Ioan Irimie, propus pentru șefia DNA, a fost revocat de Morar de la conducerea DNA Cluj în 2005

Ioan Irimie, propus la conducerea DNA, a fost șeful DNA – Cluj până în 2005, când a fost revocat de Daniel Morar, în proiectul de management el susținând că Direcția „trebuie să devină un acuzator energic și imparțial în urmărirea penală și judecarea cauzelor de corupție la nivel înalt și mediu”.

Ministrul Justiției, Mona Pivniceru, a anunțat, joi, că pentru funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a fost propus procurorul Ioan Irimie.

Mona Pivniceru a precizat că dintre candidații pentru această funcție au fost selectați Claudiu Dumitrescu și Ioan Irimie, fiind propus Irimie.

Întrebată cum l-a propus pe procurorul Ioan Irimie la șefia DNA, în condițiile în care în 2005 a fost revocat dintr-o funcție de șef al unei structuri teritoriale a Direcției din cauza managementului defectuos, Pivniceru a răspuns: „Domnul Irimie a parcurs toate stadiile unui procuror de DNA și are o viziune largă, inclusiv a activității teritoriale a acestei structuri, lucru pe care celălalt candidat care figura pe listă, Claudiu Dumitrescu, nu-l avea”.

Propunerea pentru funcția de procuror general al României va fi înaintată Consiliului Superior al Mgistraturii. Potrivit regulamentului de numire a procurorilor șefi, CSM are termen 60 de zile până la emiterea unui aviz (consultativ) la propunerea înaintată de ministrul Justiției, decizia finală urmând a fi luată de președintele României.

Ioan Irimie este, din ianuarie 2010, procuror la Serviciul Teritorial Cluj al Direcției Naționale Anticorupție.

În perioada iulie 2003 – octombrie 2005, Irimie a ocupat funcția de procuror-șef al Serviciului Teritorial Cluj al DNA, iar până în iulie 2006 a fost procuror al acestei structuri. Din august 2006 și până în 2009, Ioan Irimie a fost procuror și, ulterior, procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Anterior, Ioan Irimie a fost procuror în cadrul Secției de combatere a corupției din Parchetul Național Anticorpție – Structura Centrală (septembrie 2002 – iulie 2003), procuror la Parchetul Curții de Apel Cluj (ianuarie – august 2000), procuror și, ulterior, procuror șef al Serviciul de Combatere a Corupției și Criminalității organizate din Parchetul instanței supreme (septembrie 1998 – decembrie 1999), procuror la Parchetul Tribunalului Cluj (octombrie 1990 – august 1998), procuror la Parchetul Judecătoriei Cluj-Napoca (octombrie 1985 – septembrie 1990), procuror la Parchdetul Judecătoriei Vișeu de Sus, județul Maramureș (1978 – septemberie 1985).

Ioan Irimie s-a născut în 22 iulie 1954 și este căsătorit. El a absolvit Facultatea de Drept din Cluj-Napoca în iunie 1978, având media 10 la licență.

În proiectul său de management, Ioan Irimie a propus pentru eficientizarea activității manageriale a instituției măsuri de îmbunătățire a gestionării cazurilor, dar și accelerarea luptei anticorupție în domenii precum asistența medicală, administrația locală, administrația fiscală și achizițiile publice.

Procurorul Ioan Irimie a arătat că „exercitarea stilului de management are o influență hotărâtoare asupra climatului de muncă și comportamentului membrilor instituției conduse”.

„Chiar dacă recomand un stil de management participativ, care duce la înregistrarea de relații bune între membrii colectivului, cât și între aceștia și manager, existând dorința de a realiza obiectivele și relevând o puternică unitate a grupului, se poate adopta și un stil autoritar – în anumite situații, față de anumiți subordonați, de regulă în gestionarea stărilor de criză”, a scris Irimie în proiectul său.

La capitolul „Modalități de eficientizare a activității Direcției Naționale Anticorpție”, Irimie a notat că „pentru creșterea performanței instituționale este nevoie să se realizeze o planificare strategică a activității Direcției Naționale Anticorupție, pentru a se identifica cele mai potrivite direcții de acțiuni în vederea realizării cu celeritate și profesionalism a urmăririi penale în cazurile de mare și medie corupție și obținerea unor rezultate concrete în lupta împotriva corupției”.

Irimie a făcut o radiografie a „punctelor tari și slabe” ale instituției și a arătat că acestea „sunt interne și se referă la starea prezentă a Direcției Naționale Anticorupție, în timp ce oportunitățile și riscurile sunt externe și se referă la viitor”.

Punctele tari, a arătat Irimie, sunt eforturile guvernamentale concentrate pe constituirea unor mecanisme eficiente de combatere a fenomenului corupției și încercarea de a îmbunătăți practicile penale în domeniu, echipe manageriale consolidate la nivelul structurii centrale a DNA și servicii teritoriale, implementarea strategiei și planului de reformă în sistemul judiciar, îmbunătățirea operativității soluționării cauzelor penale, valoarea profesională și etică a procurorilor, dotarea IT corespunzătoare, mentalitatea conducerii și a procurorului care acționează independent și cu responsabilitate împotriva fenomenului corupției, stabilirea unor metodologii unitare de lucru, dotarea tehnico-materială corespunzătoare, reducerea numărului de hotărâri definitive de achitare a inculpaților trimiși în judecată.

