Judecătoarea Adina Lupea: Este grav ca judecător să nu mai ai încredere în actele procurorului

Judecătorul Adina Lupea de la Curtea de Apel Cluj consideră, că, în urma apariției în presă, în mod repetat, a unor stenograme și interceptări din dosarele penale ale DNA, are de suferit prezumția de nevinovăție în special în ochii cetățeanului obișnuit.

„Din acest motiv au și fost condamnări la CEDO, care se refereau la >, la defilarea inculpaților în mod public în cătușe”, spune magistratul, în interviul acordat MEDIAFAX.

Totodată, Adina Lupea a vorbit și despre cum se vede „Statul Paralel” în Justiție.

VIDEO AUR cere în Camera Deputaților „constatarea încetării mandatului de președinte al lui Iohannis”. Suciu (PSD): Nu există consens asupra propunerii

13:13

POLITICĂ Calendarul alegerilor prezidențiale. Guvernul ar putea lua o decizie pe 8 ianuarie/ Surse liberale: primul tur, la finalul lunii martie

13:09

„A existat o frământare la nivelul asociațiilor profesionale ale magistraților, după o declarație a unui general din SRI, domnul Dumbravă, care spunea că SRI nu se retrage din > (…) CSM a trimis un răspuns scurt că s-au efectuat verificări și nu există niciun magistrat acoperit în justiție, însă problema a rămas deschisă, este o cutie a Pandorei câtă vreme nu avem explicații, câtă vreme au existat protocoale încheiate cu SRI”.

Judecătoarea a făcut referire și la cererea de revocare a Laurei Codruța Kovesi, dar și la oportunitatea incriminării actelor prin care se fac publice părți din dosarele penale.

Redăm integral interviul:

Rep: Ați vorbit recent despre prezumția de nevinovăție. În contextul în care suntem în perioada în care se va trece la modificarea Codurilor Penale și transpunerea Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9.03.2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, în ce măsură credeți că, astăzi, în România se respectă această prezumție de nevinovăție?

A.L.: În România se respectă prezumția de nevinovăție în cele mai multe cauze, ideal ar fi să se respecte în fiecare cauză. Pe de altă parte, însă, această prezumție de nevinovăție poate fi afectată de anumite ieșiri în spațiul public ale unor persoane implicate în sistemul judiciar și care pun la dispoziția publicului diferite aspecte din cadrul fazei de urmărire penală, care este nepublică. În acest context, în care de ani de zile apar stenograme ale unor discuții și interceptări din dosarele penale, cele mai multe fiind din cadrul DNA, este evident că aceste scurgeri în presă pot afecta nu neapărat opinia judecătorului de caz, ci are de suferit prezumția de nevinovăție în ochii cetățeanului obișnuit, care nu are tangență cu sistemul de justiție. Acestuia i se poate inocula ideea că, odată trimis în judecată și dezvăluite probele aduse în acuzare, deja vinovăția unui inculpat a fost dovedită și, din acest punct de vedere, se încalcă prezumția de vinovăție în România. Din acest motiv au și fost condamnări la CEDO, care se refereau la >, la defilarea inculpaților în mod public în cătușe, aspecte de natură a afecta dreptul la un proces echitabil.

Rep.: Credeți că este nevoie de o modificare legislativă pentru a nu se mai vorbi despre „telejustiție”?

A.L.: În prezent există un cadru legislativ care trebuie respectat. Toți procurorii știu că faza de urmărire penală este nepublică. Noi, ca judecători, avem obligativitatea să asigurăm confidențialitatea lucrărilor care se desfășoară în domeniul dreptului penal, în Camera de consiliu, respectiv activitățile judecătorului de drepturi și libertăți și ale judecătorului de cameră preliminară. Există și în regulamentul instanțelor și în codul deontologic anumite obligații prevăzute în sarcina judecătorilor și procurorilor. Dacă m-aș gândi la posibiltatea incriminării, ca infracțiune, a unor astfel de situații, aceasta este deja o chestiune de oportunitate și tehnică legislativă, însă în măsura în care astfel de practici nu se vor stopa, ci se vor înmulți, atunci vor trebui gândite și alte măsuri de contracarare a unor astfel de atitudini.

