La 107 ani, Moș Augustin are un sfat și pentru politicieni, și pentru români. „E cel mai de preț drept pe care l-am primit la Revoluție”

Cel mai vârstnic locuitor al județului Bistrița-Năsăud, Augustin Rus, a mers, la cei aproape 107 ani ai săi, să își aleagă deputații și senatorii care să îl reprezinte în parlament în următorii patru ani.

Deși este frig și drumurile sunt acoperite de gheață și polei, bătrânul nu s-a lăsat și am mers la vot, așa cum face de fiecare dată când sunt alegeri, din 1990 încoace. La biserică nu a ajuns pentru că s-a temut să nu alunece pe gheață, dar nu a ratat secția de vot amenajată în comună și a votat duminică la amiază.

„N-am lipsit de la nicio votare. Dacă Dumnezeu a fost bun și mi-a dat sănătate am mers la vot. Cred că este cel mai de preț drept pe care l-au primit românii la Revoluție”, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, Augustin Rus.

La cei 107 ani nu mai are speranțe multe de la viață, dar Augustin Rus se declară conștient că „nu e bună conducerea”, deoarece ani de zile a fost nevoit să se descurce cu o pensie de 190 de lei. 

„Nu a ratat nicio tură de alegeri, fie că a fost vorba despre alegerile locale, parlamentare sau prezidențiale. Este un om de nădejde în sat și un model pentru mulți. La toate alegerile a fost prezent, printre primii oameni la secția de vot”, a declarat  și viceprimarul comunei Ciceu-Giugești, Dinu Pintea. 

Anul acesta, spre deosebire de alți ani, Augustin Rus, cel mai vârstă locuitor al județului Bistrița-Năsăud a fost vizitat în timpul campaniei electorale de unul dintre candidații la Parlament. Nu i-a cerut nimic, nici pensie mai mare, nici legi mai bune, i-a dat doar un sigur sfat: să fie bun la suflet și să fie de bună credință.

Credința a fost, de altfel, și cea care a reușit să îl țină în viață pe Augustin Rus aproape 107 ani.

Spune că viata i-a fost salvată de credința în Dumnezeu, care l-a ajutat să trecă peste ororile războiului.

În 1940 a fost dus cu forța în Siberia după ce a refuzat să își vândă pământurile unui ungur. „Timp de o săptămână ne-au dus cu trenul marfar până în Siberia. Acolo ne-au pus să tăiem lemne cu târnăcopul și să le curățăm cu hârlețul. Nu ne-au dat de mâncare și nici haine. Eu am păzit în Rusia căile ferate. Cu multă rugăciune am supraviețuit. Într-o noapte, înainte să trebuiască să intru de serviciu, în patrulare pe calea ferată, am visat că o să mor. O noapte și o zi m-am rugat să îmi dea Dumnezeu un semn, să mă protejeze. Înainte de a pleca în servici, un consătean, care era mai mâncăcios, mi-a cerut să îl las pe el în locul meu să meargă, că mai intra și își lua de mâncare de la case. L-am lăsat și apoi după o oră am aflat că au dat peste o mină și au murit, și el și încă șase”, a spus Augustin Rus.

După ce a aflat că Dumnezeu l-a scăpat de moarte și-a făcut un jurământ: „Mi-am luat anagajament, cât voi trăi eu să nu mă vadă nimeni beat, să nu înjur, să nu spun vorbe urâte și îmi țin legământul și Dumnezeu mă ajută”.

După doi ani a reușit să fugă din război și a ajuns acasă după ce a mers pe jos nouă zile și nouă nopți.