Legea pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996, reîntoarsă Parlamentului de șeful statului, reglementează un nou tip de locuință, respectiv locuința de sprijin. Astfel, potrivit legii transmise la promulgare, locuințele de sprijin sunt cumpărate prin licitație publică de către autoritățile administrației publice locale și sunt atribuite cu chirie unor persoane sau familii care urmează a fi evacuate sau au fost evacuate din locuințele proprietate personală prin proceduri de executare silită, în urma neachitării obligațiilor contractuale prevăzute în contracte de credit ipotecar și a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.
„Considerăm că asigurarea de locuințe pentru categoriile de persoane defavorizate impune, în mod necesar, adoptarea de măsuri legislative coerente, eficiente, predictibile și, în același timp, responsabile, numai astfel statul realizându-și funcția socială prin protecția pe care dorește să o acorde unor persoane vulnerabile. Însă, deosebirea de tratament juridic între persoanele care pot beneficia de locuință socială și persoanele care pot beneficia de locuință de sprijin nu se justifică, în opinia noastră, prin raportare la criterii obiective și raționale, motiv pentru care se impune reexaminarea de către Parlament a Legii pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996. Din ansamblul reglementării nou introduse rezultă lipsa de claritate și precizie a normelor juridice, aspecte de natură să afecteze principiul securității raporturilor juridice”, a transmis Administrația Prezidențială.
Astfel, în cererea de reexaminare Iohannis arată că definiția locuinței de sprijin este deficitară în sensul că nu stabilește cu certitudine care este momentul la care solicitantul poate formula cerere pentru repartizarea unei locuințe de sprijin.
„Textul legii, făcând referire la posibilitatea evacuării sau evacuarea dispusă ca urmare a executării silite, fără să se precizeze dacă evacuarea constituie o soluție definitivă sau nu, este mult prea vag și poate conduce la o aplicare neunitară în practică. De asemenea, sfera persoanelor îndreptățite să solicite locuințe de sprijin nu este clar determinată, legea făcând referire la persoane sau familii evacuate sau care urmează a fi evacuate pentru neplata obligațiilor rezultate din contractele de credit ipotecar și a căror situație financiară nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței. (…) Pe de altă parte, legiuitorul nu stabilește cauzele ce determină neplata obligațiilor rezultate din contractele de credit în măsură să corespundă caracterului social al legii transmise la promulgare. În consecință, orice neplată a obligațiilor contractuale, chiar imputabilă, ar putea atrage aplicabilitatea regulilor privind locuința de sprijin. Totodată, textul nu stabilește criterii obiective care să permită evaluarea situației economice a persoanelor sau familiilor care pot solicita repartizarea de locuințe de sprijin”, sunt argumentele șefului statului.
El critică faptul că legiuitorul permite ca fiecare consiliu local să stabilească criterii proprii de repartizare a locuințelor de sprijin.
„Or, în opinia noastră, stabilirea de criterii diferite pentru persoane care se află în aceeași situație juridică este de natură să genereze discriminare și o practică neunitară. Și în raport de sfera beneficiarilor unei locuințe de sprijin, considerăm că se creează o discriminare vădită prin raportare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce pot beneficia de o locuință socială”, explică documentul citat.
Iohannis mai critică faptul că legea transmisă la promulgare nu ia în calcul ipoteza modificării pe parcursul celor 5 ani de contract de închiriere a situației economice a solicitanților ce ar putea determina fie modificarea chiriei stabilite la momentul încheierii contractului, fie chiar încetarea contractului.
„Prin urmare, la o analiză comparativă a celor două categorii de locuințe prevăzute de Legea nr. 114/1996, constatăm că legea transmisă la promulgare nu cuprinde dispoziții referitoare la cuantumul veniturilor persoanei/familiei și nici la efectele modificării acestui cuantum în timp, astfel că situația persoanelor îndreptățite la o locuință socială apare mai grea decât a celor care au acces la locuințele de sprijin”, concluzionează președintele în cererea de reexaminare.