Legea „pensionării” animalelor. Directorul Clubului Câinilor Utilitari: Erau casați ca dulapurile / În cazul cailor era „mai dificil și dramatic”

„În conformitate cu vechea lege, câinii erau casați ca dulapurile. Adică ei erau scoși la licitație, și în urma licitației, dacă nu reușeau să-l vândă, la niște sume astronomice, pentru că trebuiau să justifice câți bani au băgat în acel câine, și pentru că nu-l cumpăra nimeni, erau dați spre adopție. Dar trebuiau urmate niște proceduri, care durau, abia după aceea avea dreptul fostul partener să-l adopte, ceea ce destul de des se întâmpla. În cazurile în care nu se găsea nicio formulă legală și se treceau toate procedurile, câinele era eutanasiat. Dar cei care se ocupau de acești câini erau cât se poate de oameni, în sensul că încercau să prelungeasă procedurile de adopție ca să le dea de mâncare în continuare, cât mai mult, și să nu-i omoare. Evident că au existat și câini absolut minunați, care au muncit 8-9 ani pentru o unitate, și care au ajuns să fie eutanasiați”, a declarat pentru MEDIAFAX directorul Clubului Câinilor Utilitari, Vlad Popescu.

El a mai afirmat că noua lege este una normală și că ea trebuia adoptată mai de mult.

„Este foarte bine că o avem acum și blagoslovește ceea ce într-o măsură se întâmpla acolo unde oamenii aveau inimă. În majoritatea locurilor oamenii făceau totul pentru ca acești câini să îmbătrânească frumos. În special cel care a muncit lângă animal, pentru că el se îndrăgostea de câine. Acum legea spune așa: în momentul în care câinele și-a terminat cariera, este oferit spre adopiție, prioritate având fostul partener. Dacă nu vrea să-l ia nimeni, el este ținut în unitate, hrănit și dus la veterinar până la sfârșitul vieții. Cel mai dificil și dramatic era în cazul cailor, aici era suferința cea mai mare, pentru că aceste animale nu putea fi luate acasă. În multe cazuri caii ajungeau pe la diverși indivizi, puși să tragă fiare, asta după ce ani de zile au muncit pentru o unitate”, a adăugat Vlad Popescu.

Legea nr. 217/2019 privind întreținerea animalelor de serviciu sau destinate serviciului scoase din funcțiune sau declasate care aparțin instituțiilor și structurilor publice din România a apărut în Monitorul Oficial pe 15 noiembrie și se va aplica de la 1 ianuarie 2020.

„Ținând cont de activitatea extenuantă pe care o desfășoară animalele de serviciu aflate în slujba statului român, este în primul rând o datorie civică de a le asigura dreptul la viață și condițiile necesare de adăpost și hrană după împlinirea vârstei de pensionare”, se arăta în expunerea de motive a proiectului de lege, propunere inițiată de actualul ministru al Finanțelor, Florin Cîțu.

Legea, adoptată de Camera Deputaților pe 15 octombrie, cu unanimitatede voturi, prevede următoarele beneficii pentru animalele de serviciu scoase din activitate:

-dreptul la îngrijire pe viață, prin asigurarea accesului la servicii medicale regulate, respectiv hrănire, adăpostire și posibilitatea de mișcare;

-cazarea la unitatea unde animalul de serviciu și-a desfășurat activitatea sau în alte locații aparținând aceleiași instituții sau autorități publice, pe toată durata vieții sau până la adopție;

-asigurarea condițiilor necesare pentru a fi adoptate (instructorii animalelor de serviciu au prioritate la adopție).

În ceea ce privește adopția acestor animale, ea se va face gratuit, instituțiile publice urmând să facă publice aceste informații, pe site-urile proprii.