Rep.: Aveți informații cu privire la anumite situații speciale, cum ar fi cele de la Ploiești?

A.L.: Am mai fost întrebată dacă eu consider că ar exista intimidări la adresa judecătorilor din cauza unor practici ale procurorilor și ce pot să spun este că depinde de fiecare persoană cât este de liberă și independentă în forul ei, depinde de caracter, de conștiință. Eu, personal, nu sunt intimidată nici de procurorul șef al DNA, nici de un alt procuror, nici de președinte, și sunt convinsă că nici colegii mei nu sunt, însă nu poți, ca judecător, să te închizi într-un bol de sticlă și să nu vezi ce se petrece în jurul tău. Realitatea unor convorbiri de genul celor aduse la cunoștința opiniei publice, care sunt la limita infracționalității, cu care ar fi operat acei procurori, urmează a fi stabilită, însă dacă sunt reale ar fi foarte grav. Până la rezolvarea acestei probleme, suspiciunea există, indiferent dacă acele informații provin din partea unor persoane condamnate în primă instanță sau inculpate. Este adevărat, dar să nu uităm că, în SUA, cazul Guantanamo a fost construit și dovedit pe mărturiile unor deținuți care nu erau acuzați de infracțiuni de corupție sau abuz în serviciu, ci de terorism. Până la urmă, nu ai cum să arunci total în derizoriu astfel de denunțuri, mai ales că acest demers nu este singular, nu s-a întâmplat într-un singur dosar, ci în mai multe. În aceste condiții, ca judecător, nu ai cum să nu îți pui întrebări, iar din acest punct de vedere, vorbind de relația între judecători și procurori este foarte grav să nu mai ai încredere în actele procurorului, să ai semne de întrebare și suspiciuni în privința loialității administrării acestora. Să auzi mărturii ale unor persoane care susțin că au fost timorate, obligate de procurorul de caz să declare ceva, și sunt frecvente astfel de cazuri. Noi, de cele mai multe ori, nu le luăm în considerare, pentru că nu sunt susținute de alte probe, de un denunț împotriva procurorului, de martori, însă în aceste condiții îți pui semne de întrebare, pentru că sunt mulți care spun că și în cazul lor s-a îmtâmplat la fel. Este clar că la Ploiești a fost o problemă, nu putem ignora și să spunem că totul este frumos și să mergem mai departe ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Rep.: Aveți cunoștință de situații în care au existat probleme reale în dosare cu astfel de probe ale DNA?

A.L.: La DNA Ploiești a fost trimis în judecată și arestat 4 luni procurorul general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, unde activase anterior ca și procuror Negulescu. Și în acest caz au fost devoalate aceleași aspecte, modalități de lucru, prezentate de Cosma. Și m-am pus în locul judecătorilor care au de soluționat această cauză, că este o presiune pe ei, nu poți să nu te gândești cui să îi dai dreptate? S-a aruncat o umbră generalizată de îndoială asupra sistemului, astfel încât această chestiune trebuie lămurită și finalizată cât mai repede posibil și cu măsuri imediate, nu prin sloganuri și devize de genul >. Până se investighează, dosarul merge mai departe, trebuie dată o soluție. Una este să ajungi la o soluție de condamnare, presupunând că probele au fost corect administrate și, după ani de zile să se dovedească faptul că nu a fost așa și că procurorul a fost de vină și să aibă atunci loc o revizuire a sentinței, și alta este ca la prima judecată să se dovedească aceste chestiuni, iar judecătorul să știe ce are de făcut. Pentru că este vorba de ani de zile din viața unui om și sunt proceduri judiciare îndelungate care pot atrage sancțiuni privind încălcarea drepturilor omului. Situația trebuie privită global, nu izolat, și trebuie găsită o soluție cât mai repede posibil.

