Interviul integral | Marius Tucă Show. Nicu Alifantis: Cred că ne-am cam tot bătut joc de libertate și cel mai tare ne-am bătut joc de noi

Când m-am mutat în Piața Romană, numărul 9, primul lucru pe care l-am făcut, am dat foc casei, nu știai asta?

Nicu Alifantis: Nu, a fost Nevestele Vesele de la Piatra Neamț și apoi reluat de Toca în 2011 la Metropolis.

Marius Tucă: Era un cuib de poezii acolo? Asta ai făcut când te-ai mutat la Piața Romană, numărul 9?

SPORT Dinamo încheie anul 2024 pe locul 2 în Superliga! Remiză albă în derby-ul de pe Arena Națională

06:27

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

Nicu Alifantis: Nu, când m-am mutat în Piața Romană, numărul 9, primul lucru pe care l-am făcut, am dat foc casei, nu știai asta?

Marius Tucă: Nu, nu știam asta.

Nicu Alifantis: Da, deci îmi luasem mobilă, renumita mobilă Bonanza dacă ai auzit…

Marius Tucă: Am auzit de ea, dar nu o știu.

Nicu Alifantis: Nu o știi. Și canapelele Oana, așa se chemau ele.

Marius Tucă: Era și săpunul Oana, canapelele Oana și așa mai departe, așa.

Nicu Alifantis: Era și săpunul Oana, da…

Marius Tucă: Păi cum să le spui, de ce să le spui unor canapele Oana,  totuși?

Nicu Alifantis: Pentru că mai erau unele Bibi, vorbesc foarte serios. Și era împachetate tot, aveam doar canapeaua de la… că erau două fotolii și o canapeluță care se deschidea și am… erau vopsele, zugrăvisem proaspăt zugrăvit, nu aranjasem, nu făcusem încă curățenie, mai aveam ceva de vopsit pe la tocurile de la uși și am plecat la repetiție la teatru.

Marius Tucă: Ce repetai?

Nicu Alifantis: Nu mai știu ce spectacol…

Marius Tucă: Spectacol de teatru…

Nicu Alifantis: Da, lucram la un spectacol cu muzici, mă rog ce era. Eu la teatru mai eram și sonorizator, cântam, plecam în turnee aduceam bani pentru teatru, da… și pe ștatul de plată, pe schemă eram tâmplar, o meserie foarte frumoasă da. Revenind la viața mea, am fost la teatru am făcut treaba, am mai stat cu niște colegi după aia cred că la …

Marius Tucă: Cireșica?

Nicu Alifantis: Nu, noi nu mergeam la Cireșica, noi mergeam la Palace, era hotelul Palace jos…

Marius Tucă: Normal pentru că noi nu stăm la Brăila.

Nicu Alifantis: Dar în ziua de salariu mergeam sus la Berlin.

Marius Tucă: La Berlin superb și la grădiniță acolo era frumos, ții minte grădinița?

Nicu Alifantis: Eu acolo mergeam, acolo când era…

Marius Tucă: Tu cu cine? Care erau ceilalți artiști care te însoțeau acolo.

Nicu Alifantis: Eram așa, era Dinu Manolache, Dumnezeu să îl ierte, cu Geo Visu, cu Florin Călinescu…

Marius Tucă: Actori de la Teatrul Mic. Ștefan Iordache nu mergea cu voi, era prea mare?

Nicu Alifantis: Da, mai era Nicolae. E, Ștefan era altă ligă.

Marius Tucă: Erați ăștia tineri din Teatru.

Nicu Alifantis: Sigur că da, eram puștanii care…

Marius Tucă: Călinescu, Dinu Manolache…

Nicu Alifantis: Cam asta eram gașca, mai venea, după ce a apărut în Teatru Mic, s-a adăugat Cristi, mortu, Dumnezeu să îl odihnească și pe el, eram o gașcă foarte mișto.

Marius Tucă: Era Dinu Săraru director?

Nicu Alifantis: Dinu Săraru director da, un om căruia îi port o amintire foarte frumoasă și o recunoștință deosebită pentru că acolo am făcut foarte multe lucruri, m-a obligat să fac foarte multe lucruri și…

Marius Tucă: Alifantis cred că tu ești în stare în două ore să spui cum ai dat foc  în Piața Romană numărul 9.

