La patru luni de la clasarea dosarului Revoluției, CEDO condamnă din nou România pentru că NU a făcut o „investigație eficientă”

Cei 17 români care au făcut plângere împotriva statului român, în dosarul Revoluției, vor primi câte 15.000 de euro, potrivit unei deciziei pronunțate, marți, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Potrivit deciziei date de CEDO, fiecare dintre cei 17 români care au făcut plângere împotriva statului român în dosarul Revoluției vor primi câte 15.000 de euro plus taxele de judecată.

Conform deciziei CEDO, fiecare reclamant a cerut suma de 100.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, dar Guvernul român a anunțat că sumele cerute au fost prea mari.

Curtea a constatat că „a avut loc o încălcare procedurală a Articolului 2 al Convenției, din cauza lipsei unei investigații eficiente privind evenimentele din decembrie 1989 în care rudele solicitanților au fost împușcate și omorâte”. Având în vedere circumstanțele prezentului caz, Curtea a convenit că „solicitanții trebuie să fi suferit un prejudiciu moral care nu poate fi compensat doar prin descoperirea unei încălcări”.

„Judecând pe baze echitabile”, Curtea a acordat drept „compensație fiecărui solicitant suma de 15.000 de euro pentru prejudicii morale, plus orice taxă pe care trebuie să o achite”.

Avocatul Ionuț Matei a declarat, pentru MEDIAFAX, că toate concluziile CEDO arată aceeași situație. „Autoritățile naționale judiciare nu au făcut o anchetă efectivă, după cum a spus CEDO. Statul trebuie să stabilească persoanele vinovate”, a spus el. 

Dosarul Revoluției, clasat în octombrie anul trecut

Pe 23 octombrie 2015, procurorii militari din Parchetul instanței supreme au clasat dosarul Revoluției din decembrie 1989, în care au fost făcute cercetări privind 709 morți, 2.198 de răniți (dintre care 1.855 împușcați) și 924 de reținuți, PICCJ precizând că pentru unele fapte există condamnări în alte cauze.

În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte și de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale în cauză, prin Ordonanța din 14 octombrie 2015 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracțiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracțiuni de război contra proprietății și altor drepturi, respectiv infracțiuni contra umanității, reținându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, „nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare”.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei pentru infracțiunile de omor, tentativă de omor și instigare la infracțiunea de omor, reținându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale sau existența autorității de lucru judecat, dar și faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.

Cauza a fost clasată și pentru infracțiunea de ucidere din culpă, reținându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, dar și pentru lovire sau alte violențe și instigare la infracțiunea de lovire sau alte violențe, reținându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Procurorii militari au mai dispus: clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală și instigare la infracțiunea de vătămare corporală, reținându-se că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale; clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale sau existența autorității de lucru judecat, dar și existența unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea; clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii de furt și distrugere, reținându-se împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale; clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii de ultraj, reținându-se împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale; clasare cauzei sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă și instigare la infracțiunea de purtare abuzivă, reținându-se că a intervenit amnistia.

Materialul de cercetare efectuat în dosarul 11/P/2014 se referă la „709 persoane decedate, 1.855 persoane rănite prin împușcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reținute”.

Din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofițeri, subofițeri și militari în termen. Procurorii au stabilit că, în unele situații, decesul s-a datorat „manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor”.

De asemenea, anchetatorii au stabilit că nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împușcare, existând situații în care decesul s-a datorat altor cauze, precum agresiunea, incendierea, accidentul rutier sau accidentul aviatic.

„În unele situații, există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii infracțiunilor de omor au fost trimiși în judecată și condamnați. În alte situații cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, soluții care nu au fost, ulterior, infirmate. Nu în toate cazurile decesul s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală, existând situații în care decesul a fost urmare unui act suicidal (împușcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice”, a precizat PICCJ.

Din cele 1.855 de persoane rănite prin împușcare, 420 sunt ofițeri, subofițeri și militari în termen. Procurorii susțin că, la fel ca și în cazul persoanelor decedate, există situații în care rănirea s-a datorat „manevrării imprudente a armamentului”.

„În unele situații există autoritate de lucru judecat, în sensul că autorii au fost trimiși în judecată și condamnați. În alte situații s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, soluții care nu au fost, ulterior, infirmate. Există și situații în care, deși susțin că au fost rănite în diferite împrejurări, persoanele în cauză nu au prezentat acte medicale care să ateste existența unor leziuni sau s-a stabilit că leziunile nu au fost produse prin împușcare”, a precizat PICCJ.

Din cele 343 de persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, 68 sunt ofițeri, subofițeri și militari în termen. Anchetatorii susțin că, în principal, leziunile produse se datorează unor agresiuni, dar există și situații în care leziunile se datorează unor accidente (de exemplu ruperea unor elemente din structura de rezistență a imobilelor avariate în contextul evenimentelor, activarea accidentală a unor dispozitive din sistemul de apărare al unităților militare etc.) sau autoaccidentării, precum și „situații în care unele persoane au suferit afecțiuni neuropsihice”.

„De asemenea există și situații în care unele persoane, deși susțin că au suferit diferite leziuni, nu au prezentat acte medicale în acest sens sau s-a stabilit că nu au suferit leziuni de natură traumatică”, a mai arătat PICCJ.