Ionuț Anghel, tânărul care aștepta de trei ani un transplant de plămâni, a murit. Ultimul mesaj pe Facebook este sfâșietor

Ionuț Anghel, tânărul din Focșani în vârstă de 33 de ani care aștepta de trei ani de zile un transplant de plămâni, a decedat. Bărbatul respira cu ajutorul unui tub de oxigen, după ce o boală cruntă îi distrusese plămânii.

Plămânii săi funcționau la o capacitate de doar 15% și era pe listele pentru un transplant de aproximativ 500 de zile. Pe 5 octombrie, oamenii s-au adunat în Piața Unirii din Focșani pentru a cere „aer pentru Ionuț Anghel”.

Ionuț Anghel: „Ce țară…”

Tânărul avea și un băiețel, pe nume Matei, care avea nevoie ca tatăl său să-l vadă crescând, scrie antena3.ro. În ultima sa postare pe Facebook, de duminică, Ionuț Anghel făcea referire la cazul medicului-erou Cătălin Denciu, transferat de urgență în Belgia.

ACTUALITATE Plan Roșu de Intervenție. Patru autoturisme, implicate într-un grav ACCIDENT pe DN 14

12:02

ULTIMA ORĂ Un elicopter de ambulanță a intrat în clădirea unui spital din Turcia, apoi s-a probușit la sol. Care ar fi prima cauză a TRAGEDIEI

11:45

„Se poate daca se vrea, pentru restul bolnavilor ca mine de ce nu se reuseste nimic?”, a scris Ionuț.

Redăm în continuare postarea integrală:

„Ce tara …

Traim intr-o tara in care daca o singura persoana are o boala ce are nevoie de tratament sau transplant (in cazul meu), in afara tarii, nu reuseste mare lucru… Se loveste de tot ce tine SISTEM MEDICAL ROMANESC si de toate prostiile birocratice (care in afara se rezolva imediat, la noi dureaza cu saptamanile) si de oamenii din sistem care fug de responsabilitate …
Eu ma lupt pentru fiecare zi si noapte de noapte in speranta ca va exista si un „maine” si am afirmat asta in mai multe randuri insa „cei de sus” au dat din cap in sens afirmativ ca am nevoie de ajutor si cam atat … nimic concret!
Cand vad ce-mi spun cei care s-au tratat in afara, ca acolo se poarta cu tine ca si cum ai fi de-al lor… Doar cand auzi ,,ca si cu un OM” … de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune pretul pe Viata, te ajuta, nu te lasa sa ajungi in ultima faza ca sa-ti mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.
A trebuit sa se intample iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamt, ca sa se vada ca nu se misca mare lucru?
Am observat cat de operativi au fost in cazul medicului erou care a fost mutat in Belgia. Jos palaria. Deci se poate ca sa fim si operativi in timp util … Se poate daca se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, in cazul meu, de tratamente sau transplant in afara, de ce nu se reuseste nimic? De ce nu putem fi meru la fel de operativi si sa punem accent pe VIATA?
E nevoie sa „disparem” ca sa punem capat problemei si sa nu mai stresam pe nimeni?
Incet incet, o sa ramanem si fara bani de medicamente si terapii … si atunci … Dumnezeu cu mila …
Sper ca cei cu putere de decizie sa realizeze ca noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar daca nimeni nu intelege asta …
De ce e nevoie de astfel de tragedii ca sa se traga mereu cate un semnal de alarma in acest Sistem? De cate semnale de alarma e nevoie. Deja incepem sa le numaram la doua maini…”.