Nicu Alifantis: Păi dacă mă tot …

Marius Tucă: Eu? Ți-am zis eu… te-am jignit eu cu ceva?

Nicu Alifantis: Și am plecat acasă, am ajuns în Romană, văd agitație pe jos așa la scară și văd că apă pe jos, ok. Dau să iau liftul, bineînțeles că nu mergea, că de cele mai multe ori nu mergea liftul, eu stăteam la opt.

Marius Tucă: La etajul opt era Piața Romană, numărul 9?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Știi că un prieten de al meu și-a închiriat o mansardă, știi că ți-am povestit la un moment dat, cel mai bun prieten al meu și-a închiriat o mansardă că și-o găsise acolo de închiriat pentru că era în Piața Romană, numărul 9 și ascultasem albumul și asta a…

Nicu Alifantis: Era florăria la mijloc la coloane și florăria era încadrată de două scări, eu stăteam la scara din stânga, la C. Bun și am luat-o pe trepte și cu cât înaintam, urcam, cu atât venea un miros de ars, apă din ce în ce mai multă și ajung la mine la etaj la opt, trebuia să faci așa cotul și ajung în fața ușii mele, văd mare sigiliu, Miliția, Pompierii fuseseră. Da mă ce s-a întâmplat, firul de la televizor care era trecut prin spatele canapelei.

Marius Tucă: Alifantis erai bogat, aveai televizor?

Nicu Alifantis: Alb- negru, ăla mic.

Marius Tucă: Ăla mic frumos, sport.

Nicu Alifantis: Da, sport, foarte bun.

Marius Tucă: Firul de la televizor?

Nicu Alifantis: A avut o bubă, o ceva sau a venit o cocoloașă de curent și a aprins ăla, materialul, era un material sintetic. Norocul a fost că nu a izbucnit flacăra, a mocnit, dar un fum și un miros ceva groaznic, deci tocmai terminasem de zugrăvit, de aranjat cât de cât, eram fericit că…

Marius Tucă: Ai și tu casa ta, era prima ta casă…

Nicu Alifantis: După care au apărut vecinii, de aia te-ai mutat domnule aici ca să ne dai foc la bloc?

Marius Tucă: Dar erai cunoscut…

Nicu Alifantis: Sigur că eram cunoscut, că tocmai de aia… după aia au început alte meciuri.

Marius Tucă: Cât ai stat acolo? Până în ce an?

Nicu Alifantis: Până în 1997.

Marius Tucă: Deci tu ai stat în garsoniera aia până în 1997?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Deci ai stat cât? Aproape 20 de ani.

Nicu Alifantis: Tu ești bun la matematică că ai socotit și cu decembrie…

Marius Tucă: Nu, socotisem cu decembrie că… deci ai stat aproape 20 de ani în garsoniera aia?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Incredibil. Ai mai fost de când ai plecat, în ea, vreodată?

Nicu Alifantis: Nu, nu am mai fost, am zis că o să mă duc o dată de curiozitate, pentru că … amintiri superbe, na.

Marius Tucă: Și cântecele de pe albumul Piața Romană, numărul 9, le-ai compus acolo, când stăteai acolo bănuiesc?

Nicu Alifantis: Nu numai că le-am compus acolo, dar le-am și imprimat acolo.

Marius Tucă: Nu pot să cred.

Nicu Alifantis: Ba da, eu aveam un home-studio. Pe primul pe care l-am avutl-am luat de la Adrian Enescu, Dumnezeu să îl odihnească.

Marius Tucă: Da un compozitor și un artist desăvârșit.

Nicu Alifantis: Și un prieten extraordinar și un om de la care am învățat enorm de multe lucruri și am cumpărat, era un (…) de patru canale, cu ăla am făcut muzica de la Mitică Popescu, Piața Romană, numărul 9, doar vocile mergeam să le trag că nu aveam un microfon foarte bun pentru voce și nu aveam nici antifonare necesară, dar instrumentele acolo s-au tras, da.

Marius Tucă: Cine te vizita pe vremea aia? Dintre colegi, dintre artiști, dintre poeți? Oameni de cultură?