 Rep.: Afectează aceste atitudini  actul de justiție și credibilitatea jus tiției?

A.L.: În măsura în care sunt adevărate, categoric afectează nu doar actul de justiție, ci și încrederea cetățenilor în justiție. Dacă aceste dezvăluiri sunt reale, ne aflăm în domeniul penal, sunt infracțiuni de fals, de influențare a justiției, sunt o pleiadă de infracțiuni prevăzute în Codul Penal contra înfăptuirii justiției. Nu mai vorbim de abateri disciplinare, ci de infracțiuni.

Rep.: Ca un reprezentant al sistemului de justiție,credeți în existența așa-numitului Stat Paralel? Ați simțit vreo implicare sau ați auzit de o asemenea implicare din partea unor factori externi, cum ar fi SRI?

A.L.: Justiția trebuie să se afle întotdeauna deasupra unor astfel de bănuieli, trebuie să fie neutră la orice influență ar fi sau ar putea fi din partea unui stat normal sau paralel. A existat o frământare la nivelul asociațiilor profesionale ale magistraților, după o declarație a unui general din SRI, domnul Dumbravă, care spunea că SRI nu se retrage din > până la finalizarea actului de justiție, pentru că mai demult >. S-au iscat semne de întrebare și asociațiile magistraților au încercat, în numeroase rânduri, să lămurească oficial definiția sintagmei de >, au existat interpelări la CSM și la alte instituții, dar nu s-a primit niciun răspuns. CSM a trimis un răspuns scurt că s-au efectuat verificări și nu există niciun magistrat acoperit în justiție, însă problema a rămas deschisă, este o cutie a Pandorei câtă vreme nu avem explicații, câtă vreme au existat protocoale încheiate cu SRI și ne putem pune semne de întrebare dacă ne gândim că au fost situații în care, într-adevăr, a existat posibilitatea ca SRI să fi intervenit în anumite dosare.

Rep.: Credeți că ar fi nevoie de măsuri extreme pentru clarificarea situației?

A.L.: Dacă s-ar legifera anumite măsuri, implicit s-ar recunoaște existența acestor chestiuni, ar fi nevoie și de o modalitate de combatere. Legislația română este suficient de clară, de precisă, problema este, se pare, că anumite chestiuni se fac pe lângă legislație, în baza anumitor protocoale, ale anumitor convenții secrete. Totuși, sperăm să nu existe protocoale secrete…

Rep: Cum priviți cererea de revocare a procurorului șef al DNA?

A.L.: O văd ca pe un drept conferit de lege ministrului Justiției, la fel cum are atribuții în numirea procurorilor șefi, la fel are în atribuții și revocarea acestora. Este, în primul rând, un exercițiu democratic. Nu are rost să glorificăm sau să idolatrizăm pe cineva și să spunem că totul este perfect. Ministrul Justiției a făcut o propunere de revocare, întemeiată pe 20 de puncte, a considerat grave anumite atitudini ale procurorului șef al DNA care, în opinia sa, au încălcat inclusiv Constituția. Am văzut că părerea secției de procurori din CSM este diametral opusă, s-a votat împotriva revocării, astfel că acum urmează să se pronunțe, într-un fel sau altul, președintele României. Punând în balanță toate aceste chestiuni, nu văd neapărat că ar exista o situație atât de dramatică încât să se facă atâta vâlvă pe seama ei, cât s-a făcut în ultimele săptămâni. Până la urmă, ministrul a făcut ceea ce domnia sa a considerat că trebuie să facă și, în baza legii, procurorii din CSM au făcut același lucru, au dat un aviz, negativ, la revocare. Ar trebui să ne obișnuim cu gândul că astfel de chestiuni există până la urmă. Că nu a existat până acum nicio procedură de revocare a unui procuror șef al DNA sau procuror general este altceva, dar pentru orice există un început.