Invenția unui elev din Deva poate schimba viața a milioane de oameni

Cristian Dragomir este elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Decebal” din Deva și, în timp ce alți adolescenți chiulesc de la ore ca să lenevescă pe o canapea într-un bar, băiatul de 17 ani și-a petrecut timpul documentându-se și, în final, inventând un dispozitiv care îi avertizează pe nevăzători dacă au obstacole în față.

Cristian a fost ajutat de un prieten cu doi ani mai mare, Cornel Amariei, la crearea ochelarilor cu senzori, obținând astfel premiul întâi la faza națională a concursului „Imagine Cup”, organizat de Microsoft în luna aprilie. Inovația a fost premiată în cadrul secțiunii „World Citizenship”, al cărui scop a fost crearea celui mai bun software destinat rezolvării problemelor sociale.

„Împreună cu un prieten, Cornel Amariei, care acum este student la o univesitate din Bremen, am decis anul trecut prin toamnă să facem un proiect pentru concursul organizat de Microsoft. Bunicul meu avea un prieten nevăzător care îi povestea cât de greu este să se orienteze, așa că ne-am gândit la o pereche de ochelari cu senzori, care să avetizeze nevăzătorii legat de obstacolele din fața lor”, povestește adolescentul.

El spune că dispozitivul „funcționează simplu”.

„Are forma unor ochelari pe care sunt montați senzori cu ultrasunete de mai multe tipuri, care se completează unul pe altul. Acești senzori au menirea de a citi mediul înconjurător, de a citi distanța față de obiecte, care este calculată și transmisă unor motoare de vibrații. Persoana care poartă acest dispozitiv va simți, prin vibrații, apropierea de obiectele din jurul ei și conturul acestora. Nu va vedea culori, dar va putea aproxima distanța la care se află de obiectele din jurul său. Când e cale liberă, vibrațiile se simt puternic, când sunt obstacole, vibrațiile sunt mai slabe”, explică Cristian Dragomir.

Dispozitivul a fost botezat de Cristian „Vizium”, iar proiectarea lui și apoi procurarea pieselor și asamblarea lor nu au fost ușoare.

„Din toamna anului trecut și până în primăvară numai m-am documentat. Am citit, am stat de vorbă cu persoane nevăzătoare și am înțeles prin ce trec. Faptul că nu văd culorile e greu de suportat, însă foarte dificil este să se orienteze mai ales atunci când sunt în spațiu deschis sau în locuri în care nu au mai fost. Am tot experimentat și am pus tot felul de senzori, până când am nimerit forma optimă”, afirmă el.

Adolescentul spune că a testat chiar el ochelarii, în timp ce lucra la ei, însă primul test a eșuat.

„Mi-am pus ochelarii și m-am învârtit în cerc, ca să nu știu unde sunt exact. Matricea ochelarilor cu senzori era inversată, iar eu percepeam obiectele din stânga ca fiind în dreapta. M-am lovit cu capul de o ușă. După ce am făcut modificările de la laptop, rezultatul a fost cel așteptat”, povestește Cristian.

Prietenul său a venit și el cu câteva idei care au îmbunătățit dispozitivul și a ajutat la obținerea componentelor necesare.

„Prietenul meu e foarte atent la detalii și cu ajutorul lui am reușit să fac dispozitivul. Amândoi am participat la concurs și am câștigat”, spune Cristian.

Cu „Vizium”, adolescentul are planuri mari. Speră să găsescă investitori și să-l producă la scară mare.

„Materialele folosite pentru dispozitiv au costat 300 de euro. Eu sper ca o cantitate mare de materiale achiziționată să scadă costurile de producție și să ajungem să putem vinde un Vizium cu 300 de euro. Poate că pare mult, dar un câine pentru nevăzători costă în Anglia 12.000 de lire”, spune tânărul.

Ochelarii cu senzori care să îi ajute pe nevăzători nu sunt prima invenție cu care se poate lăuda Cristian Dragomir. Adolescentul este pasionat din copilărie de robotică și tehnologie și a început prin a participa la cercurile școlare dedicate științei.

În timp, a ajuns să creeze mai mulți roboți cu care a participat la concursuri. Cel mai premiat a fost un braț robotic care imită câteva dintre mișcările brațului uman.

Pe acesta l-a numit Explorer I, iar unul dintre scopurile pentru care l-a realizat a fost acela de a fi un ajutor pentru persoanele cu handicap. Astfel, roboțelul putea fi controlat de la distanță, prin voce, iar în versiunea îmbunătățită, acesta avea un braț funcțional care putea fi controlat prin mișcarea mâinii.

Pasionat și de muzică, Cristian și-a făcut un kit de tobe electronice pentru a nu deranja vecinii atunci când exersează.

„Eu cânt la chitară și învăț să cânt la tobe. Pentru că tobele clasice fac mult zgomot și aș deranja vecinii, mi-am făcut un kit de tobe electronice la care atașez căști și aud doar eu când exersez”, spune Cristian.

Elev la o clasă cu predare în limba germană, Cristian Dragomir intenționează să își urmeze prietenul la o universitate din Germania.

„În România sunt universități foarte bune și profesori foarte buni. Din păcate, după ce termini facultatea aici nu ai aceleași posibilități”, consideră el.

Până atunci și până când invenția sa îi va aduce un alt fel de recunoaștere, adolescentul a fost premiat în cadrul unei campanii civice locale, intitulată „Premianții fără premii”, prin care sunt recompensați, simbolic, cei care prin munca lor merită recunoștința comunității.

Profesorii de la Colegiul Național „Decebal” din Deva, unde învață Cristian, au numai cuvinte de laudă despre acesta. Deși a ales profilul științele naturii, tânărul s-a remarcat mai ales la materiile exacte.

„Este un băiat foarte inteligent și practic. Am remarcat o libertate de spirit mai mare decât la colegii lui și el se folosesște de asta. E un talent nativ care se remarcă mai ales în zona IT. Pentru că am observat talentul lui am încercat să-l canalizez spre materia pe care o predau. Am încercat să-l conving să participe la olimpiada de fizică, însă nu am reușit. E un spirit nonconformist, cu multă imaginație, care reușește să speculeze lucrurile, să lege informațiile mult mai bine decât o fac alți adolescenți de vârsta lui”, a spus profesorul său de fizică, Mihai Bebu.

Cadrul didactic a precizat că nu de puține ori Cristian i-a împărtășit din planurile sale legate de invenții și de fiecare dată a rămas uimit de gândirea clară a elevului, iar atunci când a putut să-l ajute cu un sfat sau cu o idee a făcut-o cu cel mai mare drag.

„Mă simt norocos că am un astfel de elev”, a adăugat profesorul de fizică.