Nicu Alifantis: Țărnea, să începem cu poeți, George Țărnea, cel mai des, după aia eram vizitat de Horațiu care stătea…

Marius Tucă: Horațiu Mălăele stătea aproape…

Nicu Alifantis: Pe Căderea Bastiliei, după care Tapalagă mai venea foarte des, ne vedeam acolo, Ștefan Iordache, mai toți colegii din Teatrul Mic mi-au călcat acolo.

Marius Tucă: Pe Anca acolo ai cunoscut-o?

Nicu Alifantis: Acolo am cunoscut-o, ea stătea un etaj mai jos, la 7.

Marius Tucă: Nu te mai întreb unde ai cunoscut-o pe, la Craiova care a fost, Ramona, tot acolo?

Nicu Alifantis: Nu.

Marius Tucă: Bun, cine mai veneau dintre cântăreți, colegi de…

Nicu Alifantis: Baniciu, Andrieș, normal că…

Marius Tucă: Stăteau tot în Ștefan Cel Mare unde sau acuma, sau stăteau în altă parte?

Nicu Alifantis: Nu, el stătea cred pe… cred că stătea în Lahovari.

Marius Tucă: Cum eram viața totuși în 50 de metri pătrați, cât aveai acolo în garsonieră.

Nicu Alifantis: Nu aveam mă 50 de metri pătrați…

Marius Tucă: 30 de metri pătrați?

Nicu Alifantis: Până în 30, era mică, aveam o baie care era cu duș normal, că nu încăpea cadă…

Marius Tucă: Garsonieră, balcon aveai?

Nicu Alifantis: Nu, aveam fereastră.

Marius Tucă: Și unde dădea fereastra?

Nicu Alifantis: În curtea inferioară.

Marius Tucă: De unde și cântecul …

Nicu Alifantis: De unde și cântecul, sigur că da. Ce să zic, că nu am ce că se termină repede spațiul, e mică…

Marius Tucă: Și cum aveați loc acolo în 20 de metri atâția prieteni? Și petrecerile de ziua ta, de revelion le făceați tot acolo?

Nicu Alifantis: Tot acolo, da, bineînțeles.

Marius Tucă: Ai făcut multe revelioane acolo nu?

Nicu Alifantis: Destule, sigur că da în atâția ani.

Marius Tucă: Și cea mai amuzantă sau ce spuneai?

Nicu Alifantis: Ce mai vrei de la viața mea?

Marius Tucă: Nu mă enerva în timpul emisiunii, zi, cea mai amuzantă chestie era?

Nicu Alifantis: Ok, terminasem de înregistrat Mitică Popescu și eram foarte fericit, dimineață, spre dimineață, nu, era noaptea târziu, pe la 12-1 noaptea, și zic, mi-am pus un pahar de votcă și am zis hai să…

Marius Tucă: Se bea votcă pe vremea aceea, nu vin?

Nicu Alifantis: Mă da tu de unde ești de tot pui atâtea întrebări.

Marius Tucă: Îți tai microfonul ăla dacă nu răspunzi. Nu serios, se bea votcă pe vremea aia?

Nicu Alifantis: Da, păi nu se găsea altceva, nu fii…

Marius Tucă: Dar nu eram în nici un fel, nici intruziv, nici…

Nicu Alifantis: Bun, deci repet mi-am pus un pahar de votcă și am luat materialul să văd dacă nu am ratat ceva, dacă nu mi-a scăpat ceva, a fost un volum foarte mare de lucru. Și constat că la un cântec al lui Visu, îl cânta Geo Visu acolo, Gheorghe Visu, aveam nevoie de o trompetă de armată…

Marius Tucă: Da, pentru că nu ești sănătos la cap și ești perfecționist și să fie totul perfect.

Nicu Alifantis: Și m-am ofticat că doar terminasem cu Doru de imprimat, îl sun bineînțeles pe Căprescu și ăla bineînțeles zice, băi, mâine dimineață plec ți-am și zis grecule, dacă nu terminăm acum, el așa îmi spune, dacă nu terminăm astăzi, te rog eu frumos vin-o până la mine acum.

Marius Tucă: Și a venit cu trompeta până la tine?

Nicu Alifantis: A venit cu trompeta la mine, dar nu a venit atunci, a venit dimineață, deci la ora 5:00 dimineața, el pleca la 6:00…

Marius Tucă: Cânta la trompetă…

Nicu Alifantis: Da, am dat scularea la tot cartierul ăla, pentru că îți dai seama că în curtea aia interioară ce ecou s-a putut face. Eu am fost foarte fericit, e, de aici deja vecinii mei erau împărțiți în două găști: unii pro și alții contra, eu nici nu mă mai străduiam să ies afară, ei se certau între ei afară.

