Lista torționarilor care trăiesc

Gândul în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc v-a prezentat, în urmă cu doi ani, o investigație în una dintre cele mai negre perioade din istoria României. 35 dintre torționarii comuniști, oameni care au condus sau au lucrat în „penitenciarele morții”, au fost descoperiți. Trăiesc și vor fi cercetați pentru crimele comise.

În perioada comunistă, 540.000 de deținuți politici, cu o medie a sentințelor de cinci ani și jumătate, au fost aruncați în temnițele sistemului totalitar. Dintre aceștia, 100.000 au decedat. Autoritățile au identificat 35 de torționaricare se fac vinovați de torturi inimaginabile și de moartea dizidenților politici. Cine sunt aceștia? Cum pot fi anchetați? Care este profilul torționarului comunist? De ce statul nu a dorit anchetarea torționarilor?

Gândul.info în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a răspuns acestor întrebări, în cadrul unui proiect media în premieră pentru România derulat în urmă cu doi ani.

IICCMER a descoperit și „cartografiat” activitatea torționarilor, concluzia fiind una singură: aceștia se fac vinovați de moartea a mii de deținuți politic. Datele au fost colectate și pe numele lor au fost trimse plângeri penale.

Profilul torționarului

Torționarul obișnuit avea următorul profil: individ fără prea multă educație, în general din mediul rural, membru al Partidului Comunist sau membru UTC, recomandat de autoritățile comuniste, extrem de zelos. „Erau persoane care dădeau dovadă de exces de zel. Reușeau să îndeplinească la normă toate solicitările conducerii penitenciarelor. Nu existau dispoziții clare prin care comandaților de penitenciare li se cerea să aplice torturi deținuților politici. Cu toate acestea, ei aplicau un regim de teroare din propria inițiativă. Făceau asta fără să fi primit o solicitare expresă printr-un document. Avem de a face cu personaje care nu își puneau problema dacă deținuții pe care îi aveau în custodie beneficiază de un minim tratament”, declara în iulie 2013 pentru gândul Andrei Muraru, directorul IICCMER.

Lista torționarilor care trăiesc

Alexandru Vișinescu. Este primul român acuzat după 1989 de genocid.
Vișinescu este considerat responsabil de instituirea unui regim de teroare în urma căruia deținuți politici din închisoarea comunistă de la Râmnicu Sărat au murit. În dosarul său se regăsesc mărturii cutremurătoare ale țărănistului Ion Diaconescu, dar și ale singurului supraviețuitor din pușcăria unde a murit și Ion Mihalache.

Ioan Iosif Ficior.A condus penitenciarul de la Periprava în perioda 1958-1963. Este acuzat de omor deosebit de grav, 44 de victime într-un singur an. Periprava este locul în care deținuților morți de foame li se aruncau „organele pe jos” și erau îngropați în gropi comune. Ficior este acum un „simpatic” șef al asociației de locatari, dar și al doilea torționar comunist denunțat pentru genocid. Puteți vedea aici un interviu de două ore cu acest personaj, dar și o premieră pentru România.

Florian Cormoș. Fost comandant al lagărului Columbia de la Cernavodă. Columbia este lagărul unde deținuții munceau, erau înfometați și bătuți până la moarte. Florian Cormoș a instaurat aici un regim de teroare, în doar patru luni cât a condus lagărul 115 deținuți găsindu-și sfârșitul în chinuri groaznice. Cruzimea sa a atras și atenția comuniștilor care l-au condamnat la moarte, pedeapsă transformată ulterior în muncă silnică pe viață. A scăpat după patru ani fiind amnistiat, iar acum nu are nicio remușcare.

Constantin Teodor Istrate, fost comandant la Gherla. „Gherla a fost iadul”, spun foștii deținuți. Acolo a fost doar umilință și bătaie. Le-a fost dat să-i cunoască pe acei indivizi din echipa morții – Goiciu, Istrate, frații Șomlea, Cârciu. Istrate Constantin Teodor a fost comandant la Gherla și șef al plutonului de execuție.„Politrucul Istrate, zis și Napoleon, era unul din marii criminali ai pușcăriei”, spune un supraviețuitor.

Cum acționau comandanții de penitenciare

Modul în care comandanții de penitenciare au acționat este încadrat într-un comportament deviant. „Nu au fost cazuri izolate. În anii ”50 a existat un adevărat fenomen. Torturile, frigul, înfometarea, munca silnică până la epuizare au fost aplicate și la Sighet, și la Râmnicu Sărat, și la Canal. Rezultatul acțiunii acestor comandați de penitenciare a fost moartea pe o scare largă a deținuților politici”, potrivit lui Andrei Muraru.

Cum erau anchetați deținuții politici

Mărturiile și documentele istorice arată că traseul deținuților politici prin tenebrele gulagului românesc începea încă de la arestarea acestora. Ridicați de organele de Securitate ziua sau noaptea, de acasă, de la serviciu sau de pe stradă, deținuții erau transportați într-o mașină neagră, cu ochelari de tablă la ochi și uneori cu capul între picioare. Ajunși la sediul Securității existau câteva posibilități: unii erau introduși direct în anchetă, iar alții erau lăsați să aștepte o perioadă de timp. În cursul așteptării, o presiune psihologică se exercita asupra lor: neștiind de ce erau arestați, căutau în memorie posibile motive care să fi condus aici.

De ce torționarii pot fi cercetați și judecați pentru faptele comise

Potrivit IICCMER, faptele comise de comandații penitenciarelor, în principal încadrate la infracțiuni precum omor deosebit de grav și genocid, nu au atins termenul de prescripție. Analizat din punct de vedere legal, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, pedeapsa merge până la închisoare pe viață. Pentru infracțiuni comise în anii ”45-”50, prescripția ar fi fost atinsă în anii ”70, dacă justiția nu ar fi fost impiedicată să ancheteze și să judece infracțiunile în discuție. Juriștii IICCMER spun că termenul de prescripție este înlăturat întrucât aceste crime nu au fost cercetate niciodată. „Nu sunt prescriptibile infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile prevăzute de art 174-176 Cod Penal și infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei”, se arată în argumenția juridică a specialiștilor IICCMER.

Este de menționat și faptul că, în 1968, Partidul Comunist Român a deschis o anchetă în privința crimelor comise în penitenciare, însă singura țintă a anchetei a fost fostul ministru de Interne Alexandru Drăghici. Această anchetă a fost realizată numai de PCR, nu și de către procurori. Prim-ministrul Gheorghe Maurer conchidea într-o ședință de partid că aceste crime nu trebuie să ajungă la o judecare.

Alexandru Vișinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă trimis în judecată, a fost condamnat, de Curtea de Apel București, la 20 de ani de închisoare, urmând a fi și degradat militar.

Totodată, Vișinescu trebuie să plătească, în solidar cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul de Interne și Administrația Națională a Penitenciarelor, 300.000 de euro cu titlu de despăgubiri urmașilor victimelor sale, astfel: 50.000 de euro către partea civilă Nicoleta Eremia, 100.000 către partea civilă Elena Iacob și 150.000 de euro Ancăi Maria Cernea.
Instanța a menținut sechestru asigurător pus de către anchetatori pe imobilul în care locuiește Alexandru Vișinescu, dar și pe o serie de acțiuni pe care acesta le-ar deține la SIF.

Sentința a fost pronunțată vineri de judecătoarea Carmen Veronica Găină de la Curtea de Apel București, la finalul unui proces de 10 luni, potrivit Mediafax.

Decizia nu este definitivă și poate fi contestată atât de procurori, cât și de apărătorii lui Vișinescu.