Procurorul clujean a mai scris în proiectul de management că DNA „trebuie să devină un acuzator energic și imparțial în urmărirea penală și judecarea cauzelor de corupție la nivel înalt și mediu, pentru a demonstra independența sistemului judiciar și că România este un stat de drept” și că „bugetul Uniunii Europene a sprijinit combaterea corupției și reforma sistemului judiciar prin intermediul fondurilor structurale cu peste 12 milioane euro”.

Punctele slabe identificate de Irimie sunt „deficiența continuă în materie de resurse umane, încărcătura mare de cauze, consecința insuficienței procurorilor și a personalului auxiliar, temeiul juridic pentru activitatea DNA a fost combătut de mai multe ori, lipsuri în gestionarea mai eficientă și mai riguroasă a cauzelor penale și refuzul Parlamentului de a permite începerea urmăririi penale împotriva parlamentarilor care sunt actuali sau foști miniștri, determinând o imunitate «de facto» la urmărirea penală, ceea ce blochează cursul justiției”.

La secțiunea „Pericole (riscuri)” Irimie a notat „consensul insuficient în sprijinirea luptei anticorupție în România, ilustrat de inconsecvențe ale Parlamentului privind ridicarea imunității pentru începerea anchetării unor foști și actuali miniștri, instabilitatea legislativă și instituțională, vulnerabilitatea sistemului judiciar la corupție și scăderea voinței politice în ceea ce privește lupta împotriva corupției, prin încercări de intimidare a DNA, de blocare a dosarelor privind marea corupție, de înlocuire a procurorilor incomozi, fie prin modificarea unor reguli de procedură penală (în sensul diminuării eficienței urmăririi penale), fie a cadrului instituțional privind funcționarea DNA”, în vreme ce la secțiunea „Oportunități” a menționat „reevaluarea schemelor de personal pentru desfășurarea în bune condiții a activităților de urmărire penală și de judecată, specializarea reală și eficientă a procurorilor, având în vedere competența specială a DNA, crearea unei baze de date cu hotărâri pronunțate de toate instanțele de judecată care să permită vizualizarea soluțiilor adoptate în materie de corupție, care să fie avute în vedere de procurori pentru a se evita adoptarea de soluții greșite, promovarea procurorilor eficienți și cu spirit de inițiativă în funcții de conducere, responsabilitatea pentru propria prestație la toate nivelurile ierarhice ale DNA și promovarea conștiinței pentru calitate și performanță și a disciplinei comportamentale”.

La capitolul „Propuneri de eficientizare a activității manageriale a DNA” Irimie a trecut „adoptarea unor măsuri urgente să îmbunătățească gestionarea cazurilor, precum și accelerarea procedurilor în cazurile importante de corupție la nivel înalt, pentru a se evita tergiversarea anchetelor penale și împlinirea prescripției, îmbunătățirea rezultatelor în ceea ce privește investigarea și urmărirea penală a cazurilor de fraudă cu fondurile Uniunii Europene și privind achizițiile publice, îmbunătățirea coordonării politicilor anticorupție la cel mai înalt nivel pentru a preveni și pedepsi actele de corupție, dovedirea de rezultate convingătoare în recuperarea produselor infracțiunii”.

Acesta a mai arătat că trebuie elaborate „anchete profesioniste și imparțiale în ceea ce privește cazurile de corupție la nivel înalt și mediu”, trebuie consolidată activitatea de urmărire penală în combaterea faptelor de corupție și că trebuie înlăturare neregulile procedurale pentru evitarea restituirii dosarelor de către instanțe.

„Accelerarea luptei împotriva corupției în domeniile vulnerabile, precum asistența medicală, administrația locală, administrația fiscală și achizițiile publice, pe baza informațiilor furnizate de Direcția Generală Anticorupție și Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, sesizările din partea altor instituții publice fiind practic absente, întărirea cooperării între organismele administrative și DNA pentru creșterea fluxului de sesizări provenite de la instituțiile publice, numărul lor scăzut indicând existența unui sistem mai degrabă ineficient în detectarea corupției din administrația publică – cooperare interinstituțională, combaterea actelor de corupție care afectează actul de justiție, întărirea independenței procurorului care constituie o garanție necesară pentru o justiție echitabilă, imparțială și eficientă, creșterea standardelor de integritate în sistem și sporirea importanței deontologice în activitatea curentă a procurorului”, sunt restul propunerilor de eficientizarea a activității manageriale a instituției.

În concluzie, Irimie a arătat că la implementarea planului de management va folosi experiența deja dobândită în calitate de procuror la Direcția Națională Anticorupție, pentru îmbunătățirea rezultatelor existente, el având o vechime în funcția de procuror de 34 de ani, în care a parcurs toate gradele profesionale.

„Voi avea în vedere crearea unei atmosfere de coeziune și echilibru, de motivare individuală a fiecăruia și de creare a unei concurențe pozitive, care să conducă la optimizarea activității Direcției Naționale Anticorupție” se mai arată în proiectul lui Irimie, care a menționat că „aducerea la îndeplinire a obiectivelor din planul de management reprezintă un proces complex, care este guvernat de obiectivitate, flexibilitate și capacitatea preluării semnalelor transmise ca urmare a evaluării activității”.