Marius Tucă: Din cauza ta?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Și atunci tot actorii ăia veneau, de la Teatru Mic, veneau acasă…

Nicu Alifantis: Marea majoritate cu care lucram.

Marius Tucă: Câți ați avut loc în garsoniera din Piața Romană, numărul 9?

Nicu Alifantis: Tu mai ții minte un cor care se numea Song?

Marius Tucă: Da.

Nicu Alifantis: E…

Marius Tucă: Atâția?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Păi cum Dumnezeule în 20 de metri stăteau în picioare, striviți ca sardelele.

Nicu Alifantis: Deci toate scaunele erau din alea care se pliau, masa se plia, totul se plia și îți dai seama…

Marius Tucă: Deci aveai o mini sală de concert.

Nicu Alifantis: Acum am ascultat-o, deci înainte să începem că m-ai trimis la radio că așa profiți tu de mine…

Marius Tucă: La Smart Radio, normal.

Nicu Alifantis: Au pus Piața Romană și acolo se aud niște voci, i-am tras chiar acolo în garsonieră.

Marius Tucă: Mi-am dat  seama că erau chiar acolo, dar ce vesele erau vocile, foarte frumoase.

Nicu Alifantis: Păi bineînțeles că aveau un tonus…

Marius Tucă: Deci și Mihalea venea la tine, acolo?

Nicu Alifantis: Sigur că da, cu ei lucram. Aia era lumea în care mă învârteam.

Nu îi cântam lui Baniciu că și eu și el eram sătui să cântăm. Păi ce să mai cântăm, vorbeam, bârfeam.

Marius Tucă: Nichita Stănescu a venit vreodată?

Nicu Alifantis: Nichita, nu.

Marius Tucă: Dar ai fost tu la el?

Nicu Alifantis: Am fost eu la el și, a, cine a mai călcat, Maestrul Beligan. Și m-ai luat repede cu întrebarea asta, multă lume a trecut pe acolo.

Marius Tucă: Era un…

Nicu Alifantis: De exemplu când aveam studioul ăla acolo și Adrian mi-a zis, când ai ceva probleme mă suni indiferent de oră…

Marius Tucă: Care Adrian?

Nicu Alifantis: Adrian Enescu.

Marius Tucă: Adrian Enescu, scuze, da.

Nicu Alifantis: Mă suni indiferent de oră și vin, el stătea pe Beloianis, foarte aproape și normal că într-o noapte nu știu ce ping-pong am vrut eu să fac acolo cu niște canale…

Marius Tucă: Și ai ars…

Nicu Alifantis: Nu, nu am ars nimic, dar mi-am prins degetele nu mai știam cum să ies dintr-o încurcătură, era vreo  3 și ceva noaptea, l-am sunat pe Adrian, el lucra noaptea, nu l-am deranjat, nu l-am sculat din somn. Problema era că drept pedeapsă că îl pun pe drumuri la orele alea erau partidele de table de după și cu Adrian nu se jucau pe clasic, 3 din  sau…

Marius Tucă: Jucați 27 din 30.

Nicu Alifantis: Da, adică …

Marius Tucă: Jucați și cărți, rummy, alte jocuri?

Nicu Alifantis: Nu, table acolo, în mod special…

Marius Tucă: Și de cântat, cântați?

Nicu Alifantis: Dar bineînțeles…dar nu acolo, eu cântam acolo că acolo îmi făceam cântecele da. și sigur când înregistram și aveam nevoie de un colaborator pentru, era instrumentist…

Marius Tucă: Îl invitai tinere cărora să le cânți la chitară?

Nicu Alifantis: Nu, Marius, iartă-mă…

Marius Tucă: Păi nu era o chestie artistică și boemă, nu întrebam în alt sens.

Nicu Alifantis: Păi la asta mă refer și eu, ca să ce?

Marius Tucă: Să le încânți.

Nicu Alifantis: De ce să le încânt acasă, ele vin la spectacol, păi nu pe bune acuma, ce o fi în creierul tău?

