Justiția română ÎNGROAPĂ dosarul traficanților de copii din Țăndărei. Faptele S-AU PRESCRIS, după 9 ani de amânări și 53 de termene de judecată

Inspecția Judiciară s-a autosesizat și face verificări la Tribunalul Harghita, unde dosarul Țăndărei, în care au fost judecate 25 de persoane, s-a încheiat după aproape 9 ani, deoarece faptele s-au prescris. Ancheta a fost deschisă după ce peste 160 de copii romi au fost găsiți la cerșit în Anglia.

Procesul judecat la Tribunalul Harghita s-a încheiat prin decizia din 12 februarie, după aproape 9 ani și zeci de termene.

Magistrații au admis schimbarea încadrării juridice a faptelor din „constituire a unui grup de criminalitate organizată”, faptă prevăzută de Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate în „constituirea unui grup infracțional organizat”, faptă prevăzută de art. 367 din Codul Penal. Dacă în primul caz, fapta se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani, în cazul al doilea, pedepsa este cuprinsă între 1 și 5 ani. În plus, instanța a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpaților.

DECLARAȚII EXCLUSIVE 35 de ani de la REVOLUȚIE, aceeași frustrare și un DOSAR care nu poate rupe blestemul. „Pe acest fond, este ușor să manipulezi masa de nemulțumiți”

08:00

LIVE UPDATE Război în Orientul Mijlociu, ziua 443. ȘOC la Damasc: cine va fi noul ministru al Apărării!

07:44

Doar la Tribunalul Harghita, unde a ajuns în februarie 2013, dosarul a avut nu mai puțin de 53 de termene.

Cazul a făcut mare vâlvă în 2010, când peste 160 de copii de etnie romă duși la cerșit în Marea Britanie au fost identificați de autoritățile judiciare române și britanice. S-a constituit o echipă comună de investigații pentru capturarea traficanților, care se aflau la Țăndărei, în județul Ialomița.

În cadrul Operațiunii Golf au fost efectuate zeci de percheziții domiciliare, la care au participat și ofițeri din cadrul Metropolitan Police și specialiști Europol.

Ancheta a stabilit că membrii grupării infracționale organizate recrutau minori de etnie romă, pe care îi treceau fraudulos frontiera în Marea Britanie, unde îi exploatau, obligându-i să cerșească sau să comită infracțiuni stradale.

Racolarea minorilor se realiza din mediul comunităților rome sărace, membrii grupării ocupându-se de cazarea și transportul acestora, procurarea documentelor de călătorie și a banilor necesari, precum și de organizarea și supravegherea activității infracționale din Marea Britanie. Desigur, nu în ultimul rând, de colectarea banilor obținuți din exploatarea copiilor. Polițiștii britanici au identificat 168 de minori exploatați de rețeaua de traficanți, cu vârste între 7 și 15 ani. Tupeul traficanților era atât de mare, încât încasau și ajutoare sociale de la britanici pentru creșterea copiilor aduși la cerșit și furat. Când alegeau copiii pe care urmau să-i aducă în Marea Britanie, traficanții îi preferau pe cei cu dizabilități, convinși că vor stârni mai ușor mila trecătorilor când vor fi puși să cerșească pe străzile londoneze.

Procurorii DIICOT au colaborat în această cauză, la acea vreme, cu autoritățile judiciare britanice, fiind organizate mai multe întâlniri de lucru, sub coordonarea Eurojust. Operațiunea Golf era prezentată în 2010 drept un mare succes al unei unități speciale a Poliției din Londra specializată în dezmembrarea rețelelor de traficanți de carne vie, finanțată cu 1 milion de lire sterline și înființată imediat după intrarea României în UE, când se constatase creșterea de aproape 10 ori a infracțiunilor comise în Marea Britanie de minori proveniți din țara noastră.

Metodele prin care traficanții transformau nu doar copiii, ci și familiile lor, în adevărați sclavi erau foarte ingenioase. „Unora dintre părinți li se promitea că vor câștiga o grămadă de bani, dacă își vor da copiii să fie duși peste hotare,” declara în 2010 inspectorul Colin Carswell, ofițer în cadrul Operațiunii Golf, citat de The Independent. „Traficanții îi creditau apoi pe părinți cu sumele necesare pentru obținerea actelor și transportul copiilor în Anglia la o dobândă atât de mare, încât nu numai că aveau nevoie de ani de zile pentru a scăpa de datorii, dar mulți erau neoiți să-și dea și alți copii la cerșit, ba chiar ajungeau și ei sclavii infractorilor. De multe ori, pentru a-și plăti aceste datorii, părinții copiilor veneau la Londra, ca să-i supravegheze sau chiar să comită – la rândul lor – infracțiuni din care să facă bani.”

Când au ajuns la Țăndărei, polițiștii britanici au fost stupefiați să vadă palatele pe care romii care exploatau copii și le ridicaseră, limuzinele luxuoase din fața lor și sumele imense de bani care au fost confiscate. Ei au estimat că, de pe urma fiecărui copil, traficanții obțineau anual cel puțin 100.000 de lire sterline. În timpul perchezițiilor, au fost găsite zeci de arme de foc, inclusiv 4 pistoale mitralieră AK-47, pașapoarte britanice false, precum și sume importante de bani în bancnote de 50 de lire sterline, euro sau lei.

