnă care are 70 de ani. Doamna de 70 de ani are și diabet și are o condamnare de șase sau șapte ani, dar își termină pedeapsa. A avut o firmă, a făcut ceva cu niște CEC-uri. Cred că a făcut-o cineva. O doamnă este din Iași și este tot cu ceva documente. Adeverințe de salariu în baza cărora își luau unii credite. Iar cealaltă doamnă este celebra doamnă Topor, judecătoarea de la Vrancea.

Rep.: Se putea și mai rău.

Irina Jianu: Este bine. Știți cu ce nu mă împac: cu uniformizarea personalității. Comandanții sunt adaptați, dar nu toată lumea se adaptează. Nu mă pot obișnui să mi se vorbească la pertu. Vine căte o fată din asta și spune: Hai, vino! Hai, pregătește-te! Cred că dacă ar vorbi politicos cu toată lumea li s-ar și răspunde. Dumneavoastră spuneți pușcărie, eu spun închisoare, și cred că e o diferență. Pușcărie sună foarte urât. Eu,dacă ies din închisoare și nu mor aici, vă spun că am să fac ceva pentru femeile care ajung aici. Când auzi ce vorbesc ți se pare că unele sunt irecuperabile, dar sunt unele care vin aici pentru că nu au case și fac câte o prostie ca să intre aici. Nu cred că nu merită o șansă. Măcar la 10 sau 5 să aibă un loc de muncă. Afară li se spune că sunt pușcăriașe. Vedeți vorbesc deja cu afară.

Rep.: Care este cel mai greu moment al zilei ?

Irina Jianu: Am televizor în cameră. Când mă plictisesc citesc. Eu pot să citesc și 24 de ore. În rest dorm. Iau pastila și dorm. Vreau să mă apuc de scris. Nu suport să fiu jignită. Uneori îmi ies din fire. Sunt reguli. Mă supără când nu am toate condițiile. Ieri am făcut febră și nu aveam un medicament la dispoziție. Am făcut hârtie la medic, dar nu m-a luat în seamă pentru că probabil avea alte paciente. Sunt și multe care iau medicamente, nu neapărat să se omoare, dar ca să intre la infirmerie. Spre exemplu: detergenți. Mă lupt de o săptămână să iau detergenți, dar nu pot să primesc pentru că cică ar conține clor și a fost una care a înghițit. Au și cei de aici însă responsabilități. Le spun celor de la magazin să îmi cumpere un șnur. Nu vor, nu știu de ce. Te spânzuri, dar te poți spânzura și cu un cearșaf. Eu nu mă gândesc. Am avut gânduri dar mi-a trecut.

Nu cred că plătesc pentru Năstase, cel puțin nu pentru Trofeul Calității

Rep.: Când l-ați cunoscut pe Năstase ?

Irina Jianu: l-am văzut la o expoziție și mi s-a părut că este un bărbat frumos și mai slab decât cum era la Tv. La TV era grăsun. Cu soția domnului Năstase am avut însă o relație specială. Ne-am cunoscut în casa din Zambaccian. A venit cu Hrebenciuc, cu Sechelariu cu proiectul casei și eu le-am spus că este prost, că nu o să stea în picioare. Cu fundația, așa cum era proiectată, mai făceau trei blocuri. Am reproiectat totul. Eu am semnat contractul din partea Conimpuls pentru casa din Zambaccian. Și așa am cunoscut-o pe Dana Năstase.

A avut o comportare extraordinară. După ce am ajuns la ISC, am mai intrat poate de 10 ori în casa din Zambaccian, dar mă ruga Sergiu. Sora mea a avut o problemă medicală. A făcut o hemoragie internă. Medicii de aici mi-au spus că trebuie să fie dusă cu salvarea la București. Am sunat la prietenii mei Sergiu și Doru Sechelariu, dar nu au răspuns. Așa că am dat telefon doamnei Năstase. Doamna care era soția premierului, duminică dimineață la ora șapte a răspuns. După zece minute m-a sunat doamna ministru a Sănătății și au trimis o salvare. A fost operată și a scăpat. Eu lui Năstase nu aș fi îndrăznit să îi dau vreun ban sau să îi fac vreun favor. Eu mă gândeam că l-aș jigni. Așa am fost eu învățată, de la bunicul meu care a fost preot. Eu am fost învățată că banii sunt ai bisericii. Pot să mor de foame și nu am să cer la nimeni. Eu nu am primit de la nimeni nimic. Adevărul este că am admirat femeia asta pentru că mi-a răspuns dumincă dimineață la șapte.

VIDEO: CUM ARATĂ ÎNCHISOAREA DIN BACĂU UNDE ESTE ÎNCHISĂ IRINA JIANU

Rep.: Cu Adrian Năstase ați vorbit în acea periodă înainte de 2004?

Irina Jianu: Năstase cerea foarte multe. La Năstase se muncea foarte mult. De două ori am fost la Guvern. Odată a vrut să mă dea afară din birou. Chemase pe mai multă lume. Era vorba de sălile de sport. Era unu Stan de la CNI care îi spunea enormități, spunea minciuni. Eu i-am spus direct lui Năastase: >. El mi-a spus că totuși suntem în cabinetul premierului. Eu am continuat că acel Stan spune minciuni. [râde n.red] >, a spus Năstase. Apoi am continuat discuția pe date. A doua oară am fost la cabinetul lui Șerban Mihăilescu, dar nu era Năstase.

Cu cine am făcut eu treabă a fost Ileana Turean care îi spunea lui Mitrea. Îi mai spuneam și eu lui Mitrea, dar ca să intri la Mitrea trebuia să stai cinci ore la ușă. Cu domnul Mitrea vorbeam de la distanță mare. Mi se părea că este foarte înalt. Când am fost în instanță i-am măsurat, pe Năstase și Mitrea, care nu e mult mai înalt. La minister eu stăteam la distanță, ca să fiu cumva la același nivel.

Eu cred că a fost un proces politic. În toată lumea există asemenea procese. În fond Ioana d`Arc a murit arsă pe rug cu crucea în mână. [râde din nou n.red.] Am făcut o comparație nepotrivită, dar de fapt asta e. La început nu am crezut până nu l-am văzut pe Ionuț Matei care audia 40 de persoane pe zi. Nu cred că plătesc pentru Năstase, cel puțin nu pentru Trofeul Calității, pentru că aici nu a făcut nimic. În rest nu știu ce a făcut.