Marius Tucă: Tu nu ai cântat niciodată acolo unei fete? Ancăi nu i-ai cântat niciodată la chitară acolo, soția ta, că ne aude.

Nicu Alifantis: Cred că da, ei i-am cântat dar era deja o legătură, dar așa uite o iau pe domnișoara de acolo și o invit la… păi nu pe bune acuma ce o fi în mintea ta?

Marius Tucă: Nu, erau printre invitați să cânți, care e chestia? Uite de exemplu Nichita Stănescu așa a cunoscut-o pe Dora, venea acolo, cum venea lumea în vizită ca la Mecca.

Nicu Alifantis: La mine nu veneau ca la Nichita.

Marius Tucă: Și el a citit poeme și așa mai departe și așa a cunoscut-o.

Nicu Alifantis: Nu, să nu facem totuși de… sunt zone…

Marius Tucă: Nu făceam nimic, pur și simplu te întrebam, mi se părea firesc și normal să se întâmple așa.

Nicu Alifantis: Nu, mie mi se pare firesc…

Marius Tucă: Îi cântai numai lu Baniciu?

Nicu Alifantis: Nu îi cântam lu Baniciu că și eu și el eram sătui să cântăm. Păi ce să mai cântăm, vorbeam, bârfeam.

Marius Tucă: Știu o chestie incredibilă am văzut la tine și am mai văzut și la cineva, să fii foarte aproape de un artist pe care cumva l-ai idolatrizat în tinerețe, așa cum am făcut eu cu tine și cu alți artiști și eu te-am văzut cântând lângă mine, în cameră cu mine, doar noi doi sau mai era cineva și atunci mi-am dat seama de ce Nicu Alifantis, e Nicu Alifantis. Într-o cameră simplă cu o chitară fără amplificare și cu vocea lui ce transmite, păi cam așa sunt marii artiști adică nu au nevoie nici de stadioane, cu toate că și alea la un moment dat vin și boxe și amplificare toate au, dar atunci am înțeles de ce Nicu Alifantis e Nicu Alifantis.

Nicu Alifantis: Sunt formate diferite de spectacol.

Marius Tucă: Asta nu era un spectacol, asta era o chestie, aș putea spune  intimă, de act artistic intim.

Nicu Alifantis: Dar când ți-am cântat eu ție?

Marius Tucă: Când erai mai mic.

Nicu Alifantis: De atâta vreme ne cunoaștem?

Marius Tucă: Da, ne cunoaștem de aproape 20 de ani, din păcate sau din fericire, din păcate pentru tine și din fericire pentru mine.

Nicu Alifantis: Ei, lăsați.

Marius Tucă: Eu te întrebam în ideea că știu cum se întâmplă, artiștii vin, se cântă la chitară nu era nici o altă conotație, dacă te-a deranjat nu te mai invit altă dată…

Nicu Alifantis: Nu, te rog frumos, nu e nici o problemă, doar că mă gândesc că e destul, nu e destul? Totuși să nu plictisim oamenii.

Marius Tucă: Noi?

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Noi am terminat de mult emisiunea, noi acuma stăm de vorbă, ce credeai că ne mai vede cineva și că se mai filmează?

Nicu Alifantis: Nu, nu se mai uită nimeni la noi.

Marius Tucă: Dumnezeule, dar cum credeai că o să stau cu tine atâta în studio să te mai și enervez aproape două ore? S-a terminat de mult filmarea. 30 de ani ăștia de libertate…

Nicu Alifantis: Ok, gata…

Marius Tucă: De democrație să spunem, cum au fost?

Nicu Alifantis: Care?

Marius Tucă: Care au fost.

Nicu Alifantis: Care democrație? Care 30?

Marius Tucă: Începem să ne jignim și chiar a fost o emisiune, spuneam remarcabilă din punct de vedere…

Nicu Alifantis: Ai zis că s-a terminat de mult…

Marius Tucă: Am glumit, era o glumă aproape reușită.

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Și să îmi spui până la finalul emisiunii cui ai cântat la chitară că nu te las, în Piața Romană, că nu sunt venit de la Caracal. 30 de ani, de? Ce a fost asta, ce s-a întâmplat, că nu pari ipocrit, că a fost o libertate, poate prost înțeleasă, dar a fost.

Nicu Alifantis: Da, a fost, a fost.