Traficul de copii aduși la cerșit în Marea Britanie a fost folosit adesea de politicienii nemulțumiți că Marea Britanie nu poate controla fenomenul migrației ilegale, atât timp cât se află în UE. „Aceste probleme ar dispărea dacă Marea Britanie ar prelua din nou controlul propriilor frontiere,” afirma în 2010 europarlamentarul Nigel Farage, unul dintre cei mai mari susținători ai ceea ce urma să devină Brexit, citat de cotidianul Daily Express. „Câți copii mai trebuie să sufere abuzuri, până când vor ridica problema limitării migrației?”

În acel moment, problema copiilor care cerșeau și furau în Marea Britanie devenise atât de acută încât, în cafenele și restaurante se puteau citi afișe în care clienții erau avertizați să aibă grijă de bunurile lor. De asemenea, Poliția lipise afișe cu avertismente despre copiii care distrag atenția trecătorilor, în timp ce alții îi buzunăresc.

„Infractorii romi nu vor ezita să-și extindă activitățile în Marea Britanie, dacă nu vor simți o reacție fermă a autorităților,” afirma atunci sir Andrew Green, de la Migration Watch. „Odată ajunși în Marea Britanie, copiii sunt supravegheați strict de traficanți și ținuți adesea în condiții mizere. Nu au voie să păstreze nici un penny din banii câștigați din cerșit, spălatul parbrizelor, furtul din buzunare sau din magazine.”

„Nici familiile din care provin, nici copiii nu se consideră exploatați,” explica Norbert Celpek, de la o fundație care se ocupă de copiii abuzați. „Când câștigă bani din furat, copiii sunt lăudați, în timp ce li se bagă în cap că mersul la școală este o pierdere de timp și de bani. După vârsta de 14 ani, majoritatea ajung să se prostitueze, deoarece – oricât de iscusiți ar fi la furat – traficanții nu îi mai consideră utili, pentru că pot fi arestați de Poliție. După vârsta de 18 ani, se căsătoresc și fac copii care ajung – la rândul lor – victimele acelorași rețele de traficanți.”

Povestea pe care v-am descris-o s-ar putea lungi pe multe alte pagini, cu detalii adesea cutremurătoare. Finalul ei este însă revoltător: Vreme de 9 ani, Justiția română nu a fost în stare să dea o sentință împotriva traficanților depistați la Țăndărei, în ciuda dovezilor descrise în presa vremii. Marea operațiune pentru care s-au cheltuit atâția bani și resurse, care a fost prezentată ca un mare succes pe malurile Tamisei a eșuat în cel mai pur stil balcanic pe malurile Dâmboviței. Procesul a fost lungit suficient ca faptele să se prescrie. iar romii inculpați să redevină – în lipsa unor sentințe – oameni onești și – culmea ! – să-și primească înapoi banii și bunurile confiscate. 

Urmează o anchetă a Inspecției Judiciare la Tribunalul Harghita, unde a fost înmormântat dosarul, care face subiectul știrilor de astăzi. Va găsi și vreun vinovat pentru acest rușinos fiasco sau totul se va învălui încet, în uitare?

După ce revoltătoarea prescriere a fost mediatizată, președintele Tribunalului Harghita a ținut să transmită că nu este vina lor că sunt judecători puțini, adăugând că dosarul a fost restituit de trei ori parchetului, pentru refacerea urmăririi penale.

„Ca urmare a întocmirii unui nou rechizitoriu, dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Harghita, fiind astfel din nou învestită instanța cu judecarea acestuia în anul 2013. Durata procedurilor în fața primei instanțe, după sesizarea din anul 2013, a fost determinată și de dificultățile repetate în îndeplinirea procedurilor de citare, în cauză, numărul părților și participanților depășind 200 de persoane, precum și de necesitatea respectării elementelor dreptului la un proces echitabil, invocate pe parcursul procesului. Toate aceste aspecte au generat dificultăți legate nu doar de audierea celor chemați, ci și de citarea și asigurarea dreptului la apărare, conform dispozițiilor legale care se impuneau a fi respectate, distinct de aspectul social și impactul mediatic al cauzei,” a explicat Mitrea Ibolya, într-un comunicat transmis Mediafax.

Ea precizează că Inspecția Judiciară a efectuat mai multe verificări privind derularea procesului, fără să cpnstate abateri care să justifice formularea unei acțiuni disciplinare.

„Este necesar să menționăm și faptul că, în perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul instanței, Tribunalul Harghita s-a confruntat cu o insuficiență vădită a numărului de judecători, dublată de fluctuația acestora, situație care nu a putut fi înlăturată, în pofida demersurilor concrete și repetate ale conducerii tribunalului și curții de apel”, mai arată președintele Tribunalului Harghita.

Miercuri, cu ocazia prezentării bilanțului pe 2018, procurorul-șef DIICOT Felix Bănilă a anunțat că a făcut apel la decizia de achitare a inculpaților din dosarul Țăndărei dispusă de Tribunalul Harghita.

„Ceea ce vă pot comunica este faptul că noi, DIICOT, am declarat apel în raport de toți inculpații față de care s-au dispus soluții în dosarul Tribunalului Harghita. Și în raport de inculpații achitați, și în raport de inculpații față de care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției”, a declarat Bănilă.