Informațiile privind suspendarea acreditării istoricului apar pe pagina de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, unde se menționează că este cercetat disciplinar. În aprilie, Mădălin Hodor a publicat un articol în Revista 22, potrivit căruia pe lista colaboratorilor aflați în legătura UM 0225, unitate din cadrul Departamentului Securității Statului care se ocupa de urmărirea emigrației românești, se află două sute de nume, printre ele fiind și cel al președintelui al Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Reprezentanții publicației fac, într-un articol, legătura între publicarea respectivului articol și demararea cercetării.
La acel moment, Pop a negat că ar fi semnat vreun acord de colaborare cu fosta Securitate.
Potrivit unui comunicat al lui Ioan Aurel Pop transmis în aprilie, acesta i-a predat academicianului Ștefan Pascu, fost rector al UBB, între anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei României pentru o publicație a emigrației române care a apărut în Germania.
„Modul de prezentare a articolului din > este insidios! Lista respectivă poate să însemne orice, dar numai colaboratori contra emigrației române, nu. Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nicio formă a Securității, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Ștefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, între anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei noastre, > (după cum mi-a spus). Mi-a și adus apoi două numere dintr-o revistă apărută în Germania. Chiar dacă aș fi vrut să refuz, nu puteam, pentru că era șeful meu de catedră și conducătorul meu de doctorat. Pe de altă parte, a publica înainte de 1989, în străinătate, era ceva aproape de neimaginat. Era important și pentru raportarea activității de cercetare etc., iar posibilități de publicare (în afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber să călătorească și am fost convins că, în călătoriile sale, fusese rugat să dea materiale de istorie … Cred că de aceea apar pe acea listă publicată în Revista 22. Un alt motiv nu există! De altfel, în dreptul numelui meu scrie NU!”, a arătat Ioan Aurel Pop.
Acesta a menționat că nu a fost lăsat înainte de 1989 să ia legătura cu emigrația română, pentru că nu a putut călători decât în „lagărul socialist (o dată la Budapesta, o dată la Moscova, o dată la Varna, vara, plecând de la Costinești…)”.