Marius Tucă: Aș spune chiar ne-am făcut de cap, nu vorbim despre noi doi, noi românii în general nu?

Nicu Alifantis: Da, pentru că neavând gustul, neștiindu-l, necunoscându-l până atunci, probabil…

Marius Tucă: L-am tot experimentat în fel și chip nu?

Nicu Alifantis: Da, și cred că ne-am cam tot bătut joc de ea și cel mai tare ne-am bătut joc de noi pentru că totuși eu văd toată povestea asta prin prisma celor 30 de ani pe care i-am pierdut eu…

Marius Tucă: Nu i-ai pierdut.

Nicu Alifantis: Ba da, au fost 30 de ani din viață…

Marius Tucă: Nu încerca să devii mizantrop înainte de a deveni mizantrop și să fii atât de cinic, cu toate că uneori te caracterizează asta și stă chiar bine haina asta, mai ales că ai avut nenumărate experiențe de pe urma căruia ai putea să spui ce ai spus acuma, dar nu au fost pierduți, știi bine sau altfel spus cred că te-ai putea pierde împreună sau cu toții am pierde mult mai mult dacă…

Nicu Alifantis: Da, mă rog, poate că nu am pierdut …

Marius Tucă: Radical spus…

Mi s-a spus că nu poate să îmi dea o sponsorizare pentru că trebuie să dovedesc cum că sunt artist…

Nicu Alifantis: Da, e un pic radical spus și poate că nu asta era ideea, ideea era că poate mi-ar fi plăcut să treacă altfel.

Marius Tucă: Cu toții ne-am fi dorit să treacă altfel.

Nicu Alifantis: Probabil da, mai mult ca sigur.

Marius Tucă: Dar, cu siguranță, suntem dezamăgiți după 30 de ani…

Nicu Alifantis: Da, eu sunt și de asta zic că …

Marius Tucă: Și eu sunt, dar iau partea bună a lucrurilor și au fost și lucruri excepționale.

Nicu Alifantis: Dacă lucrurile astea se întâmplau firesc și normal, poate că eram mult mai bine. Dar uite vreau să spun, apropo de… că nu pot să nu-l spun, un lucru care mi s-a întâmplat acum cred că vreo 7-8 ani în urmă și care s-a repetat anul ăsta. Cineva a vrut să îmi dea o sponsorizare, eu i-am mulțumit frumos și am zis da, după care am primit un telefon și mi s-a spus că nu poate să îmi dea o sponsorizare pentru că trebuie să dovedesc cum că sunt artist…

Marius Tucă: Și te-ai enervat?

Nicu Alifantis: În momentul…

Marius Tucă: E o prostie, o tâmpenie…

Nicu Alifantis: E, doamna ministru care era atunci, s-a supărat foarte tare pe mine că am scris pe Facebook. Întâmplarea…

Marius Tucă: De ce să se întâmple?

Nicu Alifantis: Nu știu de ce, anul ăsta…

Marius Tucă: E o aberație, cum să vii să îi spui lui Nicu Alifantis să demonstreze că este un artist.

Nicu Alifantis: Așa spune legea, ai să râzi, legea e lege.

Marius Tucă: Da, sunt multe legi absolut cretine… te las imediat să termini. Știi că nu ai voie să dai căldură în teatru dacă nu știu câte zile la rând e temperatura nu știu care, o cretinitate și așa a rămas, nu s-a schimbat nimic, cine a stabilit asta?

Nicu Alifantis: Nebunia e că…

Marius Tucă: Zi mai departe.

Nicu Alifantis: Anul ăsta, acum când cu povestea asta m-am lovit de aceeași treabă, m-am dus bineînțeles la UNITER, am rugat să mi se dea o hârtie…

Marius Tucă: De artist…

Nicu Alifantis: Prin care să se spună că da, Nicu Alifantis e ăla care cântă.

Marius Tucă: „Prin prezenta se dovedește că Nicu Alifantis e artist”.

Nicu Alifantis: Un fel de… bun. Ce se întâmplă înainte de 1990 erau niște atestate de liberi profesioniști, care alea îți dădeau o categorie, mă rog, categoriile erau mai mult pentru banii pe care îi luai. E, a venit 1990, au venit vremurile de azi, atestatele nu s-au desființat, sunt în continuare, dar Ministerul Culturii nu catadicsește să dea din nou atestate…

Marius Tucă: Cine dă atestatele?

