Judecarea dosarului în care Omar Hayssam este acuzat de înșelăciune, amânată la 1 octombrie

Tribunalul București a amânat, luni, pentru 1 octombrie judecarea dosarului în care Omar Hayssam este acuzat de înșelăciune și delapidare, alături de fratele lui Mohamad Omar, de cumnatul său, Mihai Nasture, și doi parteneri de afaceri.

Omar Hayssam a fost adus luni, de la Penitenciarul Mărgineni la Tribunalul București pentru judecarea dosarului în care procurorii DIICOT îl acuză de înșelăciune și delapidare.
La începutul ședinței de judecată, avocații Raoul Iancovici și Carmen Omar au spus instanței că au fost angajați luni să îl apere de Omar Hayssam și au au nevoie de un timp să studieze dosarul. Aceștia au cerut instanței să amâne judecarea cauzei, pentru a lua la cunoștință ce conține dosarul în care Omar Hayssam a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT.

Instanța a admis cererea și a stabilit ca discuțiile în dosar să continue în 1 octombrie.

În 30 august, Tribunalul București a decis, în acest dosar, menținerea măsurii arestării preventive în cazul lui Omar Hayssam.

În acest dosar, Omar Hayssam a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT în octombrie 2012, alături de fratele lui, Mohamad Omar, cumnatul său, Mihai Nasture, și doi parteneri de afaceri, Viorel Vasile Mafteucă și Doina Farladanschi, fiind acuzați de înșelăciune și delapidare.

În 2 august, Tribunalul București a dispus emiterea unor mandate de arestare preventivă pentru Omar Hayssam și, în lipsă, pentru Mohamad Omar, la solicitarea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Decizia a fost contestată la Curtea de Apel București doar de avocatul lui Mohamad Omar. Instanța a respins, în 12 august, recursul lui Mohamad Omar pe motiv că este nefondat.

Judecătorul de la Tribunalul București care a decis arestare preventivă a lui Omar Hayssam a arătat în motivare că sirianul a părăsit în mod fraudulos teritoriul României, iar prin atitudinea adoptată și acțiunile întreprinse „a vizat sustragerea de la urmărire penală și chiar de la judecată, prezența la acest moment nefiind voluntară”.

Mai multe imobile, terenuri și instalații industriale, precum și peste un milion de euro sunt puse sub sechestru în acest dosar de către procurorii DIICOT în acest dosar.

Totodată, procurorii au început urmărirea penală în cazul lui Omar Hayssam într-un nou dosar, desprins din cel în care este judecat pentru înșelăciune și delapidare. Anchetatorii i-au adus la cunoștință lui Omar Hayssam acuzațiile din noul dosar în 2 august, iar de atunci a fost adus de la penitenciar la DIICOT pentru a fi audiat în 20 și 28 august, însă acesta nu a dat declarații pe motiv că nu are un apărător ales.

Omar Hayssam a fost condamnat definitiv, în lipsă, în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani și, respectiv, trei ani, pentru răpirea celor trei jurnaliști, înșelăciune în cazul „Volvo” și fraude în cauza „Foresta Nehoiu”.

Omar Hayssam a fost trimis în judecată în 14 octombrie 2005 și condamnat definitiv, în lipsă, în 20 februarie 2008, la 20 de ani de închisoare pentru implicarea în răpirea jurnaliștilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, în martie 2005, la Bagdad.

În noiembrie 2012, instanța supremă l-a condamnat definitiv pe Omar Hayssam la 16 ani de închisoare în dosarul „Volvo”, în care a fost acuzat că a înșelat patru firme cu 1,6 milioane de euro, de la care a luat în leasing mai multe utilaje, trimise în Siria și Egipt la firmele controlate de el.

În dosarul „Foresta Nehoiu”, Omar Hayssam a fost condamnat definitiv de către instanța supremă, în iunie 2010, la trei ani de închisoare, după ce instanțele inferioare dispuseseră achitarea lui și a celorlalți inculpați.

Omar Hayssam a depus, în 1 august, la instanța supremă, două contestații în anulare, în dosarul de terorism și în dosarul „Volvo”, prima având termen în 24 ianuarie 2014, iar cea de-a doua în 15 ianuarie 2014. Admiterea unei contestații în anulare duce la rejudecarea dosarului.

Hayssam este judecat și pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat, alături de frații acestuia, Mukhles și Mahmoud, și de omul de afaceri Mustafa Tartoussi. În acest dosar, în 8 octombrie 2012, Omar Hayssam a fost condamnat de Curtea de Apel Oradea la doi ani de închisoare cu executare pentru trecerea frauduloasă a frontierei, în timp ce Mustafa Tartoussi, Mukhles și Mahmoud Omar, acuzați că i-ar fi înlesnit fuga din țară, au fost achitați. Sentința nu este definitivă, fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a stabilit următorul termen în dosar la 12 septembrie.

Hayssam este vizat și într-un dosar de la Direcția Națională Anticorupție (DNA), privind privatizarea IPRS Băneasa, cauza vizând depunerea mai multor înscrisuri false referitoare la experiența și capacitatea financiară a firmei reprezentate de sirian, pentru a putea participa la procedură.

În martie 2005, jurnaliștii Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian au fost răpiți la Bagdad.

În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reținut și, deși Președinția anunța atunci că este acuzat de implicare în răpirea jurnaliștilor Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, la Bagdad, el a fost arestat preventiv pentru infracțiuni economice, într-un alt dosar.

La aproape un an și o lună de la plasarea lui în arest, instanța a acceptat să îl elibereze, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse și arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operația pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.

În 30 iunie 2006, Hayssam a fugit din România la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcții a șefilor SRI, SIE și DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean, dar și a procurorului general al României Ilie Botoș, în 20 iulie 2006.

Omar Hayssam a fost dat în urmărire generală la nivel național și internațional, în baza unui mandat de arestare preventivă emis în lipsă de către Curtea de Apel București, în iulie 2006.

Catalina Cocolos, [email protected]