Judecătorii CCR au respins sesizarea Avocatului Poporului privind legea carantinării. Argumentele Curții

CCR a analizat, marți, sesizarea Avocatului Poporului privind două articole din Legea carantinării, pe care au respins-o, ca neîntemeiată.

Judecătorii constituționali consideră neîntemeiată excepția de neconstituționaltate formulată de Avocatul Poporului.

„În ziua de 20 octombrie 2020, Plenul Curții Constituționale, în cadrul controlului posterior promulgării, cu unanimitate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art.8 alin.(3)-(9) și ale art.19 alin.(2)-(6) din Legea nr.136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic și cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art.19 alin.(1) din aceeași lege, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.8 alin.(3)-(9) cu referire la sintagma „izolarea într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată unității sanitare” și ale art.19 din Legea nr.136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic sunt constituționale în raport cu criticile formulate”, se arată în comunicatul transmis, marți, de Compartimentul Relații externe, relații cu presa şi protocol al Curții Constituționale.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Plenul Curții Constituționale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Avocatul Poporului, despre izolarea obligatorie într-o unitate medicală

Potrivit ordinii de zi a ședinței, CCR a discutat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alineatele (3) – (9) cu referire la sintagma „izolarea într-o unitare sanitară sau la o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare” și ale art. 19 din Legea 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic.

Avocatul Poporului susține că măsura internării obligatorii (izolarea obligatorie într-un spital), având trăsăturile unei măsuri restrictive de libertate, trebuie să fie o măsură de ultim resort, după ce alte remedii posibile au fost epuizate.

„Or, în cazul bolilor înalt contagioase, această cerinţă stabilită cu titlu de principiu în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale nu este respectată, legiuitorul prevăzând izolarea obligatorie pentru 48 de ore, ca o măsură de prim-resort, stabilită de drept, prin efectul legii. Izolarea, astfel cum este ea definită la art. 3 lit. o) din lege, prezintă caracterele unei internări obligatorii-măsură restrictivă de libertate, fiind aplicabile considerentele Deciziei 458/2020”, se precizează în document.

Totodată, afirmă Avocatul Poporului, dispoziţiile articolului 8 alineatele (3)-(9) nu răspund nici exigenţelor de principiu reţinute în considerentele Deciziei 458/2020 a Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, care subliniază ca un drept de acces la justiţie efectiv „nu se caracterizează doar prin posibilitatea instanţei de judecată de a examina ansamblul mijloacelor, argumentelor şi probelor prezentate şi de a pronunţa o soluţie, ci şi prin faptul că soluţia pronunţată determină înlăturarea încălcării denunţate şi a consecinţelor sale pentru titularul dreptului încălcat”.

Măsurile au un grad sporit de impredictibilitate – Avocatul Poporului

„Avocatul Poporului apreciază că reglementarea posibilităţii măsurii izolării la domiciliu şi pentru bolile apreciate ca fiind înalt contagioase (nu doar pentru bolile cu risc scăzut de contagiozitate), precum şi dreptul judecătorului de a dispune înlocuirea măsurii izolării într-o unitate sanitară cu măsura izolării la domiciliu ar fi răspuns exigenţelor instituite de CEDO”, se mai precizează în sesizare.

Referitor la prevederile articolului 19 din Legea 136/2020, Avocatul Poporului susține că acestea au un grad sporit de impredictibilitate, având în vedere că, în lipsa unor prevederi care să limiteze numărul detaşărilor aceleiaşi persoane pe parcursul stării de alertă, detaşare poate fi prelungită, în fapt, sine die.

Despre detașarea personalului medical: Prevederile sunt lacunare

„(…) Prevederile referitoare la „detaşarea” personalului medical, paramedical şi auxiliar specializat din sistemul public sunt lacunare, limitându-se la a reglementa expres doar posibilitatea autorităţilor competente de a dispune „detaşarea”/transferul, fără a stabili condiţiile concrete şi procedura. (…) De asemenea, lipsa unui text expres care să prevadă condiţiile încetări detaşării anterior duratei care s-a dispus, conduce la imprevizibilitatea textului de lege criticat şi, astfel, la încălcarea art.1 alin (5) din Constituţie, deoarece, de la caz la caz, în mod arbitrar, se poate decide, prin acte administrative , cu privire la raporturile de muncă ale categoriilor profesionale prevăzute în ipoteza normei”, se mai menţionează în document.