În schimb, 42% consideră că ar fi greu și foarte greu de realizat să găsească un nou loc de muncă, relevă studiul IRES, realizat la cererea Up România.
Încrederea în găsirea cu ușurință a unui nou loc de muncă crește odată cu nivelul de educație (41,5% dintre cei cu studii superioare) și valoarea salariului actual (44,1% dintre cei cu salarii nete peste 2000 lei), iar bărbații (38.5%), angajații până în 35 de ani (48.3%), cei din mediul urban (37%) și cei care lucrează în mediul privat (39.2%) declară că le-ar fi ușor și foarte ușor să își găsească o nouă slujbă în comparație cu femeile (24.8%), celelalte categorii de vârstă – 36-50 de ani (29,5%), 51-65 de ani (22,8%) -, angajații din mediul rural (28.1%) și cei care lucrează în sectorul public (25.6%).
„Aceste date ne arată o realitate văzută din două perspective. Pe de o parte, există un optimism generalizat în rândul celor care au un loc de muncă și care prezintă grade mari de satisfacție, ceea ce evident este îmbucurător, în special dacă ne gândim la productivitatea muncii. Un angajat care își percepe locul de muncă ca mulțumitor și satisfăcător, va fi mai implicat și mai productiv. Pe de altă parte, scepticismul mare legat de găsirea unui nou loc de muncă ne arată că acest optimism față de actualul loc de muncă este un optimism constrâns, urmare a percepției că piața muncii suferă de lipsa oportunităților”, a declarat Elena Pap, directorul general Up România.
În același timp, atunci când renunță la un loc de muncă, angajații români regretă mai mult colegii decât activitatea în sine. Deși declară în proporție covârșitoare că munca lor este interesantă, provocatoare, motivantă (peste 60%), angajații intervievați în cadrul studiului IRES au tendința să regrete în primul rând colegii (35%), mai presus de activitatea propriu-zisă (26%) și salariul (19%).
Cei mai mulți dintre angajații intervievați își percep nivelul de salarizare drept bun și foarte bun (44%) și doar 26% îl consideră slab și foarte slab. Jumătate dintre respondenți (54%) consideră că promovările în cadrul organizației din care fac parte se realizează corect, iar 19% declară contrariul.
Calitatea vieții la locul de muncă este o componentă esențială a satisfacției cu privire la serviciul actual. Pe o scală de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „foarte proastă” și 10 înseamnă „foarte bună”, angajații români intervievați își evaluează propria calitate a vieții la locul de muncă cu nota 7,5.
În opinia celor mai mulți angajați chestionați (41%), calitatea vieții la locul de muncă s-a îmbunătățit în ultimul an față de momentul intrării lor pe piața muncii. Aceștia identifică creșterile salariale (27%), ameliorarea condițiilor fizice de muncă (18%) și modernizarea tehnologică (12%) drept principalii factori care au contribuit la creșterea calității vieții la locul de muncă.
Peste jumătate (55%) dintre salariații români spun că munca lor este stresantă întotdeauna, frecvent sau uneori, iar cei din mediul urban au tendința de a-și percepe jobul drept stresant într-o proporție mai mare decât cei din mediul rural. Nivelul mic de stres figurează pe locul doi în topul elementelor prin care angajații români intervievați în această cercetare definesc calitatea vieții la locul de muncă.
Potrivit studiului, 43% dintre angajații români declară că lucrează ore suplimentare, în timp ce doar 34% nu lucrează în plus față de programul stabilit contractual. Cei cu studii superioare și salariu mai mare sunt și cei care afirmă în proporții mai mari că lucrează suplimentar. De altfel, programul flexibil și respectarea orelor de lucru se regăsesc printre elementele menționate de angajați cadefinitorii pentru calitatea vieții la locul de muncă.