Ion Gheorghe Maurer: Nu pot să îi spun prea mult, pentru bunul și simplul motiv că din cauza faptului că nu mai văd, nu mai pot citi ziarele, cărțile. Mi-a trimis doamna aceasta (Lavinia Betea, n.M.O.), care a scris cartea cu titlul Maurer și lumea de astăzi, dar eu nu pot să o citesc. Aștept și eu să găsesc pe cineva care să îmi poată citi cartea, să văd și eu ce am spus. Dumneata ai citit cartea? Cum o găsești?
Marius Oprea: Vă pot spune că am fost mulțumit de faptul că am găsit la dumneavoastră acea sinceritate pe care alți foști lideri comuniști nu o au acum. Adică unii fie că nu vor să vorbească deloc, fie că atunci cînd vorbesc își acoperă greșelile și eșecurile sistemului comunist, dînd vina pe alții. Să revin. Domnule Maurer, îmi spuneați înainte de a porni înregistrarea că dumneavoastră nu ați mințit decît o singură dată. Vă rog să reluați firul povestirii.
Ion Gheorghe Maurer: Aveam aproximativ 10 ani și am vrut să-mi cumpăr un pistol. Era un pistol pe vremea aceea care avea capse cu alice. I-am cerut mamei să-mi de 1 leu și 50 de bani, că atît costa. Mama nu a vrut să-mi dea, spunînd că a mă juca cu acel pistol este destul de neplăcut, întrucît era ca o armă de foc. Atunci i-am furat banii, adică am mințit-o spunînd că am nevoie de bani pentru altceva, dar eu mi-am luat pistolul.
Am fost silit să tac o serie de lucruri, după cum am fost silit să și accept unele lucruri cu care nu eram de acord
Marius Oprea: Cum ați reușit să supraviețuiți în elita comunistă, păstrîndu-vă, totuși, sinceritatea?
Citește continuarea pe platforma REVOLUTIONS.