Irina Rimes este invitata Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a doua parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), cântăreața vorbește despre experiența de la Vocea României și responsabilitatea uriașă care vine „la pachet” cu succesul.
Cristina Stănciulescu: La Vocea României ești între bărbați. Ești o fată minionă între trei bărbați cu trei personalități foarte puternice. Ai zice că pentru altcineva ar fi intimidant, ar bloca…
Irina Rimes: Aici intervine masca despre care vorbeam. Intervine scutul pe care mi-l pregătesc de fiecare dată când intru pe câmpul acela minat. E greu, dar e interesant. E o sabie cu două tăișuri. Când cineva mă întreabă: Irina, ce să fac să ajung acolo, să am succes, bla bla bla… și întreb persoana respectivă: Tu sigur vrei asta? Pentru că trebuie să vrei 100%. Pentru că s-ar putea să nu îți placă. Există asemenea locuri, precum Vocea României, unde te duci ca la un job, unde simți că nu ești calificat, sunt foarte puțini oameni calificați pentru această misiune și trebuie să te lupți cu alții care au 10-20 de ani în industrie și te comporți ca și cum ai fi cool cu asta, știi…ca și cum ai fi de acolo.
Imaginați-vă cât de greu a fost pentru mine în primul an. Este foarte greu, este foarte solicitant, mai ales pentru un antrenor care își dedică timpul la maxim pentru concurenții lui. Dar în același timp este foarte interesant și simți cum de la emisiune la emisiune nu ai urcat trei trepte, ci ai sărit un etaj întreg în cariera ta și asta datorită experiențelor trăite într-un sezon de la Vocea României.
Revin la ce spuneam mai devreme. Când cineva mă întreabă „ce să fac, cum să fac să am succes” îl întreb de zece ori dacă este sigur și dacă își dorește, pentru că s-ar putea să ajungă acolo și să nu îi placă.
Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le faci, pentru că îți impune codul moral. Poți să te trezești în situația… Eu am foarte mulți urmăritori pe rețelele sociale. Să spunem că 10% din mesaje sunt de genul: „Bună, mă numesc Natalia, copilul meu este bolnav de cancer, ajută-ne să strângem donații cu un share”. Un alt mesaj: „Bună, numele meu este Maria și colega noastră de clasă are cancer în stadiul III, trebuie să meargă în Franța să se trateze”. Vrei să ajuți și aici și acolo și dincolo.
Nu poți efectiv să te ocupi de toți. Instagramul tău nu poate deveni o platformă de strângere de fonduri. Nu ăsta era scopul. Dar te gândești că ai un cumul de imagine, trebuie să-l folosești corect. Îți iei o mică povară pe suflet. De acolo, de acolo și de acolo o mică povară pe suflet.
Acesta e doar un mic aspect. Nu știu dacă m-am exprimat corect, ideea este că în momentul în care ai un cumul mare de imagine, ai și o foarte mare responsabilitate, de cum îți alegi prioritățile, de fapt.
Asta vorbește despre tine ca om. Tu vrei să fii un om bun. Când ajungi să spui NU, doare. Trăiești cu durerea asta, îți reproșezi că tu poți, dar nu poți de fapt. Îți imaginezi că puterea din mâinile tale nu este a ta.
Toată lumea zice: „Să-mi iau singur viața”. Nu există așa ceva. Dar ce, viața este a ta? Îți iei viața și apoi ce faci cu ea? Viața nu este a noastră. Ni s-a dat să ne administrăm niște task-uri care ni se oferă zi de zi. Unii sunt mai buni administratori, alții mai răi.
Când ai cumul de imagine, devii foarte responsabil despre ce promovezi, ce scoți pe gură, ce muzică scoți, ce model dai acestor oameni. Această responsabilitate poate fi o mare povară pe umerii unui om normal, simplu.
INTERVIURILE GÂNDUL. Irina Rimes, invitata Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – Prima parte