Nicu Alifantis: Există o comisie acolo la care te duci și dai examen…

Marius Tucă: Și ție nu vor să îți dea atestat?

Mi-a lăsat un gust destul de amar toată degringolada asta a caracterului care a luat-o razna…

Nicu Alifantis: Nu, dar ăia … deci atestatele nu s-au desființat, dar legea spune că trebuie să ai atestat.

Marius Tucă: Incredibil.

Nicu Alifantis: Uite-te și tu ce nebunie.

Marius Tucă: Da.

Nicu Alifantis: Și asta este doar un exemplu față de multe care s-au întâmplat în toți acești ani.

Marius Tucă: Apropo de întâmplările din ultimii 30 de ani, întâmplări care te-au marcat în ultimii 30 de ani?

Nicu Alifantis: Asta, asta m-a marcat.

Marius Tucă: Persoane, personaje, personalități cu care te-ai întâlnit și te-au marcat într-un fel sau altul?

Nicu Alifantis: De bine da, multe, de rău și mai multe. Da, pentru că mi-a lăsat un gust destul de amar toată degringolada asta a caracterului care a luat-o razna…

Marius Tucă: (…) caracterelor, adică foarte greu mai găsești asta. Nichita Stănescu a fost o personalitate providențială în viața ta?

Nicu Alifantis: A fost Nichita, a fost Neagu, a mai fost Johnny Răducanu, (…) unde a început toată nebunia cu muzica de teatru, el a fost Pionerii, el și cu Marcela Săftiuc și Dorin Liviu Zaharia. Apoi Ștefan Iordache, Tocilescu, Cătălina Buzoianu…

Marius Tucă: Dinu Săraru?

Nicu Alifantis: Dinu Săraru, Păunescu, au fost mulți oameni, foarte mulți oameni.

Marius Tucă: De ce Nichita Stănescu în primul rând, pentru că ai un album absolut uluitor pe care îl ascult când vreau să… cum l-ai cunoscut?

Nicu Alifantis: L-am cunoscut în casă la Florin Zamfirescu…

Marius Tucă: După care ai început să îl vizitezi…

Nicu Alifantis: După care ne-am vizitat, nu foarte mult din păcate pentru că eu l-am  cunoscut destul de târziu, cu puțină vreme înainte să…

Marius Tucă: Și să stăm să ne gândim că Nichita Stănescu a murit la  50 de ani.

Nicu Alifantis: Da.

Marius Tucă: Atunci mi se părea nu știu, nu că a murit bătrân neapărat, dar nu că era tânăr… a murit foarte tânăr.

Nicu Alifantis: M-am uitat absolut întâmplător și am văzut două personaje din lumea asta românească, care m-au impresionat foarte tare, Nadia Comăneci și Mihai Neșu…

Marius Tucă: Se face un an de când am făcut ultima emisiune cu Nadia și învăț de fiecare dată de la ea, din ce a făcut ea…

Nicu Alifantis: M-a impresionat foarte tare și ea și Neșu…

Marius Tucă: Și nu prea te mai impresionează mulți. Nichita Stănescu l-ai cunoscut ca om în starea lui liberă…

Nicu Alifantis: Mie asta mi-a și plăcut foarte tare la el, mi-a plăcut foarte tare omul, pentru că poetul îl știam, știam cât de mare este și cât…

Marius Tucă: Da, uite Ion Cristoiu spunea un lucru extraordinar, Nichita Stănescu făcea poezie cu tine și când stăteai de vorbă cu el.

Nicu Alifantis: Așa au spus versurile alea despre mine, cu să smulgem fildeșii din Alifantis. După ce am cântat în casă acolo la Florin Zamfirescu, bine el avea… se juca cu tine, făcea tot felul de…

Marius Tucă: Se mai găsește pe piață acum albumul tău Nichita?

Nicu Alifantis: Cred că acum nu, dar o să urmeze, o să urmeze.

Marius Tucă: Un album absolut excepțional, îl ascult de fiecare dată, sunt foarte multe dintre poemele lui spuse de el pe niște…

Nicu Alifantis: Da, sunt niște gânduri care sunt extrase, da, eu le-am zis gânduri, mă rog, ele sunt extrase dintr-un interviu, doar că un interviu de la TV luat de Alexandru Stark.